456 matches
-
sau nu prin compoziția chimică. În cazul poliamidelor sau copoliamidelor, există posibilitatea ca deșeurile să fie regranulate și reutilizate/reintegrate în circuitul tehnologic. O altă variantă de reciclare constă în degraderea chimică a deșeurilor polimerice de proveniență industrială. Prin depolimerizare, macromoleculele sunt descompuse până la nivelul de monomeri și oligomeri, ce se pot constitui drept materii prime sau aditivi pentru alte materiale/tehnologii. Depolimerizarea este o metodă frecvent folosită în cazul deșeurilor de fibre de PA 6 pentru a obține caprolactamă regenerată
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
mai solubile, mai elastice și cu rezistență la rupere mai mică. Pe baza studiilor întreprinse, pornind de la modelele structurale stabilite pentru poliamide, au fost propuse modele privind structura posibilă a copoliamidelor.În figura 11 este redat schematic un ansamblu de macromolecule poliamidice poziționat într-un sistem de coordonate tridimensional. Zig-zagurile descrise de catenele poliamidice sunt aliniate ordonat în planul zy. Planele paralele cu planul xy și care trec în lungul legăturilor de hidrogen intercatenare au fost numite plane dipol. Regularitatea succesiunii
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
a proprietăților elastice sau plastice [95-97]. Proprietăților copoliamidelor sunt puternic influențate de indicele de cristalinitate. Frecvent, efectele cristalizării se corelează cu fracțiile molare ale homopolimerilor din componența copoliamidelor. Neregularitatea indusă în copolimeri afectează, în primul rând, legăturile de hidrogen dintre macromolecule. Perturbarea distanței dintre grupele amidice determină scăderea tendinței de cristalizare. Copoliamidele cristaline se pot obține, în general, prin introducerea în compoziția poliamidelor tradiționale unitare a unor cantități relativ reduse dintr-un al doilea component (de exemplu, monomeri alifatici). Rolul noului
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
dar orientarea lanțurilor macromoleculare este diferită: la PA 6 este antiparalelă, în timp ce la PA 12 este paralelă. De asemenea, PA 6 și PA 12 au secvențe polimetilenice în formă trans, dar în PA 12 grupele −CONH− sunt deviate de la axa macromoleculei și direcția legăturilor de hidrogen este modificată [99]. Copoliamidele binare, în special cele care au drept componentă principală LL, au proprietăți apropiate de cele ale PA 12, dar prezintă o cristalinitate mai scăzută, ceea ce conferă copolimerului transparență și o înaltă
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
prin hidrogen. Straturile legate prin hidrogen sunt poziționate în formă de zigzag, în sus și în jos, în loc să fie deplasate în aceeași direcție. A doua structură cristalină stabilă a PA 6 este forma γ, care prezintă o lungime a axei macromoleculei mai mică față de forma α datorită unei răsuciri a grupării amidice în raport cu axa catenei. Straturile pliate de lanțuri paralele sunt unite de legături de hidrogen. Structura cristalină a formei γ este, de regulă, monociclică. Forma β metastabilă, pseudohexagonală, cuprinde stive
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
coeficient de transparență a peliculelor (grosimea peliculelor ≈ 30 µm) (tabelul 16) [133]. În ceea ce privește temperaturile de topire, polimerii copoliamidici au temperaturi de topire mai scăzute decât ale poliamidelor clasice, datorită numărului mai mic de legături de hidrogen dintre grupele amidice ale macromoleculelor. Deci, dacă se urmărește obținerea de copoliamide cu un anumit punct de topire, se acționează asupra legăturilor de hidrogen implicate în edificiului forțelor intermoleculare. Pe baza teoriei de cristalizare la echilibru a unui copolimer statistic, Flory a propus o ecuație
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
Korșak și Makarkin au elaborat un model formal pe baza căruia au dedus, experimental, o relație liniară între temperatura de topire a polimerului și numărul legăturilor de hidrogen ale acestuia unde: y - temperatura de topire; x - numărul legăturilor de hidrogen/macromoleculă. Studiile de caracterizare privind corelațiile compoziție- temperatură de topire-solubilitate au stabilit, fără excepție, că minimul temperaturii de topire și maximul solubilității sunt situate în regiunea centrală a domeniului de compoziție (fig. 33) atât pentru sistemele binare cât și pentru cele
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
prin creșterea neregularității structurii catenelor sau prin diminuarea interacțiunilor intermoleculare sau prin eliminarea legăturilor de hidrogen. Cercetările întreprinse au stabilit că, unități elementare precum monomeri reziduali, acizi dicarboxilici, produse rezultate în urma metilării adiționale etc., pot fi distribuite neregulat pe catenele macromoleculelor copoliamidice. Structura ordonată din regiunile cristaline este puternic afectată. Numărul de grupe amidice participante la formarea legăturilor de hidrogen este mai mic decât în cazul poliamidelor cu structură regulată, ceea ce determină scăderea punctului de topire al polimerilor. S-a observat
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
a proprietăților polimerilor: scăderea cristalinității, modificarea punctului de topire, creșterea solubilității, scăderea rezistenței mecanice, accentuarea caracterului de elastomer etc. Printr-o alegere judicioasă a grupării alchil și a gradului de alchilare, se pot obține polimeri copoliamidici cu o împachetare a macromoleculelor mai puțin compactă, deci cu puncte de topire mai joase, cu o cristalinitate mai redusă și o elasticitate mai mare. În cazul N-alchil poliamidelor efectele sunt mai puternice decât în cazul poliamidelor substituite la atomul de carbon. Creșterea numărului
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
