259 matches
-
în apărarea ta? . - Nimic. E adevărat că nu mi-am pierdut castitatea fizică,am pierdut-o însă pe cea morală. Dacă aș trăi, nimic nu m-ar putea despărți de această femeie. Sunt vinovat. . - Tribunalul te condamnă la moarte imediată. Mașinal, unul din figuranți conduse pe Jack la zidul din fund, cagularzii ridicară revolverele cu gândul de a fugi cât mai repede, după spectacol, în căutarea de trăsură ori tramvai, armele pocniră (de fapt zgomotele erau produse din culise) și Jack
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Faulques. Spre răsărit, unde Insula Spânzuraților Își arăta creasta Întunecată, la intrarea În mare, linia zorilor Începea să se insinueze În tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus În șoaptă. Markovic n-a dat vreun semn că l-ar fi auzit. Stinsese țigara, și acum aprindea alta. Flacăra brichetei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Într-un amplu interviu, Clement Negruț, secretar cu propaganda În august 1977 În Petroșani, povestește un detaliu ce confirmă surprinderea pe care evenimentele au produs-o: se pare că Nicolae Ceaușescu, din momentul când a ajuns În zona minieră, repeta mașinal Întrebarea, mai mult pentru sine: „Cum a fost posibil?”. Situația era cu atât mai gravă cu cât anul 1977 se anunțase Încă din primăvară a fi unul dur, odată cu mișcarea lui Paul Goma pentru respectarea drepturilor omului („N-a devenit
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pitagorice dintre numere (substanța numericăă și fundamentul lumii sau „esența” umană, relație care a condus la asimilarea omului cu o mașină și la triumful rațiunii. Ori fără conturarea orientărilor și a curentelor din cadrul artei modernist-avangardiste, prin care umanul se asociază mașinalului, abstractizarea prevalează asupra figuratismului, iar mentalul este preferat în dauna sentimentului. Sau fără viziunea științifică a industrializării omului și a societății umane în administrarea și în funcționarea fordismului. Lista istorică a „cyborgilor” poate continua, de la miturile antice ale lui Pigmalion
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
decât o hiperbolizare a relației om-tehnologie din toate epocile. Antropologia dovedește această coabitare între ființa umană și unealtă încă din vremurile străvechi ale constituirii unui simț minimal de civilizație sau societate. În toate aceste configurații diacronice, înlănțuirea dintre uman și mașinal este considerată mai „umană” decât umanul (căruia tehnologicul pur îi repugnăă și devine un scop în sine, pe când umanul este doar un mijloc pentru obținerea fuziunii dorite. Recursul la analogia om-mașină/proteză a fost interpretat, de-a lungul timpului, în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
repugnăă și devine un scop în sine, pe când umanul este doar un mijloc pentru obținerea fuziunii dorite. Recursul la analogia om-mașină/proteză a fost interpretat, de-a lungul timpului, în principal în două direcții: fie ca o penetrare intrusă a mașinalului în organismul uman, fie ca o introducere a ordinii tehnologice într-un organism nefuncționabil. De regulă, în discursul cultural-filosofic diacronic, mașina a constituit o metaforă a mecanizării - un sistem unitar în care părțile sunt importante pentru rotunjirea întregului și pentru
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de către știința ciberneticii. Abandonarea de către cibernetică deopotrivă a determinismului organic și a mașinismului mecanic a prilejuit relaționarea dintre biologic și mașinic până la interferență și feedback: umanul a intrat mintal, senzorial și corporal în procesul medierii, aducând un aport organic elementului mașinal, iar ordinatorul a dobândit un rol de intermediar tehnologic sau de interfață în cadrul acestui sistem circuitar, reglând prin retroacțiune simbioza și interacțiunea. Însuși părintele ciberneticii (vezi Wiener, 1954Ă nu se limitează să stabilească relația comunicațională ființă umană - computer sub imperiul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și anume la aceea dintre obiect și subiect, în cadrul filosofiei virtualului tehnologic. La fel cum omul este socotit a plonja în universul obiectual cibernetic, lăsându-se interpenetrat de tipare material-tehnologice și de funcții și acțiuni computaționale, se presupune că elementul mașinal se subiectivează sau se încrucișează cu modele ale subiectivității. Spațiul tehnologic virtual este configurat de negocierile și de interacțiunile dintre utilizator și obiectul digital, ultimul reacționând în mod activ la comenzile primului, precum un icon de pe desktopul computerului răspunde la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care dintre aceștia este subiectul uman și care este mașina. Deși acest test nu a fost trecut de nici un calculator, din cauza dificultății încorporării cunoașterii de bun-simț într-o mașină, a stârnit numeroase semne de întrebare, entuziasm și critici acide. Inteligența mașinală este pentru Turing o imitare sau o reprezentare mimetică și pragmatică (nesemanticăă a inteligenței umane, perspectivă continuată în numeroase discursuri și practici ale analogiei ordinator-sistem nervos, de la compararea componentei de stocare a informației în ordinator cu organul memoriei până la metafora
