KorAP: Find »[drukola/base=mașinist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...100 >

2,497 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

cer.) MAMA: Ah, faceți ceva, faceți ceva! UN RECRUT: Doar nu vrea să se spânzure... MAJORDOMUL: ’tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! FETIȘCANA: Taci, mă! MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească alții pentru el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN MAȘINIST: Nu se poate, domnule Klaus. N-are legătură cu noi. MAJORDOMUL: Cum să n-aibă legătură? N-ați coborât-o voi? UN MAȘINIST: Nu, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MAJORDOMUL: ’tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! FETIȘCANA: Taci, mă! MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească alții pentru el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN MAȘINIST: Nu se poate, domnule Klaus. N-are legătură cu noi. MAJORDOMUL: Cum să n-aibă legătură? N-ați coborât-o voi? UN MAȘINIST: Nu, domnule. Dracu’ știe de unde a coborât... (Intră POMPIERUL cu POLIȚISTUL.) POMPIERUL: Acolo! Îl vedeți? POLIȚISTUL: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN MAȘINIST: Nu se poate, domnule Klaus. N-are legătură cu noi. MAJORDOMUL: Cum să n-aibă legătură? N-ați coborât-o voi? UN MAȘINIST: Nu, domnule. Dracu’ știe de unde a coborât... (Intră POMPIERUL cu POLIȚISTUL.) POMPIERUL: Acolo! Îl vedeți? POLIȚISTUL: Ce caută ăsta acolo? MAJORDOMUL (Completat de ceilalți.): Nu știm domnule, noi jucam și el, dintr-o dată, a început să urce... FETIȘCANA: Are un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
știi că a tăiat funia cu cuțitul! MAJORDOMUL (Stins.): S-a zis! Asta ne trebuia nouă? MAMA: Prindeți-l! Prindeți-l! Nu-l lăsați să se lovească! UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la ce înălțime cade ăsta? UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic din el... (Toți așteaptă încordați căderea lui GRUBI; mișcarea funiei tot mai rapidă, ecoul însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO (Așezându-se, scârbit, într-un colț.): Crezi că asta o să mai cadă vreodată? MAJORDOMUL (Se așază ceva mai departe de BRUNO.): Nu știu. Nu-mi mai pasă de nimic. (O parte din lumini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a cui e piesa... Și atunci am jucat-o... Asta-i! MAJORDOMUL (Intrând, plictisit.): Nu-i! BRUNO și CEILALȚI - Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

fie proiectate astfel încât Puck să poată să stea pe ele. Îi sugerasem lui Sally ca toate cele patru zâne să-și facă apariția prima dată pe mobile, dar mi-a râs în nas. Se pare că era nevoie de un mașinist - sau „omul cu sforile“, cum le zicea el - care să ridice și să coboare fiecare mobil, plus un alt om care să-i ghideze pe fiecare, așa-numitul pilot. În plus, a adăugat el în treacăt, nu prea convingător, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
rămâne agățată de cablul ăsta pe măsură ce coboară, zisei eu pipăind unul dintre cablurile de oțel, chiar dacă-l îmbraci în funie de cânepă. O să-și facă praf mâinile. Nu, o să-l îmbrăcăm frumos, nu-ți face griji. Bez continuă: —Bun, deci mașinistul de aici aduce mobilul jos trăgând de cablul de oțel de care este agățat. Cum vede că e la locul potrivit? Adică, va sta întors cu spatele către scenă. Nu va vedea altceva decât cablul de oțel și toate cablurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cablul de oțel de care este agățat. Cum vede că e la locul potrivit? Adică, va sta întors cu spatele către scenă. Nu va vedea altceva decât cablul de oțel și toate cablurile sunt lipite de perete. Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia asta de ani de zile, nu? Au un al șaselea simț. Oricum, au toți căști, așa că dac-o dau în bară, DSA-ul poate să strige la ei, să-i facă să dreagă un pic treaba. DSA-ul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
