2,300 matches
-
în tăcere. Plecă la atelier, acolo puse Jurnalul și scrisorile în seif și se așeză la masa lui de lucru. Nu putea lucra, dar stătea acolo. Zi de zi venea, nu ridica obloanele, rămânea pe întuneric, doar cu lampa de la măsuța lui aprinsă. Până într-o zi când își spuse, exasperat, că această stare nu mai poate continua. Trebuie să iau o hotărâre! Îi încolțise în minte o idee. Pe oblon pusese un mic anunț: "De închiriat". Și așteptă. Gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de diferite culori. Petre îi primi și împreună o luară de sus cu "inventarul": pentru dormitorul lui, un pat mare, dublu, solid, cu placa de lemn pentru saltea și sertare sub placă pentru așternuturi, de ambele laturi; două noptiere; o măsuță cu sertar; după ușă, un dulap de haine. În celelalte două dormitore, al fetelor și pentru cine-o mai fi, două paturi, tot cu placă de lemn și sertar dedesubt, câte o noptieră, o măsuță cu câteva sertare și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ambele laturi; două noptiere; o măsuță cu sertar; după ușă, un dulap de haine. În celelalte două dormitore, al fetelor și pentru cine-o mai fi, două paturi, tot cu placă de lemn și sertar dedesubt, câte o noptieră, o măsuță cu câteva sertare și tot un dulap de haine, cu câteva rafturi și o bară pentru haine. În camera de jos, un bufet cu rafturi pentru pahare, veselă , o masă mare, rotundă sau dreptunghiulară, extensibilă și scaune. Cam asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
urechi. Nu știu ce ți-a povestit Mihai despre locurile pe unde a trăit, despre ce-o să vezi în aceste câteva zile... Mihai tot timpul gândește în note muzicale... Bine! Aveam două locuri față în față la geam, despărțite de o mică măsuță, așa că nu deranjam pe nimeni. Aerul condiționat susura în surdină, ceilalți din familie își vedeau de-ale lor, cu glume și amintiri... Ai ascultat povești când erai mică? Bineînțeles. Și cum începeau? Nu-mi mai amintesc. La noi, multe încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la domnul Petre", să concretizeze planul de bătaie. Au decis preluarea mașinilor mai noi și mutarea lor, deocamdată, în șoproanele "cooperatorilor". Domnul Pavelescu mai rămase, oferindu-se să-i instaleze televizorul și computerul. Televizorul îl puse în sufragerie, pe o măsuță meșterită de badea Ion. Pentru calculator se gândise la început să-l instaleze la mansardă, dar renunță la idee. Acolo avea de gând să lucreze, să scrie, să privească livada, satul și cerul cu "telescopul". Da, cu o lunetă cumpărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tablă pentru acoperiș. S-a făcut și un gard pentru îngrădirea obiectivelor și polițaiul din Bucura a fost solicitat să fie cu ochii pe "materiale". Cu șantierul inaugurat și toate puse la punct, Petre răsuflă ușurat. Reveni la Ana, la măsuța de sub nuc, la Toni și Pic cel mic... Cât fusese prins "în vale", Ana se ocupase de schițe și desene pentru facultate, dar și de gospodărie, de grădină, de bucătărie. Petre descoperi ce meșteră e fata lui în toate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și am scăpat, în poală, puloverul pe care-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea. M-am zăpăcit. — În sfârșit, au înflorit trandafirii. Știai? Am observat abia acum. Uite, au înflorit, am zis eu, cam tare, fără să-mi controlez vocea. Trandafirii din fața verandei au fost aduși, cu multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
știm, să urce "în cer, în alt sat", despre smerenie cît și despre suferința vădită în fața snobismului, a îngîmfării, a imposturii, a răutății. Despre poetul care, nopți la rînd, făcea și refăcea un poem, despre publicistul ce ținea pe o măsuță modestă un volum considerabil, scris de mînă, pe care l-a distrus cu două zile înainte de moartea sa. Despre creatorul de literatură care-și desăvîrșea perpetuu opera pe care nu o socotea însă niciodată desăvîrșită. Despre constanța și devotamentul în
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
și alte uși. Nu se întâmplă nimic unde bate vântul. Pisik - undeva, fără eforturi, încă nu s-a spus totul: cum îmi slăbești nodul cravatei, nefiresc de goală față de mine și față de realitate, cum ne continuăm unul pe celălalt pe măsuța din hol, pe marginea patului. Să-ți spun - locurile din casă n-ar mai fi interschimbabile dacă unul dintre noi ar lipsi. Ceva foarte sensibil îmi crește ca un om zile la rând, în timp ce îmi zici că, în camera asta
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mînecă, cu contribuția (imaginară) a Adrianei Babeți, care-l interoghează pe eseist, alintîndu-se ("Luco, ești luminos, așa cum îți spune numele? Sau întunecos?"), ca și a fratelui mai mic, care obișnuia a-și anexa numele de familie obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului: "Ureche Pițu, Năsuc Pițu, Genunchi Pițu, Gura Pițu, Grumaz Pițu". N-ar fi o operație ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul frate
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
la revistele ei, nu la ele, ci prin ele, lăsând să i se așeze praful pe umeri. Mi-am scos din dulap vechea mașină de scris și am instalat-o în camera de oaspeți, cu tot ce avea nevoie, o măsuță pe post de birou, un scaun, hârtie, pahare, o sticlă de apă, un reșou, flori, biscuiți, nu era un birou adevărat, dar era de-ajuns, a spus: "Dar e un Loc al Nimicului", eu am scris: Ce loc mai bun
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
