263 matches
-
ce trebuia făcut. Era o victorie a gândirii care își va pune amprenta pe fiecare om cu judecată sănătoasă din univers. Căci și acolo, pe planetele altor sisteme stelare, existau fără îndoială mulți oameni cu capul pe umeri. Gosseyn încercă mașinal să estimeze cifra miliardelor de oameni cinstiți, dar totalul îl tulbură și îi perturbă fluxul raționamentului. Îl privi pe Thorson mijindu-și ochii: ― Ia stai puțin ― zise el încetișor. Ce vrei să spui? Cum e posibil ca un imperiu galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mână. Vezi că pun câinii pe tine și-i spun dirigintei să-ți scadă nota la purtare, nerușinato! A mai adăugat stăpânul. Odată ratată șansa unicei speranțe de a-l salva pe Costi, surioara, cu privirea în pământ, pășea mașinal pe drumul către casă, vizibil preocupată de modalitatea evitării unui scandal, dureros pentru ea, din cauza foamei. I-ar fi promis că-l duce la grădiniță, dar cu fundulețul gol și fără încălțări asemenea promisiune nu s-ar fi putut îndeplini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se termina brusc, ca un picior amputat, retezat de șacali. Și cât vedeai cu ochii se întindea un pustiu nesfârșit în care nu se zărea nici un arbust, nici o umbră. Doar galbenul ars și obositor al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un pumn de nisip și l-am lăsat să curgă printre degete încet. Îl simțeam fierbinte și ostil. Undeva în depărtare, mi se păru că zăresc o altă lizieră. Apoi mi-am dat seama că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l citești ar dori să-ți prezinte o lume consistentă, densă, minuțioasă. Cufundat în lectură, miști mașinal coupe-papier-ul în grosimea volumului: cu lectura nu ești încă la sfârșitul primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
i-o cunosc. Dar pot să-l veghez eu însumi. Și Grand clătină din cap. ― Nici pe el, să știți, nu pot spune că îl cunosc. Dar, oricum, trebuie să ne ajutăm între noi. Pe culoarele imobilului, Rieux se uită mașinal prin colțuri și îl întrebă pe Grand dacă șobolanii dispăruseră cu desăvârșire din cartierul său. Funcționarul habar n-avea. I se vorbise într-adevăr de această poveste, dar el nu dădea prea mare atenție zvonurilor din cartier. ― Am eu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se impuneau să fie luate. Problema, spune bătrânul Castel cu brutalitate, este să știm dacă e vorba de ciumă sau nu. Doi sau trei medici au protestat. Ceilalți păreau să ezite. Cât despre prefect, el a tresărit și se sucea mașinal încolo și-ncoace spre ușă ca și când ar fi vrut să verifice dacă această enormitate fusese într-adevăr împiedicată să se răspândească pe culoare pe acolo. Richard a declarat că, după părerea lui, nu trebuiau să se lase cuprinși de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
supraomenești. Ochii ei aveau priviri atât de rugătoare, atât de neliniștite! Se prăbuși inertă într-un fotoliu și acolo izbucni în hohot sfâșietor de plâns. ― Aimée, ce înseamnă asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ― Aimée, Aimée! repetă ea mașinal printre suspine. De când nu te-am mai auzit spunîndu-mi așa! Aș fi putut în clipa aceea s-o cuprind în brațe, s-o sărut nebunește (simțeam o foame cumplită de ea) și poate aș fi făcut-o, era cât pe-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
împaci cu el, fu de părere Stelian, destupând o sticlă de vin cumpărat de la MAT și turnând în pahare. Grigore Gospodin se umflă în pene ca un curcan și nici nu vru s-audă de așa ceva. Cu o mână strânse mașinal paharul bine umplut, dar nu se grăbi să-l ducă la gură. Ba nici să nu se gândească el, cuscre!... Poate doar dacă o veni să se târască înaintea mea în genunchi și să mă roage să-l iert!... "Tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Floare de vânt... Ce grăbit eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se schimbe scenariul meu. Parcă vroiam mai repede să te introduc! Mă îmbrăcam mașinal și mă priveam în oglindă. Într-adevăr, eram înalt, părul blond îmi era puțin lunguț, șuvițele îmi umbreau chipul, ochii molatici, două smaralde șlefuite de prea mult citit. Mi-am luat pălăria și am plecat condus de mama mea. Eram
