KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

mai există! și făcând un semn cu palma spre peretele pe care atârna tabloul, tabloul se șterse din vedere. În locul său rămase o simplu pată, care În scurt timp se topi și ea În aer. Vizitatorul o apucă tandru pe Mașa pe după umeri și o trase către el. La atingerea palmelor sale, femeia tresări din nou. - Ei, acum te-ai liniștit? o Întrebă el. Mașa ar fi vrut să se ghemuiască la pieptul oaspetelui, simțea nevoia unei apropieri, dar de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pată, care În scurt timp se topi și ea În aer. Vizitatorul o apucă tandru pe Mașa pe după umeri și o trase către el. La atingerea palmelor sale, femeia tresări din nou. - Ei, acum te-ai liniștit? o Întrebă el. Mașa ar fi vrut să se ghemuiască la pieptul oaspetelui, simțea nevoia unei apropieri, dar de acolo venea un val de umezeală, ca dintr-un mormânt. Așa că, reprimându-și la timp pornirea, făcu un pas Înapoi. Hăul continua totuși s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
fi vrut să se ghemuiască la pieptul oaspetelui, simțea nevoia unei apropieri, dar de acolo venea un val de umezeală, ca dintr-un mormânt. Așa că, reprimându-și la timp pornirea, făcu un pas Înapoi. Hăul continua totuși s-o atragă. Mașa ar fi dat orice să afle ce se ascunde În spatele vorbelor atât de frumos meșteșugite ale vizitatorului. „Oare o fi având suflet?“, se Întrebă ea, temându-se ca nu cumva acesta să-i ghicească gândurile și s-o ia peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
e hăul cosmic... De acolo vine și frigul...“. Cum te-ai fi putut apropia de cineva care În loc de suflet posedă un hău? Trupul Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor În care Îi apărea mereu fostul ei soț, percepea realitatea deformat, călăuzindu-se după vechile șabloane sedimentate În memorie. La drept vorbind, uneori toți bărbații i se păreau asemănători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
interesează astfel de intimități, dar ar fi bine să luați În considerație sfatul meu... - Am să-l chem pe frizer să mi-o repare și poate vă veți potoli. - Dar ce, pe aici frizerii repară canapele? zâmbi oaspetele. - Da, spuse Mașa, la noi frizerul e un om priceput În toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și lipitori pe tâmple sau pe brațe, atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pe vremuri mitropolitul Iosaft. S-a dus pe malul iazului, s-a așezat lângă o răchită, și-a coborât picioarele În apă și a adormit. Iar lipitorile i-au supt și ultima picătură de sânge din organism. - Nu uita, dragă Mașa, că eu sunt extraterestru, nu mitropolit. Și nu mi-e frică nici de păianjeni, nici de lipitori. De ce oare Îi amintise oaspetele Mașei de păianjeni? De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
au supt și ultima picătură de sânge din organism. - Nu uita, dragă Mașa, că eu sunt extraterestru, nu mitropolit. Și nu mi-e frică nici de păianjeni, nici de lipitori. De ce oare Îi amintise oaspetele Mașei de păianjeni? De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se vede, Într-adevăr, că oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când vorbea de mitropolit, În fața ochilor Îi apăru un păianjen cu un crucifix negru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când vorbea de mitropolit, În fața ochilor Îi apăru un păianjen cu un crucifix negru pe spate. - Ceea ce curge prin venele mele nu e chiar sânge, o informă oaspetele. - Dar ce e? - Un fel de fum... Mașa se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, de pasăre, de șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă au venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, Doamne, cu puterea Ta, cea mare“, rosti Mașa În gând. Rugăciunea Sfântului Ciprian Mașa o Învățase tot de la bunica ei, Tatiana, și o Îngâna de fiecare dată când se afla În cumpănă. De obicei o rostea seara, căzută În genunchi În fața icoanei Maicii Domnului, turnând În candelă ulei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
din orice alt loc, de pasăre, de șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă au venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, Doamne, cu puterea Ta, cea mare“, rosti Mașa În gând. Rugăciunea Sfântului Ciprian Mașa o Învățase tot de la bunica ei, Tatiana, și o Îngâna de fiecare dată când se afla În cumpănă. De obicei o rostea seara, căzută În genunchi În fața icoanei Maicii Domnului, turnând În candelă ulei nou, iar pe cel vechi, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
genunchi În fața icoanei Maicii Domnului, turnând În candelă ulei nou, iar pe cel vechi, ce Întreținea flacăra În timpul rugii, Îl aduna Într-o sticluță, ținând-o timp de douăsprezece zile În casă, după care o vărsa În râu. Înainte de rugăciune, Mașa tămâia toată casa, iar după ritual ungea ușile și ferestrele cu usturoi. „Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care cunoști și le știi pe toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