de bine se putea, totul plin de sens și apoi, într-o dimineață, primăvara asta, după ani de muncă în singurătate. A spus: "Vreau să-ți arăt ceva". Am urmat-o în camera de oaspeți, mi-a făcut semn spre măsuța din colț, pe care stătea mașina de scris, flancată de două teancuri de hârtie, cam de aceeași înălțime, ne-am îndreptat amândoi spre mașina de scris, a pipăit toate lucrurile de pe masă, după care mi-a dat teancul din stânga și
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
era fericit că vântul Îi flutura prin cămașă atunci când Ben accelera sănătos. Apoi, Rică Olaru a aflat că În unele sfârșituri de săptămână, În camera pedagogului, (fiecare din cei trei pedagogi aveau câte o cameră modestă, cu un pat, dulap, măsuță și cuier, camera În care ei locuiau În cursul anului școlar și pe care o țineau Încuiată mereu), venea ... „verișoara” sa Lenuța și că de cele mai multe ori pleca tocmai duminică seara, spunând colegelor că a fost acasă la Sascut, arăta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au aschimbat amabilități și au vorbit despre cele două firme pe care le reprezentau, și-au Împărtășit din experiența fiecăruia, s au schimbat idei tehnice și au fost făcute evaluări și supoziții precum și posibilități de colaborare pe viitor. Pe două măsuțe joase au apărut cafele, ceai și coniac. Din cel din urmă, numai Ștefan, Amina și un inginer italian căsătorit În Maroc de zece ani au gustat. Ștefan a fost cucerit de amabilitatea gazdelor, a privit către Amina, aceasta era foarte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Poftim! Pe masă tronau două cești mari din porțelan chinezesc pline ochi cu cafea a cărei aromă cucerise tot spațiul apartamentului și ceva din casa scărilor. Alături erau simetric așezate două pahare cu picior și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au așezat față În față În cele două fotolii din piele, fata umplu pe jumătate cele două pahare și spuse. Știu că te-am supărat, te rog să mă scuzi pentru că team făcut să crezi că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu pasiune și cu patimă. Timp de trei patru săptămâni au urmat același ritual și același program pigmentat cu noutăți care de care mai calde și excitante. Într-o seară frumoasă, cei doi stăteau pe o canapea somptuoasă iar pe măsuța joasă din fața lor se aflau cafea, apă minerală, pepsi și coniac Martell. Cei doi erau Îmbrăcați foarte sumar, se țineau de mână și se mângâiau, sărutându-se din când În când, așa ca doi iubiți adevărați. Era aproape de miezul nopții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nouă, bine îmbrăcați și aroganți cu profesorii. În noaptea de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă din infern. Am stat de Crăciun mult după miezul nopții, cu toată familia
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ușa ce da în cuhne... O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
le spui... Noi aiștia, cărăușii, așa ne mai descrețim frunțile. Pe la câte un popas ca aista... Mulțămim frumos. Si dacă nu-i nimeni împotrivă dintre tovarășii dumitale, iaca am să-ți dau ascultare. Spunând acestea, și-a luat ulcica de pe măsuța lui și s-a așezat lângă moș Dumitru. Pâcu încă mai avea de lucru cu ulcica lui de vin și o plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau în tăcere. Din când în când, udau îmbucătura cu vin. Când chersânul cu plăcinte a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din mârâit. Liliane se întoarce spre Lionel. Îl vede plângând calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un picior în ghips. E gata să cadă și să-l opărească pe Lionel cu cafea proaspătă. Pune tava pe măsuță. Ajutându-se de cârjă, se apropie de Lionel. Se așază într-un fotoliu art déco și începe să-l mângâie ca pe-un copil. Cu observația că nici un copil nu are un început de chelie. — Ce s-a-ntâmplat, domnule
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tăcere. Cu ochii încă închiși, Lionel îi aplică o lovitură de karate precisă, rupându-l în două jumătăți egale. Deschide ochii și vede, ca prin ceață, o dezordine de nedescris în cameră: chimonoul aruncat pe jos, cioburi de sticlă lângă măsuța din bucătărie, un papuc pe televizor și al doilea înfundat, pe trei sferturi, în toaster. Ca să se convingă că n-a greșit camera, își pune ochelarii: vede exact aceeași dezordine, dar mult mai clar. Își scoate ochelarii, își acoperă fața
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spre ea. Da’, Căline, dar io te iubesc, mamă! Ar urma ea să spună. S-a așezat și acum se ridică brusc, de parcă a simțit un cutremur sau a uitat ceva absolut esențial. Acum ține în mână o fructieră de pe măsuța mică dintre ei: - Călin, vrei o banană, mamă? Să-ți dau o banană? - Nu, nu vreau banană! Se așază dezamăgită de refuz. Privește eticheta Bonito, Bonino - n-are ochelarii să înțeleagă toate cuvintele. Se uită prin cameră, căutând ochelarii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dintre frați care suferea de o boală cumplită. Pe scaunul alb al atelierului Olteanu, la masa mică tot albă, pe care e deschisă o carte, își reazemă capul cu părul foarte scurt de mâna dreaptă proptită în cot de marginea măsuței. Arătătorul sprijină tâmpla de parcă ar fi a unui mare erudit. Privire serioasă. Haina neagră cu guler înalt oprește gândul la copilăria neterminată, cu toată batista albă, desfăcută mult pentru a se vedea bine din buzunarul tunicii. Pe braț ecusonul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]