248 matches
-
fi putut face călătoria asta tocmai din Arizona până-n Istanbul? — Cred că ai dreptate. Armanoush a Încuviințat din cap și a rostogolit zarul. „Șase șase“ din nou! — Oho, ai de gând să dai șase șase la nesfârșit? Zarurile astea sunt măsluite sau ce? i-a aruncat-o Asya bănuitoare. Nu cumva trișezi, domnișoară? Armanoush a chicotit pe Înfundate. — Da, măcar de-aș ști cum! Însă chiar când era pe punctul să mute Încă o pereche de piese albe În spațiul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l pe Bill Blitz alături, oricare alt bărbat părea o alternativă mai bună sau măcar una la fel de bună. Se panică și mai rău. Nu voia să se Întoarcă la asta. Atunci când apare dragostea, nu ai de ales. Nu poți să măsluiești destinul. Tentațiile mulțimii sunt vii, dar nu te interesează. Rămâi În balonașul tău de săpun, cu celălalt. Balonașul ei se Întinsese dincolo de Atlanticul Întunecat În noaptea aceea, părea gata să explodeze. După ce se termină spectacolul, Bill Blitz se oferi galant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
își permitea, viezurele, profitând de rolul lui, să rânjească trecând pe coridoare. Cine ar fi îndrăznit să-l pună la punct? Bătrânilor și chiar doctorilor le era frică de el. Arhiva fiind pe mâna lui, la discreția lui, putea să măsluiască orice, ori să divulge unele lucruri neplăcute. Era de ajuns să scape o vorbă, bârfitori existau destui în azil. O asemenea perspectivă îi intimida și chiar îi înfricoșa pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzându-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormântare s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că nu o avem pentru că nu există. Ba există, spune părintele. Există, de asta nu te îndoi. Dar nu e ce cred ei. Așa că dați-le ceea ce cer. ─ Adică ce? O bucată de fier, nu asta cer? Un paloș măsluit? ─ Măsluit? De ce? V-au cerut o bucată de fier, dați-le fier. Dacă vă cer pâine, dați-le pâine. Dați-le întotdeauna ce vă cer, așa cum și Dumnezeu ne dă nouă ce-i cerem. Părintele vorbește cu voce atât de scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acum în discuții cu miliția economică. Stăruise colonelul Goncea să se mușamalizeze afacerea (era vorba de câteva tone de cartofi pe care Gasperină, șef de fermă la Șoptireanca, le-ar fi vândut penitenciarului din pădure de la Obancea cu acte contabile măsluite), dar Timotei se încăpățânase să trimită dosarul în cercetare. Gasperină îi transmisese, și el, amenințări felurite, dintre care cea mai blândă era aceea că, dacă va fi arestat, bunică-sa Andromanda, îl va trimite să adune leurdă nouă, în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
personalul cazinoului fusese descoperit cu diverse tipuri de delapidări și după ce fusese, În ambele cazuri, ofițerul executor, Brunetti ura politețea onctuoasă cu care era tratat de director și de personal. Dacă juca și câștiga, se Întreba dacă jocul nu fusese măsluit În favoarea sa; dacă pierdea, trebuia să ia În considerare posibilitatea să fi fost ținta unei răzbunări. În nici una dintre aceste situații Brunetti nu se sinchisea să speculeze pe marginea naturii norocului. Credeam că-l voi Îmbrăca pe cel albastru, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
așezau la alte mese, cei mai mulți plecau. La miezul nopții, rămăseseră numai gabrovenii și caramangiii. Jocul se întărîtase. Câștigau negustorii, după planul lui Florea. Osteniseră, dar nu se lăsau. Miza creștea și li se făcuse cald. Atunci a început Gheorghe a măslui cărțile. Polii au făcut picioare. Treceau sub palma pungașilor. Piele clipea din când în când peste masă. Păgubașii se frecau de scaune. În cafenea, fum să-l tai cu cuțitul. Sandu juca în pierdere, ca să nu se prindă păcăliții. Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lupta împotriva terorii. Cu toate acestea, consider că este important ca Partidul Democrat să preia conducerea la Camera Reprezentanților în 2006, ceea ce ar putea demasca erorile administrației Bush momentan ținute sub tăcere. Având în vedere felul în care au fost măsluite alegerile pentru Congres, preluarea conducerii nu va fi o sarcină ușoară, în ciuda întoarcerii opiniei publice împotriva administrației Bush. Mai mult, Partidul Republican este susținut de o mișcare conservatoare cu finanțare solidă, iar Comitetul Național Republican deține un mecanism electoral mult
