826 matches
-
clipă pe un nor (La gât, iată, îi lucește, Un medalion c-un pește). Dacă mai întâi se-nchină, Noaptea va trece senină! De-și scutură albul cojoc, Fulgii mari ne-aduc noroc! De își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și scutură sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]
-
și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici prea scundă, nici prea luminoasă, nici prea sărăcăcioasă unde îi condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cinci pe scara Mercalli. țo nimica toată, la noi a fost de 7,2 pe Richter) și nu s-a Înregistrat nici un precedent al vreunei alte tulburări seismice similare pe insula noastră de la cutremurul din 1534, anul rebeliunii lui Thomas Mătăsosul. Epicentrul pare să se fi situat În acea parte a regiunii metropolei care e constituită din cheiul hanului și din parohia Sfîntului Michan pe o suprafață de patruzeci și unu de acri două sferturi și un stînjen. Toate impunătoarele reședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai stins, bătrîna cobră. Și deodată mă ridic atît de curată În lumina acestei amieze de parcă ploaia a spălat de pe plajă toate obiectele și malul Începe să curgă Într-un labirint translucid și eu ajung Într-o apă verde și mătăsoasă ca sticla și trec de treizeci de ori prin pereții ei fără să-mi opună nici o rezistență. Iată starea de libertate, Îmi zic, iată fericirea de a trage covorul și de a-l arunca peste balcon cu cameră cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
traversat camera apropiindu-se de mine cu mâna întinsă. M-am ridicat să o întâmpin; inima îmi bătea cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o pereche de pantaloni cu o croială frumoasă ce se îngustau peste o pereche de ghetuțe maronii. Părul șaten era tuns bob, iar cerceii erau o mică pereche de perle din argint. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de un metru optzeci și tendința de a șovăi În momentele cruciale, două calități abstracte Întâlnite și la fiul său, Amory. Se aținuse mulți ani În fundalul vieții de familie - o figură ștearsă, cu fața pe jumătate ascunsă sub părul mătăsos carei atârna fără viață, mereu preocupat să „aibă grijă” de nevastă-sa, Încontinuu chinuit de ideea că n-o Înțelegea și n-o putea Înțelege. Dar Beatrice Blaine! Asta da femeie! Fotografiile timpurii, făcute pe moșia tatălui ei din Lake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încercând să facă bine? Dar realitatea era atât de rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își va reveni în curând și ea nici nu apucase să se pieptene! Alergă la oglinda de cristal și părul ei lung, mătăsos, nerușinat de bogat, începu să se unduiască aruncând scânteieri de stele în nările păroase ale lui Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
capul ei - și numai al ei. Mariana murea încet și nu știau asta decât ea și Mișu. Își ridică încet bluzița. Abdomenul ei plat se unduia, intuind o maternitate dinainte pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
are nici un picior, dar înoată și se scufundă cu grație. De aceea fotografiez eu perfect. Iar acum desfă picioarele! Constat cu ochiul meu de artist amator că iar nu te‑ai spălat, așa cum ți‑am ordonat. Părul trebuie să arate mătăsos, nu ca o tufă zburlită de ciulini. Mereu te pui în calea realizării mele personale, care este fotografia nud. Îmi vine să‑ți crăp capul ori de câte ori te împotrivești astfel incursiunilor mele în lumea fotografiei. Otti, dar nu mă împotrivesc deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Viena. Hans ține discursuri despre tenul Sophiei, care are întotdeauna un bronz sănătos, se vede că face mișcare în aer liber. Vântul și soarele au avut acest efect. E un ten curat, iar părul ei blond e tot curat și mătăsos, pe când tu ai de obicei niște lațe unsuroase care atârnă pe ceva ce cu greu s‑ar putea numi umeri, mai degrabă schelet descărnat. Sau umeraș îmbrăcat. Dar care tot are ceva frumos. E exact ce‑i trebuie unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri stau, de var
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci sport: Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde ziua umflă-n vânturi mătăsoase foi de cort. Da, e rece primăvara și golașe frunzătura, Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
