KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...23 >

561 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

fără cizme... După astfel de vorbe, aruncate cu atâta meșteșug În dorul lelii, mai puteam eu să-l mustru și să-i dau povețe?! L-am lăsat În plata Domnului și am plecat... - Ați fost și la Stavropol? se minună Mașa, care până atunci nici nu auzise de existența unui astfel de oraș. - Pe unde n-am fost..., ridică din umeri vizitatorul. Sigur că am trecut și prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nici nu auzise de existența unui astfel de oraș. - Pe unde n-am fost..., ridică din umeri vizitatorul. Sigur că am trecut și prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În fond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii din belșug, iar ostaticii crapă de sete Închiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ciudate, tare ciudate se petrec la voi În Rusia, oftă Extraterestrul. Ciudate de tot... „Și doar i-am spus de atâtea ori că aici nu-i Rusia, ci o altă țară, dar omu’ o ține pe-a lui...“, Își spuse Mașa cu năduf. - Și eu ți-am repetat de atâtea ori că nu sunt om, și tot tragi cu omu-n sus și-n jos! replică Extraterestrul... - Poate că mi-ați spus, dar eu n-am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
zboară gândurile aiurea, spuse ca-ntr-o doară oaspetele. Te gândești la fel de fel de aiureli și pe urmă stai și te miri că lumea se uită la tine ca la o ciudățenie... - Dar, dacă nu sunteți om, atunci ce sunteți? Mașa ar fi vrut să continue: „Increatul sau un alt frate al lui? Văd că-mi ghiciți până și gândurile...“. - Sunt, nici mai mult, nici mai puțin, ceea ce sunt. - Scuzați-mă, Îndrăzni să-l contrazică făcând-o pe isteața Mașa, sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sunteți? Mașa ar fi vrut să continue: „Increatul sau un alt frate al lui? Văd că-mi ghiciți până și gândurile...“. - Sunt, nici mai mult, nici mai puțin, ceea ce sunt. - Scuzați-mă, Îndrăzni să-l contrazică făcând-o pe isteața Mașa, sigur că sunteți ceea ce sunteți, că doar nu puteți fi ceea ce nu sunteți. - De unde știi? Ești chiar atât de sigură? Pot, cum să nu pot, ia pune-mă la-ncercare, se Învioră vizitatorul. - Nimeni nu poate să fie ceea ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pe arătură... - Sau s-o faceți pe deșteptul, luând totul În răspăr. - Ia uite unde stătea filosoful, chicoti oaspetele. Te uiți la ea și zici că-i femeie simplă, numai iată că femeia simplă te bagă-n hăul existențial... Bravo, Mașa, o Încurajă el În glumă. Cine știe ce Platon se ascunde În tine! - Nu se ascunde nici un Platon, spuse Mașa, căreia numele de Platon nu-i suna prea plăcut În urechi. - Atunci poate Aristotel sau Ecleziastul... - Vă bateți joc de mine, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
oaspetele. Te uiți la ea și zici că-i femeie simplă, numai iată că femeia simplă te bagă-n hăul existențial... Bravo, Mașa, o Încurajă el În glumă. Cine știe ce Platon se ascunde În tine! - Nu se ascunde nici un Platon, spuse Mașa, căreia numele de Platon nu-i suna prea plăcut În urechi. - Atunci poate Aristotel sau Ecleziastul... - Vă bateți joc de mine, spuse Mașa, privindu-l cu reproș. - Fac și eu haz de necaz, răspunse oaspetele, luând păhărelul de pe masă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
o Încurajă el În glumă. Cine știe ce Platon se ascunde În tine! - Nu se ascunde nici un Platon, spuse Mașa, căreia numele de Platon nu-i suna prea plăcut În urechi. - Atunci poate Aristotel sau Ecleziastul... - Vă bateți joc de mine, spuse Mașa, privindu-l cu reproș. - Fac și eu haz de necaz, răspunse oaspetele, luând păhărelul de pe masă și Învârtindu-l Între degete. Vreau să uit de duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi, Mașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi, Mașa se aprovizionase și cu cartofi, și cu sfeclă roșie, și cu ridichi negre, pusese la păstrat și făcuse provizii și de morcovi, și de pătrunjel, și de alte legume, dar, cum primăvara Întârzia să apară, proviziile se terminau una câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
