553 matches
-
nici nu-i bine... Iar în piață nervi și fum, Oameni vin buluc pe drum, Vor să nu devină Țara, Praf și scrum! Tineri sunt... Mii de pancarde... La Grindeanu vin țipând, Și se-mping și sar râzând, Daniel face mătănii, Vrând nevrâd! Gură fac ca roata morii , Politrucii mincinoși, Ne privesc cu ochi sticloși, Râd, zâmbesc pe sub mustață, Hoți zeloși! Aia mari, acum din sfadă, Stau pe-ncăierate puși.... Noi cei mici de-un țel aduși, Vrem la libertatea noastră, Vis
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
cu zeama de la mucenici. Rod bogat în flori să lege. Iar copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n această zi, cu omăt, ploaie ori soare, se spune că la fel va
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtii albite peste noapte *** Referință Bibliografică: zăpada care cade din înalturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
și ele deveneau din ce în ce mai mici. Se frământau pe pereții clădirilor umbre fumurii întreținute de lumina palidă a unor felinare, se frământau ca lovite de furtună și își plecau capul în toate direcțile ca o busolă uzată. Își strigau cântecul făcând mătănii lângă candele a căror ochi mai arunca sfidător câte o flacără, umbre, vieți omenești apuse pentru totdeauna. FLORI SUB GHEAȚĂ M-am dus în priveghi la un mort; și mortul nu era altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
prindeai de mână și atunci dimineața scotea aburi de pe ochiurile aragazului, de vizavi striga vecinul la vecina că iar la înșelat cu popa, și ca dovadă a tămâiat-o cu două perechi de palme și a legato de mâini cu mătăniile popii ce le pierduse pe cărarea din grădină Referință Bibliografică: tămâierea de dimineață / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2301, Anul VII, 19 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TĂMÂIEREA DE DIMINEAŢĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362670_a_363999]
-
VÂRTOS PE CREIER Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului eu cred că m-ai spălat pe creier mai vârtos decât un popă de păcate, care mi-a prescris o sută de mătănii, garantându-mi și un loc în rai, dar nu ar fi pustiu paradisul fără tine? cică acolo, în grădina Maicii Domnului nu au ce căuta cei nespălați pe creier, ci numai ăia cu inima cât roata carului, carul mic și
SPALĂ-MĂ CÂT MAI VÂRTOS PE CREIER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370219_a_371548]
-
încă o dată, Ție, Fecioară Preacurată, Îți ard tămâie la picoare, Nu-s, în Altar, o cerșetoare! Nu vrea să-mi dai aur, mărire, Rog întru credință și iubire. Și mă rog, în gândul meu, La tine, Magnus Dumnezeu! Ți-aștern mătănii la picioare, Nu-s Fariseu ori cerșetoare! În genunchi mă rog pentru toți, Pentru cei vii,pentru cei morți, Doar pace, pace și iubire! Tu poți să-mi dai și fericire. Mă-nchin la Cer, mă rog la Soare, La
RUGĂ DE SEARĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354511_a_355840]
-
cimitir, se încing dansuri îndrăcite pe muzica deșănțată a manelelor. Printre morminte, balaoacheșii frig mititei, pulpe și fleici și fumul îți ia nările din loc și-ți umezește ochii. Se distrează, rromii. Principala lor îndeletnicire. Nici urmă de cruce, de mătănii, de curățat morminte. Vin la cimitir cu lăutari, să mai petreacă o zi. Chiar dacă alături, tocmai se îngroapă un mort și familia aruncă pumni de țărână pe sicriu. „Tatăl nostru carele ești în ceruri”...se aude Cântarea Domnească, printre frânturile de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescură. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