modificate, deviate orlogerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei. Până la marginele celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în poezia lui Barbu imagini care să poată fi realizate auditiv sau vizual? Desigur, pe ici și colo se lămurește câte o armonie a naturii auzită cu preciziune. Astfel, când ni se sugerează acel cântec al creațiunii, deopotrivă cu foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Timbrul). Alteori sunt minunate spectacole ale ochiului, frăgezimi matinale sau tragedii crepusculare. ă...î Am nesocoti un aspect esențial al poeziei lui Barbu, dacă n-am ține seamă de acel fel de a considera înfățișările lumii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare./ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum." Cel de-al doilea ciclu, Uvenderode, ar corespunde, zic interpreții, etapei alchimice albedo (opera la alb; eliberată de forma corporală). Riga
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Poezie > Cântec > TAINICA ÎNCHIPUIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pot să-mi închipui cum străpung cu privirea munții gemeni ai nurilor copți în care zace nerăbdarea mătăsoasa și dulce. Limba pieptului tău pe care o s-o învăț tot repetându-i cuvintele, trandafiri zâmbind aprins prin aerul somnului meu cuprins de visare. Crestere-n ierburi, culoarea și aroma aerului adânc respirând setea din frunză, cât copacii să-și
TAINICĂ ÎNCHIPUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364381_a_365710]
-
povesteam și ție cum îmi rămăsese pe rețină ultima privire spre prova bărci prea scrijelita.. ajunserăm și la mașină și ai pornit.. că de obicei cam nervos la început, dar fiind soseau derdeluș te-am făcut atentă.. Își așezăm părul mătăsos... M-a fascinat întotdeauna această culoare, ba chiar frezura nouă îți conferă un farmec aparte. Mângâindul până-n creștetul capului am vrut să mi-o retrag, insă tu parcă veneai după mâna.. hmm...nimic mai simplu că și mie îmi plăcea
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
în aceeași nuanță cu cizmulițele moi, cu șnururi lungi ce se petreceau de jos și până sus ca într-un dans plăcut, șerpuitor, prin butonierele protejate de o cusătură artizanală foarte reușită sub aspect artistic. Înaltă, suplă, cu părul castaniu, mătăsos din care o buclă rebelă se pierdea permanent în mișcarea energică a capului ori în bătaia vântului, pe un obraz, cu ochi căprui și privire dreaptă, cu sprâncene bine conturate, bogate chiar, era o prezență insolită pentru cei ce se
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
gândi. Acolo a lăsat buretele scăpat în apă și a frecat-o ușor cu palma într-o mângâiere prelungă. Palparea acelui loc ce-i părea mai fierbinte decât apa și atingerea petecului de păr mărunt și negru, puternic cârlionțat și mătăsos, l-a depășit. S-a apropiat de ea până ce trupurile s-au atins și a simțit-o cum începe să tremure. Aplecat asupra ei, i-a sărutat umerii și gâtul, ușor, ca într-o trecere întâmplătoare, strângând-o cu ambele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
asemănător parcă piciorelor lungi, incomensurabil de fine cu care întemnița sufletul și ordona inimii. Picioarele mlădioase aveau un corespondent aproape erotic în pieptul rotunjit superb de sânii plini de alb, iar chipul diafan, apunea cu mult frumusețea legendarei Afrodita. Părul mătăsos și negru împrejmuia cu o grație nemăsurată chipul ușor slăbit, alungit spre un asiatic tandru. Fruntea înaltă era într-o deplină congruență cu tot corpul care o aducea în timp de zeiță. Era o femeie fără nume. Niciun nume nu
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
păcat Cât de sus m-am ridicat! Când de l-altul am luat Pe mine m-am înșelat, Pofta în spate m-o-mpuns N-am avut nicicând de-ajuns. Acum am un cer cu stele Și triluri de păsărele, Iarba verde, mătăsoasă Și izvorul de sub coastă. Toate Doamne le-am avut, Iartă că nu le-am văzut - Ca să-mi fac mie plăcerea Semănai l-alții durerea. Nevastă am și copii, Cele mai mari bucurii - Cu trudă-i ce pun pe masă Dau
ADEVĂRATA BOGĂŢIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361550_a_362879]
-
străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică are o arhitectură aparte. În continuare zările se
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
Dreptul la timp se constituie într-un document fundamental al resurecției poetice românești din 1965, în dreptul de a exista al noii generații poetice, totodată conținând și o Ars poetică, „țintind “, pare-se, holopoemul de dincolo de imperios-barbianul „cântec încăpător, precum/foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare “: Îmi învățam cuvintele să iubească, /le arătam inima/și nu mă lăsam până când silabele lor/nu începeau să bată. Le arătam arborii/și pe cele care nu voiau să foșnească/le spânzuram fără milă, de ramuri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]