6,722 matches
-
o lungă tradiție de tragedii și dramolete care smulg scîncete și suspine, dar cîtă diferență aici!), cu necazurile lui, care niciodată nu se plînge, deși locuiește într-un dulap sub scări, are niște oribili părinți vitregi în persoanele unchiului și mătușii sale (voilà Mark Twain, dar cu accentul modificat) și află, din senin, că de fapt e vrăjitor. Ceea ce pentru el echivalează nu cu primirea vreunei puteri supranaturale, ci cu sordida obligație de a merge la școala de magie, unde devine
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
nepot sau nepoată, fetița vecinilor, băiețelul prietenilor, cărora să le poți citi cu voce tare, bucurîndu-te astfel, în definitiv, pe tine. Lumea în care trăiește Harry Potter e cumva un univers cu două buzunare: într-unul oamenii obișnuiți, clevetitori ca mătușa Petunia și insensibili ca unchiul Vernon, în celălalt magicienii, cu bufnițele și uriașii lor, cu șobolani somnoroși și țestoase zăpăcite. Numai că nu sînt două tărîmuri distincte, cum ne-au învățat mai toate poveștile, ci o mînă neatentă, sau doar
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
versificate care și azi fac deliciul presei noastre de toate felurile. Apoi remediile amorului, sfaturi tot în versuri pentru inimile sfărîmate. Căsătorit de trei ori. Prima însurătoare, nefericită. A doua, nepotrivită. A treia, perfectă, nevasta respectivă, Atia, fiind, după mama, mătușa lui Octavianus și legată de casa lui Fabius Maximus, unul din favoriții împăratului, căruia Ovidiu îi va trimite scrisori disperate de la Tomis ca să fie iertat. Că și la noi, pe vremuri, din cauza austerității împăratului, care a răbdat cît a răbdat
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
a întors acasă. A făcut ce mai marele i-a indicat și, peste noapte, întreg familionul s-a pus, în gura mare, pe strigat. Țipau însă acolo, la ei în vatră, lângă grămada de cenușă, nu cumva să deranjeze, vreo „mătușă” vreo fufă tinerică a tovarășului, pe la partid căpușă. Că, de, „partidul e-n toate și-n cele ce sunt, și mâine, vor râde la soare...” Omul nostru, slugă la statul lui Ceașcă-Împușcat, cu otravă în suflet, a râs și a
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
poate. Dar una fundamentală. Aș împărți povestirile incluse în acest volum în cîteva categorii: cea a parabolelor și alegoriilor, din care fac parte "Familia Adam", "Amandine sau cele două grădini" sau "Giulgiurile Veronicăi", cea a anecdotei-pildă, succintă și ironică, precum "Mătușa Crăciun", apoi cea a nuvelei elaborate, cu evoluție spectaculoasă și minuțios construită, "Cocoșul sălbatic", "Tristan Vox", sau "Refugiul Menuet", și, în fine, povestirile care glisează între categorii, nu neapărat pentru că prin complexitatea sau farmecul lor inefabil ar sfida o clasificare
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
fiica lui dispărută. Cred a adăuga autoarea a sînt singura persoană încă în viață care a văzut plîngînd pe regele Carol", acesta avînd faima unui personaj rece, de om al datoriei. Își descrie, aici, în acest capitol primar, familia cu mătușile iubite, unde l-a văzut, desigur, pe Vasile Alecsandri, de toată lumea cinstit și adulat, inclusiv la Palatul Regal. Aici, în familia părinților, veneau mai ales fruntașii politici conservatori. Portretele unora dintre aceștia sînt revelatoare. Iată portretul lui Lascăr Catargiu, președintele
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
emisia”, a fost răspunsul clar. Încet, încet, ne-am strâns cu toții în fața regiei de emisie. În regie, agitația era destul de mare. Pe unele monitoare eram noi, pe altele ei. Am avut ideea să sunăm în țară. Mi-am sunat o mătușă și am întrebat-o ce vede ea la TV. Ne vedea pe noi, pe Dana care rămăsese în studio și transmitea jurnalul. Nu știa ce se întâmplă. Cerea betele și i s-a spus doar atât că sunt problem tehnice
Corina Drăgotescu despre cum a trăit ruptura de la Realitatea TV: M-am dus în cabina pustie şi m-am machiat singură. L-am machiat şi pe Striblea. Regia de emisie din hală s-a golit () [Corola-journal/Journalistic/24847_a_26172]
-
între două vârste, dedicate și neglijate, folosite și nesocotite, cu găleata cu morală și fraze bune la toate răsturnată în cap. Tot ce nu le trebuie, dar parte obligatorie din supliciul cotidian. Fiecare le șmotruiește cum știe, de la mame și mătuși, la soți și superiori, încercând, în numele unui altruism de care s-ar lipsi, să scoată oameni din ele. Și ele rămân așa, într-o rezistență taciturnă și încăpățânată, hrănindu-se din secrete nevinovate și dintr-o imaginație care umple oglinzile
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
