244 matches
-
și puternică, a fost, cum opera ne-o spune, cel mai puțin machiavelic dintre oameni. El n-a făcut decît să spună adevărul despre atributele puterii durabile, menținută prin mijloacele de el reactualizate și pe care posteritatea le-a numit machiavelice, după numele celui care le-a formulat, fără să le practice el însuși. El n-a fost machiavelic, nu pentru că n-ar fi știut să fie, ci pentru că n-a fost pus în situația (princiară) de a fi astfel. Cititorul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
făcut decît să spună adevărul despre atributele puterii durabile, menținută prin mijloacele de el reactualizate și pe care posteritatea le-a numit machiavelice, după numele celui care le-a formulat, fără să le practice el însuși. El n-a fost machiavelic, nu pentru că n-ar fi știut să fie, ci pentru că n-a fost pus în situația (princiară) de a fi astfel. Cititorul inteligent de astăzi, capabil să distingă nuanțele, nu mai poate confunda numele autorului cu o concepție dedusă de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care C. Antoniade a ales-o ca frază emblematică a monografiei sale despre Machiavelli: Dacă ar fi cineva care în cărțile sale și în viața sa să se arate cu desăvîrșire opus față de ceea ce în mod obișnuit se numește machiavelic, acesta a fost Machiavelli"11. Avea un singur contemporan care putea să-l concureze, cum s-a și întîmplat, în scrierea istoriei, dar nu și în pătrunderea mecanismelor ei: Guicciardini. Corespondența lor e foarte instructivă pentru vederile largi, replicile scăpărătoare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
măsură, într-un moment în care ducele de Valentino era în plină expansiune, cucerise cîteva state din nordul Italiei și era bănuit de intenția de a cuceri și Florența, cum povestește Guicciardini. Nici Cesare n-a beneficiat de lectura doctrinei machiavelice, deși era întruchiparea primă a machiavelismului. De ce n-am privi dedicația și mai ales pe aceasta ca un pretext? Cărțile au destinul lor, un destin care a decis ca Principele să fie mai mult decît o carte a acelui timp
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ivește un personaj cu chipul calităților spirituale ale lui Machiavelli, niciodată aplicate în viața politică pentru că n-a fost principe. E cea mai bună probă că Machiavelli n-a fost, pentru că n-a fost pus în situația de a fi machiavelic, și nu pentru că n-ar fi știut să fie. Nu putem înțelege în întregime Principele fără cunoașterea scrisorii către Francesco Vettori (10 dec. 1513) și a dedicației către ilustrul Lorenzo de Medici. Semnele unei tainice învestituri subiective a pasionatului doctrinar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un conținut adecvat, nu e formulă înghețată, ea trebuie să fie mobilă și funcțională. Ce e imoral pentru omul de rînd, apare cu necesitate moral pentru principe. Forța principelui e numită virtu, ceea ce nu se confundă cu eticul în concepția machiavelică. Virtu înseamnă o energie extraordinară, un complex de calități: inițiativă, luciditate. vigoare fizică și psihică, îndrăzneală, puse în acțiune fără grija vreunei cenzuri morale, dacă acțiunea e necesară din rațiuni de stat. Virtu, în etica principelui, înseamnă voluntarism, însușirile personale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
La Mandragola, credincios convingerilor autorului trecut prin școala gînditorilor antici. Între operele de educație princiară scrise în Europa timpului, Principele e replica cea mai practică dată idilismului în concepție. În alte opere ale genului, personajele încoronate sînt niște ficțiuni, principele machiavelic e viu, gata să intre, fără mască, pe orice scenă politică, indiferent de timp și de loc. Cărțile testamentare ale bizantinilor, concepute strict pentru uzul urmașilor în linie ereditară, precum Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon, par să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui Machiavelli. Dimpotrivă, poate ar trebui chiar s-o înăspresc. Machiavelli nu se înșeală și nu-l înșeală pe principe. Antiteza dintre principe și popor, dintre stat și individ, el o consideră fatală. Ceea ce s-a numit utilitarism, pragmatism, cinism machiavelic decurge din această poziție inițială. Cuvîntul principe trebuie înțeles în sensul de stat. În concepția lui Machiavelli, principele este statul, în timp ce oamenii, împinși de egoism, tind către inerție socială, statul reprezintă o organizare și o limitare. Individul tinde în permanență