rang de dumnezeu și ne Închinăm la el. Nu ne Închinăm Însă cu patimă, ci doar așa, de dragul de-a ne Închina. Facem lucrul acesta ca să nu ne Îndepărtăm chiar de toate obiceiurile moștenite de la strămoși. Ăștia suntem noi, dragă Mașa, ființe himerice, plămădite din praful cosmic, la fel de inconsistente și la fel de străine de voi cum e și El. Ne naștem, trăim și, dacă vrem murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
obiceiurile moștenite de la strămoși. Ăștia suntem noi, dragă Mașa, ființe himerice, plămădite din praful cosmic, la fel de inconsistente și la fel de străine de voi cum e și El. Ne naștem, trăim și, dacă vrem murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare e posibil așa ceva? Aici nu e pe vrute sau nevrute. Cu moartea nu se tocmește nimeni... - Așa-i și nu-i așa, spuse Extraterestrul, privind meditativ pe geam. Se Întunecase de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
deasupra satului, poleind acoperișurile cu o lumină rece, Îndepărtată. - La noi, continuă el, e, Într-un fel, invers decît la voi. În sensul că moartea nu vine chiar așa, din senin. Ci trebuie să obții o dispensă pentru asta. Înțelegi!? Mașa clătină din cap că Înțelege. Dar, de fapt, nu Înțelegea nimic. În capul său era un adevărat haos. Tot ce-i spune oaspetele Îi luneca printre degete. Frazele păreau bine Închegate, dar cuvintele parcă nu aveau consistență. Sau dacă aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu aveau consistență. Sau dacă aveau, atunci această consistență ar fi trebui căutată Într-o altă lume, ce se călăuzea, probabil, după alte legi, necunoscute Mașei.. - Nu prea Înțelegi, nu? o trase de limbă oaspetele. - Nu prea, mărturisi cu sinceritate Mașa. - Pur și simplu, În lumea noastră nu se poate muri oricum. Ca să mori, trebuie să treci printr-o adevărată aventură. Printr-un adevărat infern. Dezlegarea nu-i chiar așa de simplu de obținut. Îți trebuie mii și mii de semnături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Un adevărat coșmar. Și pentru fiecare semnătură trebuie să explici de ce și cum... Adică: de ce ții neapărat să dispari!? De ce nu vrei să trăiești etern? Într-un cuvânt, moartea nu-ți mai aparține la un mod intrinsec, ci extrinsec... Înțelegi? Mașa nu auzise de astfel de cuvinte. Nu știa nici ce-i intrinsec, nici extrinsec. Și nici nu-și bătea prea mult capul ca să le-nțeleagă. „Poate vin dintr-o altă galaxie, Își spuse ea, și denumesc lucruri străine firii omenești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vă Împiedică? - La drept vorbind, nimeni. Și-n asta constă, ca să zic așa, tot clenciul. De fapt, tu singur stai În calea propriei tale morți. Nu poți să treci ușor peste tine ca să poți muri... - Cum asta? Își exprimă nedumerirea Mașa. - Pur și simplu. Tu singur stai În calea ta. Propria ta conștiință, de altfel, destul de Încărcată, te Împiedică să dispari pentru totdeauna În neant... - Din punctul ăsta de vedere, la noi e mult mai simplu, spuse Mașa, Încercând să mențină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Își exprimă nedumerirea Mașa. - Pur și simplu. Tu singur stai În calea ta. Propria ta conștiință, de altfel, destul de Încărcată, te Împiedică să dispari pentru totdeauna În neant... - Din punctul ăsta de vedere, la noi e mult mai simplu, spuse Mașa, Încercând să mențină conversația la un nivel Înalt. Când ți-a sunat ceasul, ai Închis ochii și-ai murit. Ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, și cu asta basta, adăugă ea. - Așa e, o aprobă Extraterestrul. Voi sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
agiți ca oul În găleată. Până la urmă, realizezi că nu ai nici o șansă să-ți pui capăt zilelor și te lași păgubaș. După un timp Însă, Îți pierzi din nou răbdarea și iei totul de la capăt. - E destul de complicat, murmură Mașa, care atunci când auzea de demersuri, de autorități sau de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber cererii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
un examen. Dacă l-ai picat, iei totul de la Început. Uneori, drept pedeapsă, ești trimis să Încerci pe propria-ți piele alte existențe. Urci sau cobori pe scara evoluției de la a la z și invers. - E un adevărat iad, spuse Mașa, profund impresionată de relatarea oaspetelui. - Pentru noi, fiecare nou trup pe care-l animăm e ca un cazan de smoală. Trupurile poartă În ele miasme Îngrozitoare. Instinctele te fierb la un foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
moartea-i un fel de perpetuum mobile, Înțelegi? Odată rostogolit În viață, nu te mai poți opri. Sau, dacă te oprești, te oprești ca să intri dintr-un vehicul psihic În altul, pe care-l pui În mișcare prin intermediul propriului eu... Mașa Își frământa mâinile În poală. Mintea Îi căzuse Într-un fel de letargie. Ar fi vrut să spună ceva, dar cuvintele i se uscau pe cerul gurii și picau mute În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
propriului eu... Mașa Își frământa mâinile În poală. Mintea Îi căzuse Într-un fel de letargie. Ar fi vrut să spună ceva, dar cuvintele i se uscau pe cerul gurii și picau mute În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]