terminau și butoaiele cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și foarte plăcute la gust. Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi cu un păhărel de rachiu. Mașa aduse din cerdac șapte castraveciori de mărimea degetului mare, intră cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de-al doilea sau al treilea păhărel, Îl umplu și pe al treilea sau al patrulea sau al câtelea o fi fost, apoi, ridicându-l până-n dreptul ochilor săi neașteptat de triști, Îi cercetă conținutul. Când dădu cu ochii de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
apoi, ridicându-l până-n dreptul ochilor săi neașteptat de triști, Îi cercetă conținutul. Când dădu cu ochii de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și se grăbi să intre În bucătărie. Pe drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate de cordon ombilical!? Când Mașa reveni de la bucătărie, Extraterestrul Îi spuse: - De credință ne-am putut vindeca, dar de alcool, nu. Și să nu crezi că savanții n-au Încercat diverse soluții. Experiențele au mers destul de departe. Nu s-a ajuns la nici un rezultat. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
dar eu știu că poporul meu a băut vârtos și atunci când avea credință și se Închina lui Dumnezeu. Între acum și atunci, În acest sens, aproape că nu e diferență. - Luați, vă rog, și o bucățică de sălămior, Îl Îmbie Mașa, văzându-l Încruntat și ambalat În această discuție care nu prevestea nimic bun. Sau serviți măcar un ou... - Nu te deranja, Mașenca, spuse vizitatorul. Dacă o să mi se facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc pe inimă și mănânc de toate. - E cumva păcat la voi să te Înfrupți cu carne? Întrebă Mașa cu jumătate de glas. - Nu-i păcat, Mașa, dar nu-i sănătos. Noi suntem atei. La noi e permis orice. Și violul, și crima, și sperjurul, și trădarea de patrie. Numai că o parte din aceste lucruri nu sunt sănătoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc pe inimă și mănânc de toate. - E cumva păcat la voi să te Înfrupți cu carne? Întrebă Mașa cu jumătate de glas. - Nu-i păcat, Mașa, dar nu-i sănătos. Noi suntem atei. La noi e permis orice. Și violul, și crima, și sperjurul, și trădarea de patrie. Numai că o parte din aceste lucruri nu sunt sănătoase nici pentru corp, nici pentru spirit. Carnea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
când, prin rostirea unor incantații, hainele carnale cad de la sine și sufletul se ridică la Înălțimi. - Voi vedeți viața la modul strict biologic. Credeți că poate gîndi doar o bucată de carne, nu-i așa? - Cred că aveți dreptate, răspunse Mașa după o clipă de gîndire. - Nu vă puneți Însă Întrebarea, continuă oaspetele aproape fără să ia În seamă cuvintele femeii, la ce meditează această bucată de carne gînditoare... PÎnă și o piatră are simțăminte mai curate. Carnea la ce poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Că nu piere nimic din ceea ce ai trăit sau ai gîndit. Ci că totul se varsă În memoria primordială. Că timpul trecut și viitor s-au acum cu prezentul, formînd un adevărat cocteil Molotov, care va arunca lumea În aer. Mașa Îl privea cu suspiciune. Ce-o interesau, În fond, aceste teroii adacadabrante, din care nu Înțelegea mare lucru? Ce legătură aveau cu ea ființele bidimesinale sau unidimensionale, despre embrioni conservați În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aer. Mașa Îl privea cu suspiciune. Ce-o interesau, În fond, aceste teroii adacadabrante, din care nu Înțelegea mare lucru? Ce legătură aveau cu ea ființele bidimesinale sau unidimensionale, despre embrioni conservați În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu auzise În viața ei? „Degeaba Îmi vii aici și-mi Împui capul cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]