331 matches
-
primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să moară amintirile celorlalți despre tine. Atunci e ca și cum nici nu te-ai fi născut. De-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai fi suflat într-un balon găurit cu acul, nu se umflă cât trebuie și pe urmă se dezumflă de tot și nu știi de ce. Auzi, adăugă aplecându-se peste masă, n-ar fi mai ușor să iertăm ? Tili și Maca se priviră. Și tot Tili se întoarse spre el : — Nu ziceai că nici nu ți-ai dat seama că uiți ? — Așa e. Ca și cum mi-aș fi ținut haina sub braț și nu mi-am dat seama când mi-a luat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a întâmplat când am auzit șuierul trenului de opt... Brusc, mi-am dat seama că nu mai știu cum era îmbrăcat Luca... Și cu ce mână ne-a făcut semn când a sărit pe scara vagonului. — Și e important ? întrebă Maca. — Poate să fie... Am o carte cu semne și vise... Acolo zice că e... — Uitarea e numai a ta. Poți să stai încuiat în casă și să uiți. Poți să taci și să uiți. Să dormi. Să fii indiferent. În
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uiți, poate să se repete oricând. Când ierți pe degeaba, pe cont propriu, e un fel de a uita. — Și atunci de ce să nu încercăm ? spuse Jenică. Vreau să spun, cu iertarea... — A trecut prea mult timp, i-o tăie Maca. — Poate că n-a știut cui să ceară iertare, insistă Jenică. — Nu e greu să-l găsești pe cel căruia trebuie să-i ceri iertare, spuse Tili și bău, nemaiînchinând pentru nimeni. Călăul e mai greu să-l găsești. Victimele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se ascund. — Eu zic să-l întrebăm și pe bătrânul Coropciuc, insistă Jenică. Ușa trosni și namila se ivi iar în prag. Văzând halbele pline și farfuriile încă negolite, îi privi întrebător. — Nu pe tine te-am chemat, spuse Maca. Unde e bătrânul ? Spune-i că avem o vorbă cu el. Poate că a pus-o pe fetiță dinadins să ne citească povestea aia, spuse Jenică, după ce uriașul plecă. Nu mai avea chef de bere, dar era atât de absorbit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe fetiță dinadins să ne citească povestea aia, spuse Jenică, după ce uriașul plecă. Nu mai avea chef de bere, dar era atât de absorbit de gândurile lui, încât nu-și dădu seama și mai bău. — Fiecare cu povestea lui... spuse Maca. Asta de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plătească ori să nu șterpelească ceva de pe tejghea. Și, când se împuținează și rămân doar bețivii, să-i scoată afară pe sus. La asta se pricepe de minune. Ia câte doi odată, ca pe dovleci. — N-aveam nicio îndoială, spuse Maca. Tăcură, bătrânul așteptând întrebarea, ceilalți trei gândindu-se care s-o pună. Fu ca de obicei : Ce crezi că ar trebui să facem ? întrebă Tili. Bătrânul știa restul întrebării, căci nu clipi, dar vru să vadă dacă știu și ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar tot atunci îi sună telefonul mobil. Își șterse degetele, apăsă tasta și vorbi. — Da, mămică, spuse, fără să ia în seamă zâmbetele celorlalți. Tocmai plecam, mămică... Nici vorbă, n-am pus nimic în gură... Închise și îi privi. Atunci Maca își îndesă bucata de cârnat în gură. — Așa zici mata ? întrebă Tili. Bătrânul Coropciuc vărsă câteva picături pe jos. Tăcu, de parcă ar fi așteptat ca țuica să treacă prin dușumea și s-o înghită pământul. Apoi dădu restul pe gât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picături pe jos. Tăcu, de parcă ar fi așteptat ca țuica să treacă prin dușumea și s-o înghită pământul. Apoi dădu restul pe gât și își șterse mustățile. — Dumnezeu să-l odihnească. — Pe cine ? întrebă, șoptit, Jenică. — Merge la oricare... Maca ieși din cinematograf și privi în lungul străzii, de la un capăt la altul, de parcă ar fi pornit, concomitent, dinspre naștere spre moarte și dinspre moarte înapoi. Iar aici era locul unde destinele se întâlneau. Dinspre moarte, lucrurile apăreau pe dos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Casa se afla în fundul curții, între două pâlcuri de oțetari cu miros înțepător. În curtea aceea nu rodeau pomi fructiferi, poate și în asta era o taină. „Eu nu m-am născut nici prea devreme, nici prea târziu“, își spuse Maca. „Sunt cât se poate de potrivit pentru lumea asta în care nimic nu se potrivește cu nimic.“ Într-un fel era bucuros, ceea ce îi lipsea era motivul, dar asta nu-i știrbea cu nimic bucuria. După un ceas de așteptare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