toate lucrurile astea sunt noi. Bun. Deci dacă Marie se mișcă cu unul din astea, mobile vreau să zic, coarda ei va fi manevrată de jos, de pe punte. —Puntea. Mi se învârtea capul. —Scena. Vezi tu, acu un secol toți mașiniștii erau marinari. Și erau învățați să tragă tot timpul de funii, nu? Logic. Deci o grămadă de cuvinte sunt legate de bordul navei. —De ce nu este trasă coarda Mariei de mașinistul de lângă cel care mișcă mobilul de care e ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
învârtea capul. —Scena. Vezi tu, acu un secol toți mașiniștii erau marinari. Și erau învățați să tragă tot timpul de funii, nu? Logic. Deci o grămadă de cuvinte sunt legate de bordul navei. —De ce nu este trasă coarda Mariei de mașinistul de lângă cel care mișcă mobilul de care e ea agățată? În felul ăsta s-ar sincroniza perfect. În nici un caz! Bez părea șocat. — Când zboară oameni, întotdeauna se manevrează totul de jos, de pe punte. În felul ăsta poți să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
că-ți dă niște bătăi de cap cumplite. Când auzi ce povești se spun! — Mă gândeam că am putea să le coborâm pe toate cele patru zâne pe mobile, dar Sally mi-a explicat că ar fi cel puțin opt mașiniști. Avem cel mult cinci, spuse Bez, ceea ce nu-i rău. —E ca în clopotniță, observai eu, să stai aici tot spectacolul, trăgând funii încolo și încoace. Nu cred că l-ai vedea pe vreunul apucându-se de clopoțit în timpul liber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ar putea să se prindă o persoană, zise Bez, cu foarte multă reticență. Dar - și ăsta e un mare dar, să ne înțelegem - pur și simplu n-are cum să se întâmple așa ceva. Verific toate frânghiile înainte de fiecare spectacol. Și mașiniștii și-ar da seama imediat, după cum simt frânghia la mână, dacă ar fi prea grea, să zicem. Fricțiunea ar fi prea mare. Nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. Așa că să nu ne facem griji, bine? —‘Nțeles, căpitane Bez, îl salutai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
militărește. Îmi arătă cu degetul scara lui Iacob 1 făcută din fier, lata de numai 30 de centimetri, fixată de peretele din fund, și care ajungea până în tavan. Acela era unul dintre principalele puncte de acces în teatru; pe ea mașiniștii urcau până la grilaj, la zece metri înălțime, sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el. Ziceai că nu te-apucă amețeala, nu? Că ești ca peștele în apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de la pupă - ceea ce însemna că luminile erau gata pentru prima scenă și cortina mare era trasă; faimoasa actriță se îndepărtă și, cinci minute mai târziu, scena era goală. La „jumăte“ era întotdeauna ca pe Marie Celeste 1: actorii în cabine, mașiniștii în camera lor, probabil uitându-se la un film, Steve și asistentele directorului de scenă, după ce aranjaseră recuzita, tot în camera mașiniștilor, idem. Asta în teorie. În practică, majoritatea oamenilor erau jos, la cârciumă. Lurch îmi spusese că atunci când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
minute mai târziu, scena era goală. La „jumăte“ era întotdeauna ca pe Marie Celeste 1: actorii în cabine, mașiniștii în camera lor, probabil uitându-se la un film, Steve și asistentele directorului de scenă, după ce aranjaseră recuzita, tot în camera mașiniștilor, idem. Asta în teorie. În practică, majoritatea oamenilor erau jos, la cârciumă. Lurch îmi spusese că atunci când a început să lucreze aici crezuse că acea jumătate de oră de dinainte de spectacol se numea „jumătea“ pentru că atât apucau oamenii să bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
culme. De ce? întrebai eu, curioasă. —A, toate chestiile astea care atârnă. Ți-au spus cum se procedează? E un coșmar pentru actori; ei n-apucă decât să spună începutul și sfârșitul scenei, după care stau degeaba ore în șir în timp ce mașiniștii se reped de colo-colo, plini de importanță. Săraca Helen, întotdeauna a urât partea asta. Și săraca Shirley Lowell, desigur, adăugă ea. N-am vrut să par fără inimă. — E, dacă ți-a scăpat... . În loc să reacționeze la replica mea sarcastică, Janey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Tabithei, s-ar fi spus că și ea știa lucrul ăsta. *** Marie, care-l juca pe Puck, își făcuse deja intrarea triumfătoare, coborând pe un mobil și apoi sărind pe Oberon printr-o manevră laterală care necesită intervenția a trei mașiniști și nu mai puțin de patru încercări pentru a fi pusă la punct. Deja mă simțeam complet epuizată. Toate secvențele în care se foloseau mobilele mele se terminaseră, oricum. Am pornit-o prin culise în speranță că voi da de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