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor darwiniste în programarea computațională. Viața postbiologică, descrisă ca o nouă fază evolutivă, este atât rezultatul cât și inițiatoarea proceselor de supraviețuire prin simulare în conjuncturi în care se înregistrează evoluția mutuală dintre uman și mașinal. Compenetrarea dintre materie și spirit (vezi Weibel, 1990Ă se dovedește a fi dezideratul „ultim” al vieții sintetice: fie că dorește simularea vieții așa cum este aceasta, fie că aspiră la sintetizarea vieții așa cum aceasta ar putea fi, viața artificială urmărește redefinirea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
căreia primează conștiința. Interacțiunea corpului cu lumea, este, în continuarea punctului de vedere deleuzo-guattarian, „mașinică”, înglobând în interrelaționarea sa complexă trupescul și mintalul, ontologicul și socialul, administrativul și politicul. Astfel, termenul mașinic înseamnă, prin compenetrare cu dorința, mai mult decât mașinal, conceptul din urmă reprezentând ceea ce este caracteristic unei mașini și căpătând conotațiile istorice ale mecanicului, ale automatului și ale inconștientului sau mai mult decât mașinist, noțiune care denotă ceea ce se referă la mașini și care intră în coreferențialitate cu mașinismul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se lasă condus de acțiune, dorință și imaginație, în timp ce își examinează mărginirile umane și se intersectează cu produsele și cu procesele tehnoștiinței, ale culturii și ale societății. Refuzând un model unificator, original și esențial, proliferările imaginale, singularitățile subiective și fluxurile mașinale ale spațiului virtual întrerup asemănarea, opoziția și ordinea prin turbulențele, dezrădăcinările și pluralismele care marchează raportul dintre identitate și alteritate în mediul online. Neîndeplinind sarcinile unei totalități primordiale sau ale unei finalități absolute, avatarul intervine în lumea virtuală în mod
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pare o încercare tehnomistică de realizare a țelurilor religioase, în timp ce corifeii mișcării se declară atei și agnostici: credința lor se îndreaptă nu înspre existența unui suflet sau unui spirit transcendent, ci înspre procesul de transcendență a minții umane în teritoriile mașinale ale viitorului. Spre deosebire de credincioșii majorității religiilor, cyberimortaliștii pleacă în căutarea nemuririi înainte de a muri, sfidând moartea însăși prin utilizarea tehnologiilor în vederea prelungirii vieții și refuzând suferința umană ca semn al ispășirii. Pentru aceștia, salvarea survine grație tehnologiei și Tărâmului Făgăduinței
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin intervenția și funcționarea tehnologiilor virtuale, însă nu pot fi transgresate: transcendența ca destrupare tehnologică a umanului este o iluzie în contextul în care postumanul (cyborgic, avataric, transgenică este întruparea deopotrivă a naturalului și a artefacturalului, a organicului și a mașinalului. 3.3. Eduardo Kac și corpul transgenictc "3.3. Eduardo Kac și corpul transgenic" Am văzut exemplificări ale ființei cyborgice în cazul performărilor artistice ale lui Stelarc (în capitolul întâiă și ale ființei avatarice la artista Orlan, cu a sa
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
postuman. Avem de-a face cu un fenomen de întrupare relațională la nivel ontologic, dar și epistemologic, antropologic sau sociologic. Posibilitățile deschise de inteligența sintetică, computerele organice sau manipularea genetică sunt reunite în condiția postumană a conviețuirii dintre uman și mașinal, condiție care zdruncină credința în superioritatea ființei umane în univers, așa cum este aceasta moștenită din tradițiile umanismului. Postumanismul este, în această direcție, o corelare a conștiinței, a trupului și a mediului înconjurător, în măsura în care conștiința și corpul nu pot fi separate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