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
de el, în speranța că lanțul se va rupe și brațul i se va întoarce pe lângă trup. Dar nu se întâmplă așa, doar cel mai tare om din lume își poate smulge cătușele, dar, și pe acelea, numai dacă sunt măsluite. În astfel de situații, cel mai tare om din lume nu e acela care rupe și sfarmă, căci asta nu e cu putință. Cel mai tare om din lume e cel ce rezistă. În cele din urmă, brațul amorțește și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să dea o rezoluție, așa că Felix tot trebuie să-i spună pe gură ce gândește. Scrisorile, autentice sau false, constituie probe grele. Pentru a scăpa de un boier, adversar regimului său, în Viforul, Ștefăniță Vodă recurge la o scrisoare acuzatoare măsluită. Plastografia e desăvârșită, Arbore își recunoaște scrisul, dar nu conținutul. În Princepele, un boier este trădat de o scrisoare interceptată, autentică însă, în care punea la cale chiar amănuntele încoronării sale după mazilirea șefului statului. E bucluc mare cu comunicarea
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de diasporă este aspru criticat în România de presa realismului socialist. Valentin Lipatti îi reproșează lui Queneau asocierea lui Caragiale cu Urmuz și îl apostrofează pe Virgil Ierunca, autorul capitolului despre literatura română: "Cine-i dă dreptul domnului Ierunca să măsluiască literatura română în ochii milioanelor de cititori din lumea întreagă? Conștiința domniei sale de "român verde"? Atunci de ce domnul Ierunca profitând de faptul că lumea nu ne cunoaște scriitorii răstoarnă raporturile reale, răstălmăcește epoci și opere prin vorbe de glorios patriarh
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
descopere efectele. Dacă serviciile secrete știu că orice informație trebuie supusă unei verificări, personajele, în schimb, nu apelează la nici o expertiză, lăsându-se înșelate de supravegheri trucate, înscenate, și luând de bune informații în întregime iluzorii, aparent adevărate, în fond măsluite de la un capăt la altul cu bună știință. Tot acest mecanism pervers se sprijină, evident, pe convingerea unanimă că supravegherea nu poate da greș, că ea nu poate produce decât informații autentice, exacte. Teatrul demontează mecanismul și-l arată spectatorului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cărora cei slabi cedează: Regizorul afirmă Alexa Visarion trebuie să fie în primul rând un gânditor, un om ce "vinde" ființa lui prin spectacolul de teatru, un eliberator de conștiință și, în același timp, un revoltat împotriva a tot ce măsluiește și umilește ființa umană. Regizorul incită în arta sa la trezie, la responsabilitate, la participare.11 În cărțile lui Alexa Visarion apare adeseori verbul "a arde", autorul subliniindu-și credința (aproape obsesivă) în dăruirea necondiționată a actorului și în forța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
soi de streap-tease interior. Opera de artă hrănește un orgoliu antum și o posteritate ipotetică. Afaceriștii vulgarizează arta, precum prostituatele iubirea. Artistul modern vine cu jumătăți de sensuri, sperând că diferența va fi completată de consumator. Ajunsă în artă, politica măsluiește ierarhiile și sporește confuzia. Culturile se polenizează reciproc. Arta are voluptatea ocolișurilor. Roiesc mulți în jurul ei, deși arta nu a fost niciodată un cașcaval îmbietor. Cota adevărată a unui scriitor o dau reeditările. Și în artă e important ca atunci când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și nu ascunde semnificații deosebite. Se axează, în primul rând, pe pregătirea instrumentelor cu ajutorul cărora se poate divina. De exemplu, cei care practică cartomanția spun că "trebuie să se odihnească și cărțile, dacă vrei să-ți spună bine, altfel se măsluiesc" (Ț., 80 ani, Suceava). Acesta este și motivul pentru care ele sunt adesea păstrate într-un loc "ferit", iar apoi sunt amestecate cu grijă. În cazul celor care ghicesc în cafea, prima etapă se reduce la prepararea cafelei. Cei care
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