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Oeuvres politiques, ed.cit, p. 431 * Mare admirator al gînditorului florentin, Richelieu îi cere pamfletarului Louis Machon să redacteze o Apologie pour Machiavel, dar care nu s-a tipărit niciodată. ** Despre regina Cristina se spune că a fost un personaj machiavelic în istoria Suediei. Dacă notele ei demonstrează o inteligență excepțională și sinceritate, rămîne de văzut. 18 S. Battaglia, Mitografia personajului, Univers, București, 1976, p. 87 19 Stelio Cro, Machiavelli e l'antiutopia, în: Machiavelli attuale, op.cit., p. 27. Aici despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu se consemnează, o fi avut o variantă mai veche și încă nedescoperită, arhetipală a acestui joc pastoral preluat și de poparele vecine unde găsim forme ale bâzâitului nostru străvechi până în ziua de astăzi. Dar de aici și p-nă la machiavelicele manipulări de care se face vorbire,calea e lungă. Că s-a tras ? Da ! S-a tras cu sete, cu forță ancestrală, cu aceleași mâini care au ținut poate sapa, plugul și condeiul dar,. . . și aici rog să se consemneze
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fel să pună mâna pe acel soț bogat și bine plasat care s-o scoată din mocirlă, pe acel "Făt-Frumos liber și independent care să-și aștearnă la picioarele ei coroana și inima". Acest demers, atât de deznădăjduit, atât de machiavelic, este cel care o face pe Marie să meargă înaintea timpului său. Pentru că ea sfidează toate acele considerații sociale, financiare și familiale care continuă să încorseteze căsătoria. Ea are ambiția de a face din seducție și din dorință un argument
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau altul, toate semi-virginele la un moment de răscruce al vieții lor. Înainte sau după căsătorie, drept răzbunare pentru cea care a fost părăsită, drept consolare pentru cea care a nimerit-o rău, însă aproape fără greș". Denaturările imaginarului Caracter machiavelic al celor care practică flirtul, lovituri fatale, deznodăminte apocaliptice... discrepanța dintre gesturile și atitudinile femeilor care flirtează și poveștile care circulă pe seama acestora este surprinzătoare. Reprezentările literare ale flirtului și ale celor care îl practică, semnate de autori bărbați, sunt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întreagă, nicidecum "semi"". Nu toți cititorii romanului Les Demi-Vierges au dovedit același optimism. Ba chiar dimpotrivă, dacă ar fi să judecăm după comentariile apărute ici și colo, am constata că unii dintre ei luau de bun fiecare cuvânt din descrierea machiavelică a lui Marcel Prévost. Înnebuniți, aceștia credeau sincer că societatea se îndrepta cu pași mari spre pierzanie, și au perceput flirtul ca pe o prefigurare a Apocalipsei. "Of, iubirea de mâine!...of, femeile de mâine!", exclamă Victorien de Saussay în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Idiot!". Povestește mereu "istoria cu scrisoarea", deși Zoe îl roagă să nu povestească alegătorilor, pentru că ar face impresie proastă, Dandanache repetă întâmplarea " Când i-am pus pițorul în prag ori coledzi, ori "Războiul", mă nțelegi tranc! depeșa aiți..." Spiritul său machiavelic, mișelia personajului sunt relevate printr-o replică ce conturează magistral personajul, autorul scriind în paranteză "aparte", sugerând astfel imbecilitatea lui: "E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie și tot nu prițepe", referindu-se bineînțeles la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
consecință a istoriei trăite în perioada Revoluției și a Imperiului) importantă este neîncrederea încăpățînată pe care Maistre o arată față de orice fel de putere politică. Contează mai puțin cauza și natura acestei neîncrederi: orice putere temporară îi apare ca fiind machiavelică: nici una nu poate evita violența, disprețul față de normele elementare ale moralei; întotdeauna, în acest caz, voința de putere constituie o amenințare continuă la adresa oamenilor și a cerințelor conștiinței lor. "Ce nenorocire ar fi pentru principi, spune Maistre, dacă ar avea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
controversată, și nimeni nu poate nega nici cruzimea din timpul vieții, nici misterul în care este învăluită moartea sa. A fost Vlad un psihopat, un criminal în serie, așa cum ni l-au descris cronicile germane, sau a fost un politician machiavelic, care, pentru a potoli furia poporului după fiecare act de cruzime, construia câte o biserică sau o mănăstire ori acorda pământuri și privilegii? Era aceasta o dovadă de cinism, sau un act de simonie? Vărul său, Ștefan cel Mare, care
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