postbiologie, postevoluție etc.Ă care recuperează în noi dimensiuni ceea ce este uman, de la senzorialitate și afectivitate la cunoaștere și socialitate. Securizarea umanului în cadrul postumanismului nu este însă un proces închis, ci unul permeabil și tolerant, situat permanent la interfața cu mașinalul, la granița cu alte specii și sisteme. Acest tip de postumanism este un amestec de afectivism și raționalism, de fenomenologie și tehnicism, un hibrid (uneori monstruosă între sensibilitatea corporală postmodernistă și raționalitatea științifică modernistă. Postumanismul temperat critică idealismul transumaniștilor care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpului și cu destabilizarea identității. E vorba de raportarea tensionantă, conflictuală la prezența ubicuă sau la intruziunea tehnologiilor acutale. Spre exemplu, am văzut în ce măsură impactul subiectiv al inserării tehnologiei în corpul biologic poate consta nu numai în teama față de fragmentarea mașinală a organismului, ci și față de dislocarea tehnologică a eului 25. O concluzie a acestui studiu este faptul că identitatea virtuală a (postăumanului nu poate exista fără corporalitate și fără materialitate, ci, dimpotrivă, interacționează cu identitatea real-fizică. Cu toate că subiectul (postăuman consemnează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în dimensiunea cyborgului, nu este un corp pur, „curat” precum robotul (corporalitate strict tehnologicăă, ci marchează dependența mașinii de natura organică a nevoilor umane, hibridizarea, impuritatea și contaminarea biologicului de tehnologic, alături de ideologic, social, politic sau etic. Deopotrivă organic și mașinal, postumanul cyborgic, cel avataric sau cel transgenic este material: organul, proteza, interfața, gena, toate acestea încorporează subiectul virtual. Biotehnologia postumană pune subiectul în relație atât cu lumea fizică, cât și cu lumea computațională, fundamentând virtualități diverse, evoluții confluente și metisaje
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau mai bine zis aspecte ale acestora, relucrate și permutate, sunt conturate în contextele tehnologic-virtuale, astfel că tratarea lor în accepții singulare și unitare de corp sau de identitate nu se dovedește operativă. Ființa umană devine o mixtură a elementelor mașinale și organice, materiale și fictive, existențiale și ideologice, într-un moment în care este relaționată, corporal și identitar, tehnologiilor cibernetice sau celor ale ingineriei genetice, tehnologii care la rândul lor sunt asimilate în natură și în corporalitate, în societate, în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vorbească. Totuși, acestea nu vorbesc propriu-zis, ne spune Descartes, atâta timp cât "a vorbi" înseamnă a folosi cuvinte (sau semne asemănătoare), a le alătura cu scopul de a-și "declara gândurile în fața celorlalți". Discursul animal nu este nimic altceva decât un discurs mașinal. Pentru a "pune la un loc" cuvinte care să aibă un sens, animalului îi lipsește, într-adevăr, acest "instrument universal care poate fi folosit în orice interacțiune" și pe care, dintre toate ființele vii, doar omul îl deține. Acest instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir de iarbă ("Să mănânci iarba altcuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de tratare a informației: pe de o parte, unul deliberativ, care ne permit să luăm o decizie pe baza unei reflecții impuse, a informațiilor de care dispunem și, pe de alta, unul asociativ, care se realizează prin analogii neclare și mașinale. Expresia boala vacii nebune se adresează sistemului asociativ, pentru că frapează prin imaginea pe care o sugerează, cea a unei vaci care a înnebunit și care își transmite nebunia prin farfuria de mâncare. O astfel de imagine este mai degrabă fantasmagorică
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase și litificarea afectivă a unei feminități mașinale, tentaculare. "Domnul Th. Pallady, pictorul aristocrat al femeii moderne, al femeii rafinate, perverse, nevropate din secolul nostru, al degeneraților de tot felul, arată publicului un panou întreg"369. În nudurile din prima perioadă, printre care se află și Nud, (inventar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce este liber și spontan în gîndirea omului. Atunci, acestor trupuri fără suflet, acestor oameni reduși la tăcere, posomoriți, le insuflam spiritul ordinii noastre; imediat aceste cadavre încep să se miște, să se uite în jur, să acționeze, să execute mașinal ordinele ale căror scopuri le ignoră, așa cum mîna execută operațiile cele mai dificile fără să cunoască, fără să înțeleagă gîndirea care o dirijează. Cel ce vorbește astfel este însuși bărbatul care în primele capitole ale romanului își întinsese mîinile avide
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
într-un loc necunoscut, plimbarea, pauza, momentul de destindere, privitul de la fereastră, urcatul pe un loc înalt, amenajarea unui local sau a unui decor etc.; d) motivații psihologice ca: distracția, pedanteria, curiozitatea, interesul, plăcerea estetică, volubilitatea, lipsa de ocupație, privirea mașinală, fascinația etc. Toate aceste teme reprezintă deci doar semne demarcative, mărci introductive ale descrierilor și constituie o tematică vidă determinată, în esență, de seria de postulate aparținînd autorului (veridicitate etc.) a căror funcție este înainte de toate să se evite un
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]