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
găsi plicul, pus pe biroul lui Gildas. Gol. Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cea bună, trebuia să dea de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
seama că Morineau nu-l urmase. Glasul său Îl țintui locului pe tînărul jandarm care Încerca s-o șteargă discret. - Vii sau preferi să fii viitoarea victimă? Îi aruncă feroce Fersen. Așezată pe patul În formă de barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Ryan părea să-l aibă de a-i ghici chiar și cele mai mărunte gînduri. - Mergi la Brest? se mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un editor. Ea dădu mașinal din cap și rămase iarăși tăcută, urmărind din ochi zborul unui cormoran care tocmai plonjase. Scurt fulger argintiu care contrasta cu albastrul mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viața. Or să aibă un copil. Un bebeluș. Un bebeluș... Polițistul Încetini În apropierea sitului și trînti o Înjurătură cînd văzu cum unul din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina vie a celor trei reflectoare rămase Încă active. Un spectacol de sunet și lumină. Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descotorosească de el, și pînă la urmă el a sfîrșit În chip de foc de artificii, i-o Întoarse Lucas cu voce scăzută. Așa că vreau să știu unde se duce, pe cine vede, pe cine primește. E clar? Morineau duse mașinal arătătorul la chipiu. * * * Deși slăbită, Marie nu voise să petreacă noaptea sub observație, așa cum o sfătuia medicul militar. De aceea, Lucas se arătă categoric. - În cazul ăsta, ai să mergi să dormi acasă la părinții tăi. Nu-i lăsase timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și noi să sufere, așa cum ne-a făcut el să suferim. - Noi? Ryan scoase o toc cu țigări de foi din buzunarul hainei și Îi Întinse una din cele două havane. - O să am nevoie de tine, frățioare. Împărțim? PM Întinse mașinal mîna, dar rămase cu ea În aer. - Ce Îmi garantează mie că n-ai să mă ucizi după aia și că n-ai să păstrezi tot bănetul pentru tine? Mai vîrstnicul Kersaint ridică ușor din umeri. - Nimic. În afară de cuvîntul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am angajat s-o fac, răspunse ea, laconic. Lucas Îi salută mașinal pe jandarmii care păzeau intrarea principală și se opri În curtea castelului, nu departe de locul de schimbare a pazei. - Și pentru că ți-ai dat cuvîntul ai să-ți distrugi viața. - Nu poți Înțelege... - Aici sînt de acord cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse ea, acră. De unde a mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de trupul lui Ryan. În mod tainic, Marie se simți ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul mehir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grea, eu iubesc planeta mea!”. Să nu abdicăm de la acest principiu, căci altfel ne trezim în haos. Roca marțiană de pe birou, trezită de glasul impunător al lui Iuliu Corodan, se gudura recunoscătoare pe lângă mâna acestuia. Directorul UNIVAX-ului o mângâie mașinal și continuă: — De aceea, imediat, veți pregăti nava „Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în ordine, cu satisfacția datoriei ce urmau a o îndeplini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să se negocieze de urgență predarea orașului, căci diriguitorii pierduseră deja prea multă vreme, nepăsători cum erau la suferințele celor umili. A venit apoi rândul lui Astaghfirullah, care încă de la început se fâțâia pe locul lui. Se ridică, își duse mașinal mâinile la turban spre a și-l potrivi mai bine și își îndreptă privirea spre plafonul împodobit cu arabescuri. „Vizirul al-Mulih este un om renumit pentru inteligența și îndemânarea sa, iar atunci când dorește să le vâre în cap o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]