vrabie." Am observat deja la Caragiale o instabilitate funciară, o psihologie de chiriaș grăbit și Ahasverus perpetuu; în gazetărie și politică această psihologie se manifestă superlativ și bruschează nevoia noastră de ordine, consecvență și stabilitate, chiar dacă Ș. Cioculescu încearcă o machiavelică justificare tardivă: "a fost mereu disponibil ca gazetar, fără a se dărui, ci numai împrumutîndu-și pana, în lipsă de convingeri politice"; nu știu dacă am reușit un inventar complet al publicațiilor la care a fost director, patron, redactor, colaborator sau
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
doar sursă deciziilor bărbatului, ci este cea care adeseori judeca și decide. Mecanismul intrigii pe care-l folosește Pariziana se bazează pe viclenii, combinații, târguieli, invenții. Ceea ce o deosebește pe Pariziana este faptul că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
revizioniștii marxiști rămași după Cortina de Fier, tinerii militanți pentru democrație - numiți „disidenți” chiar când nu trecuseră prin Partid - foloseau tot mai mult strategii de subminare a comunismului de stat devenite posibile grație „destinderii”, acordului mai mult sau mai puțin machiavelic privind „convergența sistemelor” și „moartea ideologiilor”. Conferința de la Helsinki din 1975, boicotată numai de Coreea de Nord europeană, Albania, a consfințit printr-o declarație comună paradigma drepturilor omului, printr-un fel de întoarcere la începuturile modernității politice - momentul auroral 1789, din care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de către Roger de Lorraine, cavaler de Guise, a intrat în serviciile Marii Domnișoare. La curtea din Tuileries și-a desăvârșit arta muzicală. În 1653 este numit la curtea regelui cu funcția de compositeur de la musique instrumentale. Comportamentul său lingușitor, atitudinea machiavelică și abilitatea pentru mașinațiuni politice l-a apropiat mult de Ludovic al XIV lea. Pe baza prieteniei care îi lega din tinerețe și contra informațiilor furnizate de Lully, Regele a trecut cu vederea înclinațiile sale sexuale și scandalurile de pedofilie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
rog, oarecum la figurat). În propriul templu, în fața zecilor de mii de suporteri, două echipa mari au clacat psihic în ciuda jucătorilor geniali și a antrenorilor de top, a milioanelor de euro și a experienței de joc. În schimb, doi antrenori machiavelici, la echipe și la dotări mai mici, dar nu insignifiante, au arătat în acest an fața ascunsă a fotbalului, în primul rând, că e un sport al minții. Al minții antrenorului. Apoi că e un sport de anduranță, al maratoniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
italiene contemporane. Multe dintre scrierile sale au anticipat formarea statelor naționaliste. Numele său este și folosit, sub forma de machiavelism, pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii în viața politică sau personală sunt numiți frecvent machiavelici.
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
FORMULAT, care să prefigureze inițierea actului înșelător? În ceea ce îl privește pe Satan, am răspunde afirmativ, avînd în vedere că acesta urmărea foarte clar ruptura dintre Dumnezeu și oameni, spre a-i putea stăpîni mai ușor pe cei din urmă (machiavelicul principiu "divide et impera" pare a se fi aplicat cu acest prilej întîia oară). În ceea ce îi privește pe protopărinți, însă, răspunsul ar trebui să fie negativ. Să ne gîndim, de pildă, la faptul deja amintit că Adam și Eva
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de primatele, non-umane, sînt destul de simpliste (Shultz și Cloghesy 1981:466; cf. Premack 1976:676-677; Whiten și Byrne 1988b). La nivelul patru și într-o oarecare măsură și la nivelul trei, este necesar ceea ce Christie și Geis (1970) numesc talent machiavelic (cf. Machiavelli 1965:5-96). Este capacitatea de a lua decizii în funcție de posibilele reacții ale celorlalți. Este, printre altele, talentul necesar obținerii succesului în întrecerile analizate de teoria jocurilor, "în care cel mai bun mod de a acționa, pentru fiecare participant
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai bun mod de a acționa, pentru fiecare participant, depinde de ceea ce crede că vor face ceilalți" (Schelling 1960:9-10), însă sfera sa de aplicabilitate nu se limitează la acest context. Psihologii sociali disting între două feluri de inteligență, cea machiavelică și cea tehnică (Byrne și Whiten 1988), distincție care corespunde celei făcute de Cheney și Seyfarth (1990: cap.9) între inteligența socială și cea orientată asupra obiectului. Toți acești scriitori afirmă că cele două genuri de inteligență pot fi deosebite
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]