sau când „ceasornicu-și urmează luna timpului cărare” , într-un dialog frățesc... de la suflet la suflet, fiindcă vei fi purtat în lumi nebănuite și trăiri fantastice. „Aș fi vrut să te strâng în brațe,/ Indiferent, ca o lacrimă de post,/ făcând mătănii în fiece dimineață/ cu chip de prescură”. Ce poate fi mai înălțător decât acest îndemn al poetului prof. George Baciu, care îmbină cu atâta măiestrie comparația, personificarea, hiperbola... în care găsim o inspirație de geniu și o trăire intensă a
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
zorii dimineții - // Pe drum, am întâlnit doi cerșetori: Priveau flămânzi mâncarea din vitrină,/ Și-am strâns în palmă bieții sunători, / Și nu le-am dat nimic, roșind de vină - / Pe trotuar, cerșea cu glas slăbit / O fată ce-mi bătea mătănii-n stradă, / Am strâns în mâna banii și-am pășit / Nesimțitor la biata ei corvoadă - // Dar ajungând la ușă era-nchisă - / Flămând, am cumpărat o pâine, și-am mâncat - / Mâncam plângând, căci mie eu mi-am dat / Îmbucătura sfinților promisă
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
lauri, și bogății ... / Dar Ți-am spus: Doamne, nu ești aci! / Nu Te cunosc ... // Când închina-Ți-s-au toți, pe de rost - / Când rugăciunea spuzea-n chilii ... Ți-am spus: Nu, Doamne,nu ești aci! / Nu Te cunosc ... // Când toți țineau și mătănii, și post - / Când erai Slava Lumii de fii ... Ți-am spus: Nu, Doamne, nu ești aci! / Nu Te cunosc ... Când nici-o taină nu avea cost - / Și-o veșnicie, eram copii ... Ți-am spus: Nu, Doamne, nu ești aci! / Nu Te
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
pantofi de culoare neagră, baston (cârliban) din lemn prevăzut în partea superioară cu un cârlig folosit la prinderea oilor de picior, straiță sau traistă țesută din lână, cu modele în carouri de culoare albă și neagră. În mână poartă mărgele, mătănii (cumbuloi) din chihlimbar, folosite pentru relaxare. Aduc cu ei pe scenă steagul armânesc de sărbătoare (hlambura), a cărui lance (ciumaga) are în vârf o cruce, pe fiecare latură a crucii în vârf, în stânga și în dreapta este înfipt câte un măr
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
meu spirit este pus în epura ateismului. Nici pe departe. Credința pură însă, cea candidă, lipsită de nevroză habotnicească, nu se azvârle în cele patru zări, nu se sparge-n răsunete fariseice și nici nu se măsoară în numărul de mătănii omogene efectuate în fața fiecărui chip pictat, așezat la intrarea în edificiile pentru celebrarea cultului creștin. Credința, înainte de toate, o porți în suflet, în minte, în adâncul tău, cu o intensitate profundă și cu o solemnitate tăcută, dar ghidată de pasiune
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
land and crushed our spirit and now tell us we should be thankful to the „Lord’ for being saved." - Chief Pontiac În „Citadela”, Antoine de Saint-Exupery are un capitol unde un musulman care propovăduia rozariul cu un alt număr de mătănii decât cel oficial este adus în fața conducătorului cetății. Ereticul îl întreabă pe conducător: de ce vă cramponați de numărul acesta de mătănii, ce valoare are el? Conducătorul îi răspunde: „Valoarea capetelor care au căzut pentru dânsul.” Îți recomandăm Povestea ca viață
Bătrâna Europă nu este decapitată. Superioritatea Occidentului în fața terorismului islamic () [Corola-blog/BlogPost/338532_a_339861]
-
În „Citadela”, Antoine de Saint-Exupery are un capitol unde un musulman care propovăduia rozariul cu un alt număr de mătănii decât cel oficial este adus în fața conducătorului cetății. Ereticul îl întreabă pe conducător: de ce vă cramponați de numărul acesta de mătănii, ce valoare are el? Conducătorul îi răspunde: „Valoarea capetelor care au căzut pentru dânsul.” Îți recomandăm Povestea ca viață. Jihad Sfințit cu sânge e o sintagmă ce apare mereu când este vorba de importanța valorilor noastre. Nu există o justificare