viezure ieși, orbecăind, în stradă. În zori, lumina se aprinsese mai întâi într-o singură cameră. Pe măsură ce viața își urma rânduielile, luminile se aprindeau și se stingeau, pe rând. Astfel încât, în permanență, doar lumina dintr-o singură cameră era aprinsă. Maca înțelese că bătrânul trăia singur. Iar din mania stingerii luminilor în semn de economie și a încuietorilor suprapuse, mai înțelese și că, între vedeniile lui, se țicnise pe jumătate. Îi fu, pentru o clipă, simpatic. Dar alungă acel gând, amintindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
impresia că vorbește cu cineva. Nu se întoarse, însă privi de câteva ori în lungul străzii pe sub cozorocul șepcii. Cât despre motociclistul oprit la vreo douăzeci de metri mai încolo, nu-l băgă în seamă, putea fi acolo din întâmplare. Maca urmă traseul cumpărăturilor bătrânului. La sfârșit, îl așteptă răbdător la cinematograf, unde bătrânul stătu la rând pentru bilete. Lui Maca nu-i trebui prea mult ca să afle de la vânzătoare pentru ce oră cumpărase bilet. Ieși din holul cinematografului și privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
despre motociclistul oprit la vreo douăzeci de metri mai încolo, nu-l băgă în seamă, putea fi acolo din întâmplare. Maca urmă traseul cumpărăturilor bătrânului. La sfârșit, îl așteptă răbdător la cinematograf, unde bătrânul stătu la rând pentru bilete. Lui Maca nu-i trebui prea mult ca să afle de la vânzătoare pentru ce oră cumpărase bilet. Ieși din holul cinematografului și privi într-o parte și alta. Dacă se simțea în centrul lumii nu însemna că cele două părți ale ei erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însemna că cele două părți ale ei erau egale. Pe de o parte, se vedea, pe trotuar, silueta bătrânului, depărtându- se bâțâită, de parcă ani malele întunericului colcăiau în el. De celalaltă parte, la capătul străzii, se vedea turla unei biserici. Maca se despărți de bătrân fără tristețe, alegând drumul celălalt, spre biserică. Curtea era largă, plină de flori de toamnă, două cruci de piatră, cu litere chirilice, arătau că pe vremuri oamenii își țineau morții aproape, încă nu-i alungaseră în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără tristețe, alegând drumul celălalt, spre biserică. Curtea era largă, plină de flori de toamnă, două cruci de piatră, cu litere chirilice, arătau că pe vremuri oamenii își țineau morții aproape, încă nu-i alungaseră în cimitirele de la marginea orașului. Maca intră în pronaos. Nu știa ce caută și se hotărî atunci să se caute pe sine. Pocni din degete și zgomotul se întoarse la el, venind din toate părțile. Era cât pe ce să fluiere, dar își aminti de necuviința
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fundal albastru, înstelat. Nu se auzeau voci, doar un vuiet îndepărtat, ca atunci când pui ghiocul la ureche. Privi în sus, spre Pantocrator, apoi se întoarse încet. Parcă stătea nemișcat și ceilalți se învârteau în jurul lui. Când rotirea lor se înteți, Maca închise ochii, să nu amețească. Când îi redeschise, erau la locul lor, privindu-l alungiți, bizantini. Îi cercetă pe rând. Nu știuse că sunt atâția. Unii purtau barbă, cu aceia neasemănarea era evidentă. Pentru ceilalți, Maca trebui să facă un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rotirea lor se înteți, Maca închise ochii, să nu amețească. Când îi redeschise, erau la locul lor, privindu-l alungiți, bizantini. Îi cercetă pe rând. Nu știuse