al revistei ACOLADA, care apare la Satu Mare sub conducerea lui Radu Ulmeanu și a lui Gheorghe Grigurcu, atrage atenția prin numărul mare de semnături reunite ale unor scriitori din toată țara prezenți cu texte valoroase: Barbu Cioculescu scrie despre balul mătușilor; Alex. Ștefănescu exemplifică, pe scurt, câteva „momente de splendoare a limbii române” regăsite în opera unor scriitori contemporani; câte o pagină de versuri publică Simona- Grazia Dima și Angela Furtună (a cărei poezie e comentată de Tudorel Urian); C.D. Zeletin
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
veacuri, Cornelia Pillat și-a trasat un portret al omului pe care, desigur îl cunoscuse mai întâi personal, intrându-i în familie, un portret la care nu putem să nu aderam: "Scrisorile trimise de Ion Pillat bunicii sale, părinților și mătușilor, în tinerețe prietenei sale Florica Rosetti, iar de-a lungul maturității, soției sale Mărie, si, de asemenea, prietenilor, formează jurnalul vieții lui prodigioase, dezvăluindu-ne că în ciuda sănătății sale precare avea o puternică pofta de a trăi, un temperament trepidant
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
la operă, unde am văzut La Walkirie cu Litvine, piesa ne-a plăcut foarte mult. Luni mergem la matineu la Odeon să vedem L^Arlesienne și marți la Francaise pentru Le gendre du Monsieur Poirier și Electra, pe care lelița (mătușa lui cea mai îndrăgită!, n.n.) n-o cunoaște." Studiilor în litere le adaugă pe cele de drept, făcând față cu eroism unui concurs universitar pe două fronturi. În țară, isi efectuează serviciul militar, devine brigadier: "M-am făcut sportman în
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
avut ceea ce se cheamă o familie strînsă la gură sobei, cu povestioare, cu poezie și romantism. Era o viață aspră, ferita de dulcegării...Oaze? Vacanțele de vară, la țară. Tata era din Argeș și vară mă trimitea acolo, la niște mătuși și unchi, care mă iubeau. Era foarte frumoasă și clară viața, acolo... Pe la 13-14 ani mi-am luat viața în mîini și am plecat din cartier, spre centru. Singur. Întîmplări nefericite au fost destule, dar acum, la vîrsta asta, privind
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
a explicat Cassell, pentru Washington Post. În plus, "neguțătoarele de peste granițe merg în Guinea și Sierra Leone pentru târgurile săptămânale și sunt întotdeauna îngrijitoarele. De cele mai multe ori când cineva moare în familie, femeia e cea care pregătește înmormântarea, de obicei o mătușă sau o rudă mai în vârstă". Locuitoarele Africii de Vest sunt și moașele, asistentele, femeile de serviciu și spălătoresele din spitale. Din moment ce Ebola se transmite prin contact direct cu lichidele corporale, transmiterea în spital devine metoda cea mai probabilă prin care virusul
Epidemie de EBOLA: De ce 75% din victime sunt femei by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22202_a_23527]
-
care i-a consacrat-o Lili Marcou de la Paris, era mare iubitor al cărților, îndeosebi al scrierilor clasicilor ruși. Și în timp ce îi scria fiicei sale Svetlana, numind-o "vrăbiuța mea", dădea ordin să fie aruncați în temniță toți unchii și mătușile ei, bașca proprii lui tovarăși de idei și milioanele de necunoscuți din rîndul poporului al cărui țar se considera. Wagner compunea Parsifal, apoi cobora la micul dejun și explica de ce trebuie arși toți evreii. (Cuvîntul "arși" figurează ca atare, avant
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
la polul celălalt, în răsăritul autocratic, cu observațiile lui de o actualitate extraordinară față de Rusia țaristă. Este un dat al literaturii și culturii europene ce se cuvine subliniat. Invitați de Ecaterina a doua, iluminiștii francezi tocmai pregăteau revoluția de la 1789, "mătușa", ca să spunem astfel, a revoluției din octombrie 1917 ce deschise perioada unui lung război civil european pînă în 1945, - alții pretind pînă în 2000. Ce era bun pentru Franța, nu putea fi însă bun pentru Rusia pravoslavnică. Iar rușii îi
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
învăluie realitatea așa cum albinele bandajează în ceară intrușii, pentru ca nu cumva mirosul putreziciunii să strice atmosfera aseptică a stupului. ,,Atelierul de pielărie s-a închis. în mahalaua noastră, scrie Chagall, caprele au început să plîngă. Ca să nu mai vorbim de mătușile Musia, Gutia, Șaia! Cu aripi, precum îngerii, ele zburau prin piață pe deasupra coșurilor de fructe, cu pere și cu afine. Oamenii le privesc și întreabă: Cine zboară așa?" Epica lui Chagall, impregnată permanent cu surprinzătoare construcții lirice - de altfel, pictorul