Bătrâna Europă nu este decapitată. Superioritatea Occidentului în fața terorismului islamic () [Corola-blog/BlogPost/338532_a_339861]
-
și priviri compătimitoare. Cea dintâi care se hotărâse să treacă la acțiune fusese o băbuță cu fața adânc ridată, ea se apropiase de mine scotocind în poșeta ei veche împodobită cu mărgele negre, în care dibuise curând, între batiste și mătănii, o pastilă îngălbenită, învăluită în celofan. Mi-o întinsese, îmbiindu-mă cu gesturi sugestive s-o înghit. Bătrânica avea calități reale de mim. Cum nu mă grăbeam să dau curs îndemnurilor ei, un tip rotofei, repede edificat asupra motivului ezitării
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
semnificația duhovnicească, biblică, nou-testamentară a termenului. Iat-o, evocată, pentru început, anticipativ, cum ziceam, în Litanii, sub titlul Cina cea de taină: Omul de lângă mine plânge. Din plânsul lui se naște viața - un firicel invizibil care în Cuvânt ne leagă. Mătănii din boabe de lacrimi susțin Cerul și pământul. Lacrima, plânsul dragostea, cuvântul - servită este Cina. Ceasul nouă deasupra pământului bate. Remarcăm, în poziție cheie, și prezența Cuvântului (a Logosului), acesta fiind, de fapt, lexemul dominant și tema tutelară a Litaniilor
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
orice rătăcire? Rămân monahii de la Muntele Athos, rămân toți monahii și toți nevoitorii, precum, spre exemplu, “Sfântul” (Sfântul Sava) de la Baziaș sau Arsenie Boca, în preajma și sub lumina cărora stăruie în rugăciune, firește, și credincioșii de rând: Cu șiragul de mătănii ce li se scurge printre degetele noduroase monahii Athoniți sfărâmă întunericul lumii. Uneori, drept răsplată pentru multa și trudnica pocăință, “Cerul coboară în sufletul descătușat,/ dezbrăcat de umbra lumii”. Alteori, însă, presiunea ambianței non-duhovnicești, “cursul lumii demente” devin de nesuportat
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului meu îniernat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: iarnă atipică / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
își dăduse foc în piață, fiindcă femeia din ea se plictisise de atâta viață. PISANIE Te cert cu pisania gurii, te rog cu trei picături de lună, te colorez cu tăcerea târzie-a pădurii și-ți ciobesc inima pe a mătaniei strună. Mă cerți cu privirea sânului de sub buze, mă rogi cu fiorul dimineții din trup, mă colorezi cu rujul unei frunze și-mi ciobești umbra să mă rup. Hai să ne iubim strâmb, nădușit, povestea cu noi abia a murit
GÂNDURI ZDRENŢUITE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340712_a_342041]
-
unde preotul tocmai slujea la altar, deși era miercurea, pesemne era vreun sfânt în ziua aceea. Oșteanul nostru, deși era crescut într-o casă cu mulți copii nevoiași, era învățat de bunica, de mic copil, să se roage, să facă mătănii, ori decâteori era în preajma unor lucruri sfinte. Tare ar fi dorit el atunci să intre în acel schit, să se roage. Dar, acum nu avea timp de acest lucru, trebuia să alerge înainte, cât mai mult. La schit va veni
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
O dată, o singură dată, printre moșii care se perindă pe chei sau își trec vremea la tavernă, a apărut unul cu nimic deosebit: aceiași pantaloni trei-sferturi, aceleași sandale, aceeași cămașă de in cu mânecă scurtă, aceeași mustață, același șir de mătănii, aceeași tihnă: „Câți ani ai?”, îmi zice „18”, îi răspund: „Pari de 16. Am și eu un băiat de vreo patruzeci. Te simți bine pe-aici?” Diamantis Pateras era proprietarul insulei, unul din cei mai bogați armatori greci și, în
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]