99-104). Minciuna apare pretutindeni. Deși Douglas (1976:68) spune că "în mod sigur oamenii spun adevărul aproape tot timpul", el susține că "înșelătoria nu ține cont de clasa socială", și că "aproape toate (sau poate chiar toate) rapoartele cercetătorilor sînt măsluite". Totuși, colegii săi sociologi "nu au mințit. Pur și simplu au fost evazivi în tratarea acestui subiect" (Douglas 1976:xiii). Cu toate acestea, propriile lor studii arată că majoritatea oamenilor, sau cel puțin majoritatea americanilor, au mai spus cîte o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viselor, iar pe mine la infirmeria secției, unde mi-au pus două degete în ghips. Caftelile cu mâna goală erau acum excluse. Ultimele două personaje de pe listă, Crawford Johnson și fratele lui, Willis, aveau o sală de pocher cu cărți măsluite pe lângă sala de recreere a Bisericii Baptiste a Atotputernicului Mântuitor de pe 61st, colț cu Enterprise, vizavi de birtul unde mâncau la preț redus polițiștii de la Newton. Când am apărut, Willis tocmai împărțea cărțile. Ridică privirea și se miră: — Ce...? Bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
A depășit cu un an data la care ar trebui comercializat și se prezintă sub formă de bloc compact când Îl scot din cutie. Seamănă mult cu una dintre pietrele acelea aduse de Apollo de pe lună pe care le-a măsluit tata acum treizeci de ani. Sau cu cocaină În valoare de 50.000 £. Bine că nu e vorba de ultima variantă, altfel aș fi consumat Întreaga bucată de una singură și m-aș fi Întins pe podeaua din bucătărie, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
două nopți invitația, susținută de foșnetul irezistibil al unor "verzișori" cu portretul lui Benjamin Franklin pe ele132, la un poker. Cum știau că trișează cu nerușinare, îi pregătiseră din timp o mică surpriză. Pachetul de cărți desfăcut în fața lui fusese măsluit imperceptibil și dimineață responsabilul peste polonice se trezise numai în izmene. Ca plată a unei părți din suma pierdută, se angajase să le facă un festin culinar cum nu mai avuseseră parte de mult. În timp ce așteaptă nerăbdători sfârșitul schimbului, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici o subliniere, era convinsă că celălalt nu Înțelesese nimic poate fusese, pentru el, un simplu gest pasager, de neluat În seamă, asemeni atîtor nimicuri fluierate ale vieții. Ea rămase Însă cu o anumită Încărcătură pe care Încerca zadarnic s-o măsluiască În cuvinte. Începu o lungă frazare despre viitor... - Viitorul, domnișoară,...reluai, dar fui Întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă Într-un parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că totuși... Nu, nu există nici un „totuși”. - Și ce va fi? Îl Întrebai. - Tot ce Începe are și un sfîrșit. Asta e o boală care, orice s-ar Întîmpla, nu va trece peste noapte. S-au prăbușit generații; s-a măsluit istoria. CÎnd va fi să fie, ne vom trezi ca-ntr-o casă străină, neștiind de unde să Începem. Dar pînă la urmă tot ne vom vindeca. Adevărul e singurul medicament. Numai că asta nu se știe cînd va fi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
maică-sa la telefon, un buchet de flori lăsat de 8 Martie pe noptieră. O imobilizam într-un pat imaginar, aducându-i cadouri peste cadouri, mângâieri și frânturi de conversații flatante, care nu avuseseră niciodată loc, gesturi și vorbe alese, măsluite cu luni, zile și ore, din ce în ce mai greu de refuzat. Cu temerile, mergea chiar mai ușor, trebuia doar să știi când să apeși pedala și să iei piciorul de pe ea. Am mai sărutat-o o dată. Apoi am scos apa minerală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dosar, într-o seară, când ai intrat la Decanat cu cheia aia dublă pe care singur ți-ai făcut-o. Ba chiar ți-ai inventat și-un rol de rezistent, urmărit politic pentru ce gândea și, mai ales, scria: ai măsluit niște note și le-ai aplicat pe scrisori, ca și cum ar fi aparținut Securității.“ „Pasionant, domnu’ psihiatru. Cu cine-ați făcut școală: cu doctorul Andrei sau cu Bebe Mihăilescu?“ „Trei.“, a continuat Mihnea, netulburat. „Paul e real, există cu-adevărat.“ „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acum.“ „Tot nu înțeleg.“ „E simplu, Maria. De fapt, prietenul Paul colaborează cu Securitatea și-i bagă sistematic bețe-n roate lui Alex. Nu numai că-l toarnă de fiecare dată când se-ntâlnesc, dar îi și umblă la dosar, măsluindu-l.“ „De ce-ar face cineva așa ceva? În ’89, înțeleg, dar azi, în 2006?“ „În primul rând, scrisorile sunt datate-n anii ’90, nu în 2006. Dar asta nu înseamnă nimic. Dacă prietenul Paul există, el dă cu subsemnatul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]