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
ceasurile care mă mai despart de Tescani. Copiii însă nu par deloc să împărtășească această impresie a mea, dacă judec după strigătele de bucurie și elanul de sălbăticiuni tinere cu care îmi sar dintr-odată în brațe când, la cererea mătușei Maria Sturdza, le dau voie să mai rămână un timp la Miclăușeni, să se joace cu Matei și să se ospăteze cu pâinea de casă, untul proaspăt, mierea și toate bunătățile Didinei, menajera. Elan, avânt de sălbăticiuni mici, scăpate în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
vindecat dar mâna, stânga, din fericire pentru activitatea ei artistică, i-a rămas pe jumătate paralizată și deformată, spre marea disperare a soțului ei prea iubit; el nu și-a iertat niciodată partea de responsabilitate în accident. De-abia vindecată, mătușa Maria Sturdza a continuat ca și mai înainte, să călărească pe cei mai frumoși armăsari din Miclăușeni și nu a renunțat la aceasta - aproape un viciu pentru sfânta ce era - decât după moartea soțului ei. Am trecut apoi la curtea
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte./ Fă-ne ostateci dacă-ți place/ Și leagă-ne în cercuri roșii/ De cum se-nseară între oameni/ Și pînă vor cînta cucoșii/ Doar la mătușa tutungioaica/ Să ne trimiți șuvoi de ploaie/ Să-i crească ochii cît gutuia/ Și pulpele să i se-nmoaie/ Tutunul să i-l sugă dracii/ Să nu-i rămînă decît pipa/ Ori fă-o înger de hîrtie/ Să i se
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
se încurcă cu o Maria Constantinescu, din a cărei legătură se va naște Mateiu I. Caragiale, care își va antipatiza, puternic, tatăl, deși acesta avusese grijă de el). Norocul, mare, al neîntrecutului dramaturg, e că, în 1885, îi moare Momuloaia, mătușa sa, moștenind a șasea parte din însemnata ei avere. Din asta va trăi de acum înainte decent și din resturile moștenirii mărite prin moartea surorii sale Lenci. Se desțărează, în 1905, la Berlin (după ce căutase ocupații la Sibiu și Brașov
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală savuroasă despre rude, mătuși și prietene, despre propriile vîrste trecute, despre vacanțe (una dintre cele mai bune proze pe care le-am auzit citite în cenaclul Litere de acum cîțiva ani se numea Vacanțierul și era scrisă de Cecilia Ștefănescu), despre prostiuțele exuviale (vezi
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
adaugă: ,,Universul nu este decît un subprodus al tristeții noastre". Radu Cosașu, un scriitor atît de stenic cu ironia și autoironia lui niciodată răutăcioase, atît de îndrăgostit de viață (un anume gen de viață din care nu trebuie să lipsească mătușile, prietenii, mai ales cei de condei, Kafka, Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Malraux, dar și Marin Preda, Labiș și Sonata op. 111 de Beethoven, plus redacțiile, plus iubirile, plus...) reproduce în una din cărțile lui intitulată, nu întîmplător ,,Sonatine", următorul citat dintr-
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
prospețimea și nu ne mai impresionează la fel. Doar că în această povestire metafora nu există de una singură, așa cum se întîmplă în Insula. Prescrierea nu mai e doar marca unui anume fel de literatură, nu mai trimite doar la Mătușa Julia și condeierul, de pildă. O întreagă realitate socială românească a deceniului nouă se întrevede fără pic de spirit justițiar, fără urmă de subversiune. înțelegem mult mai multe lucruri despre vremea de atunci din radiografia neutră a unei ședințe de
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
e de un alb strălucitor iar mînecile-i largi fac falduri, ca bluzele țărăncilor transilvane. Ceea ce mai adaugă ceva la nota de feminitate pe care am remarcat-o prima oară, la aerul de slujnică uriașă care-l face să semene cu mătușa Bebe Starojinska care, la rîndul ei, semăna cu mareșalul Ney devenit bucătăreasă. În timp ce ne arată casa, am tot răgazul să studiez amănunțit omul. Mă folosesc de lornieta de buzunar, "the famous blake Hopper", pentru a privi mobila, tablourile, piese rare
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
un copil. alerga pe sub piele (gratii revelatoare)/ pe șantierul silențios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ și ce mai tată avea; aplecat peste rîu agățat de un/ trunchi peste ceasul imens. și ce mai/ mătușă; eczeme grăunțe cel mai risipite-n metrouri." În a doua parte a volumului poezia Dorei Pavel virează către un biografism care diluează tensiunile metafizice și se eliberează de metafore. Aici se găsesc, de altfel, cele mai realizate poezii din volum
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]