care tot ce li se cerea era să-și facă intrările și ieșirile și să stea locului pentru eventualele ajustări ale luminilor care aveau loc cât timp erau ei pe scenă; reduși la statutul de marionetă în ziua în care mașiniștii preluau comanda. În mod normal, ar fi stat în cabine sau la cârciumă, dar acum, când scenele erau atât de reduse și totuși atât de întinse, trebuiau să fie în alertă tot timpul, lucru pe care îl urau. Am trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
vorbind mai tot timpul în căștile pe care electricianul șef tocmai le reparaseră. În fața ei, era monitorul de un verde nepământesc al televizorului pe care se vedea ce se întâmplă pe scenă. De jur împrejurul capetelor noastre se auzeau vocile actorilor, ale mașiniștilor și, din când în când, vocea lui MM, când urca pe scenă, toate captate de microfonul de deasupra scenei, care făcea legătura între spectacol și culise. Cei care lucrau în birourile lor sau jos, la subsol, îl închideau; toți ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
aia, zise Bez cu veselie, când m-am întors. E ceva să te vadă omul îmbrăcată și îmbrăcată normal. Citi inscripția de pe tricoul meu și izbucni în râs. — Ok, nu e chiar normal. Hei, ia ascultați aici, zise către cei mașiniști, fiecare lângă cablul lui, cu căștile cu microfon pe cap. Ia ghiciți ce scrie pe tricoul lui Sam! „Barbie is a slut“1. Tare faza. — Asta în timp ce pe tine te sponsorizează fan clubul păpușilor Sindy 1? zise mașinistul cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
către cei mașiniști, fiecare lângă cablul lui, cu căștile cu microfon pe cap. Ia ghiciți ce scrie pe tricoul lui Sam! „Barbie is a slut“1. Tare faza. — Asta în timp ce pe tine te sponsorizează fan clubul păpușilor Sindy 1? zise mașinistul cel mai apropiat. Am afișat un zâmbet până la urechi. Cum merge, Bez? — Nu-i rău. Nu-i rău deloc. Cu excepția vărsărilor de sânge de jos. Făcu un semn cu capul către scenă. — A fost un accident, îi zisei eu, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bună. Tocmai de aia, naibii, zise Ben, lăsându-mă fără replică. Abia aștept să le văd pe amândouă în Casa păpușilor. O să iasă cu scântei. Scena se schimba; luminile s-au micșorat și apoi s-au stins, actorii au tăcut. Mașiniștii trăgeau de cablurile lor și trei dintre mobilele mele pluteau în întuneric, coborând sub noi, lucitoare ca niște sateliți. Un moment am uitat de toate, contemplând rezultatul muncii mele; Sam se uita la lucrările ei și vedea că sunt bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
care jucau actorii, ci și potențialul lor. Dacă voiai să afli cum e un actor, sau dacă el or ea avea un viitor bun, puteai să-l întrebi pe Bez și nu dădeai greș, pe electricianul șef sau chiar pe mașiniști; le trecuseră prin față atâția actori încât acum aveau ochiul format pentru un eventual succes. — După asta o să joace la Național, nu? zise Bez. — Edmund, în Regele Lear. Și mai sunt vreo două chestii, cred. Încuviință din cap. — Da, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Înțelegi? M-am sprijinit de balustradă, lângă el, urmărind sfârșitul triumfător al piesei. Marie spuse cu tărie: „Give me your hands, if we be friends, And Robin shall restore amends“1 Puțin mai departe, pe platforma de servicii, ultimul dintre mașiniști începu să lase cortina jos. Având în vedere cele spuse de Bez și de Margery, începeam să mă întreb dacă Ben avea un dușman în teatru, cineva care să-l urască îndeajuns de mult încât să-l ucidă pe Philip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]