că sunt atâția. Unii purtau barbă, cu aceia neasemănarea era evidentă. Pentru ceilalți, Maca trebui să facă un efort să-și amintească de propriul chip, de pe vremea când umbla bărbierit. Nu reuși, iar chipurile de pe fresce nu-l ajutară să-și aducă aminte. Își dădu seama că nu se mai uitase de mult în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar celălalt chip al său îl privea într-un fel straniu. Capul stătea bine înfipt între umerii osoși, acoperiți cu o tunică sălbăticită. Dar brațul ținea în mână o tipsie pe care se afla iarăși capul lui. Iar al lui Maca, privind rătăcit, era cel de-al treilea. Își aminti de povestea pictorului, dar nu putea fi asta. Cel pe care îl privea făcea parte dintre morții cei vechi. Poate că fuseseră și alții ca el. Maca simți că în urma lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui. Iar al lui Maca, privind rătăcit, era cel de-al treilea. Își aminti de povestea pictorului, dar nu putea fi asta. Cel pe care îl privea făcea parte dintre morții cei vechi. Poate că fuseseră și alții ca el. Maca simți că în urma lui cresc statui fără brațe. Poate că în biserică erau adunate toate chipurile și, născându-se, oamenii nu făceau decât să le repete. Sfântul îi spunea, cu siguranță, ceva. Nu se mira că-l vede. Pesemne că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adunate toate chipurile și, născându-se, oamenii nu făceau decât să le repete. Sfântul îi spunea, cu siguranță, ceva. Nu se mira că-l vede. Pesemne că deosebirea dintre lumea sfinților și cea pământeană stă tocmai în absența lucrurilor neașteptate. Maca nu înțelegea prea bine ce spunea sfântul, simțea că e ceva legat de iertare și răzbunare. Dar cele două capete ale sfântului, cel de pe umeri și cel de pe tipsie, păreau că vorbesc în același timp și nu cădeau nici ele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spunea sfântul, simțea că e ceva legat de iertare și răzbunare. Dar cele două capete ale sfântului, cel de pe umeri și cel de pe tipsie, păreau că vorbesc în același timp și nu cădeau nici ele de acord asupra unei concluzii. Maca nu știa ce să răspundă, își simțea capul ca pe o vietate în sine, care dă din șira spinării ca dintr-o coadă. Negăsind cuvintele potrivite, se lăsă în genunchi, ca un samurai, cu șezutul rezemat pe călcâie. Se gândi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
minte nicio rugăciune. Își dădu seama că nici nu se rugase vreodată. Idolii templului din copilăria și tinerețea lui nu sălășluiau pe catapeteasmă, ei îți cereau să-ți dovedești supunerea și te umileau în alt fel. Pe urmă, după revoluție, Maca se simțise atât de liber, încât de puține lucruri își mai aducea aminte. Își privi din nou chipul de pe umerii sfântului. Apoi privirile îi coborâră asupra capului tăiat, așezat pe tipsie, identic, cu singura diferență că acesta avea ochii închiși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la o parte, spuse, vorbind mai tare decât se cuvenea. Îmi iei soarele. — Ce vrei să faci cu el ? N-ai auzit ce ți-am spus ? insistă omul, pe același ton ridicat. Ce, ești surd ? De ce strigi la mine ? întrebă Maca, privind înapoi către ușa bisericii și încercând să-și găsească singur răspuns la întrebare. — Cum adică, spuse omul, lăsând țărușul să se aplece. De ce să-mi fie rușine ? Rușine să-ți fie ție, orangutanule ! Apoi, măsurându-l cu privirea : Ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țărușul să se aplece. De ce să-mi fie rușine ? Rușine să-ți fie ție, orangutanule ! Apoi, măsurându-l cu privirea : Ce, crezi că dacă ai geacă... tot orangutan ești... Orangutan cu geacă... Hai, cară-te în altă parte ! — Macairodus, spuse Maca, nu orangutan. — Mă, tu să nu faci mișto de mine, se răsti din nou omul, dar era limpede că nu înțelesese nimic, îl irita însă că, după mișcarea buzelor, cuvântul îi păruse nemaipomenit de lung. Se întoarse la țărușul pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]