încărcate electropozitiv, agregate cu aspect floconos care, în depunere, antrenează particulele de tulbureală de diverse origini, acumulându-le în drojdie. În realitate, caracterul amfoter al polipeptidelor, ce le conferă sarcina electrică, nu este valabil și în cazul poliamidelor, prin excelență macromolecule liniare ce pot poseda doar terminal câte două sarcini electrice, ceea ce e prea puțin pentru a participa la o eventuală floculare bazată pe neutralizarea sarcinilor electrice. Din contra, proteinele posedă, prin aminoacizii dicarboxilici și diaminici din constituția lor, foarte multe
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
regenerării. Viabilitatea fibrelor depinde nu numai de nutriția asigurată de sistemul microvascular intraneural, ci și de transportul axonal anterograd și retrograd. Transportul axonal - cu cele două componente, ale sale, rapidă și lentă - este mecanismul ce asigură deplasarea organitelor și a macromoleculelor prin axon. Compresiunea cronică a trunchiului nervos determină prin blocarea transportului axonal degenerescența walleriană a fibrelor în distal. 14.5.2. FIZIOPATOLOGIE Întreruperea continuității fibrei nervoase este urmată de apariția degenerării walleriene ce constă dintr-un ansamblu de modificări fiziopatologice
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
de asemenea, o semnificație biologică deosebită făcând din apă solventul ideal și mediul de viață optim pentru sistemele vii din univers. In ultimul rând dar nu cel mai puțin important, trebuie menționat faptul că multe din proprietățile biologice ale diverselor macromolecule: proteine, acizi nucleici etc, decurg din interacțiunile lor cu moleculele de apă din mediul înconjurător, așa cum se va arăta în capitolele următoare. 1.2.2.6. Sistemele tampon:semnificația fizico-chimică și biologică Sistemele tampon se opun variațiilor mari de pH
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
zaharide sau zaharuri. 2.2. Clasificare Glucidele se clasifică, în funcție de comportarea lor la hidroliză, în trei categorii: monoglucide, oligoglucide și poliglucide. Monoglucidele sau ozele sunt glucide simple, nehidrolizabile; Oligoglucidele pun în libertate prin hidroliză 2-10 molecule de oze; Poliglucidele sunt macromolecule alcătuite dintr-un număr mare de monoglucide, care se eliberează prin hidroliză. 2.3. Stare naturală Glucidele alcătuiesc cea mai mare parte a substanțelor organice din natură, având o largă răspândire în regnul vegetal, unde se formează în urma procesului de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în interiorul helicoidal al spirei pot pă trunde molecule străine mai mici (iod) formând compuși de incluziune. Masa moleculară a amilozei variază între 32.000 100.000, iar gradul de polimerizare între 1000 4000. Amilopectina (Izoamiloza) este componenta ramificată a amidonului. Macromolecula sa este alcătuită din resturi de * glucopiranoză legate 1,4 și 1,6 *glicozidic. Legăturile * 1,4 (de tip maltoză) se găsesc în interiorul lanțului de amiloză, iar cele * 1,6 (de tip izomaltoză) apar în punctele de ramificație. Cu alte
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen are o formă sferică pentru a corespunde la un spațiu mai restrâns. În interiorul sferei găsim trei tipuri de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil liber
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
a celulozei variază între 1,5 . 106 6 . 106. Celuloza pură este o substanță amorfă cu structură fibrilară, insolubilă în apă și solvenți organici, dar solubilă în soluție amoniacală de hidroxid cupric Cu (NH3)4 (OH)2 numită soluție Schweitzer. Macromoleculele de celuloză formează lanțuri lungi, filiforme, unite prin legături de hidrogen, alcătuind fibrele de celuloză. În fibre există anumite zone orientate (cristalite) cu o aranjare uniformă și paralelă a lanțurilor care dau aspect cristalin zonei respective. Numărul mare de cristalite
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
înalt grad de organizare structurală. Numărul mare de aminoacizi componenți formează lanțuri polipeptidice diferite ca lungime și ca alcătuire, ceea ce crează o mare varietate a proteinelor. Proteinele se caracterizează printr-o mare diversitate structurală, dată atât de dimensiunea mare a macromoleculei, cât și de aranjametul spațial al acesteia. Multiplele funcțiuni biologice ale proteinelor se datoresc complexității lor structurale,legată atât de structura chimică de bază a lanțului polipeptidic, cât și de organizarea spațială a moleculei proteice. Conformația complexă a moleculei de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
configurația specifică fiecărei proteine. 4.3.4.2. Structura secundară Se referă la aranjamentul spațial al catenei polipeptidice și la legăturile chimice care o stabilizează. Cu ajutorul difracției razelor X de către cristale de proteină pură, Pauling și Corey au constatat că macromolecula proteică nu are o formă extinsă, ci lanțurile polipeptidice pot fi răsucite în spirală (* helix) sau dispuse în "foaie pliată". Structura secundară este stabilizată în spațiu prin legături de H care se formează intra și intercatenar între grupările =C=O
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
3 sârme. Între cele 3 catene se stabilesc legături de H intermoleculare între grupările OH din hidroxiprolină și glicocol. Această structură oferă rigiditate deosebită moleculei de colagen. 4.3.4.3 Structura terțiară reprezintă un nivel superior de organizare a macromoleculei proteice și se datorește interacțiunilor dintre radicalii R aparținând catenelor polipeptidice mai lungi care posedă o structură secundară proprie. Stabilitatea structurii terțiare este dată de forțele de atracție dintre catenele laterale ale lanțurilor peptidice la care iau parte următoarele legaturi
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în virusuri, bacterii și constituie componentele esențiale din nucleele celulare, citoplasma celulară, în special ribozomi. Aceste heteroproteine au rol important în biosinteze proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare și în diviziunea celulară. Prin hidroliza chimică sau enzimatică a nucleoproteinelor se obțin macromolecule de acizi nucleici și de proteine globulare bazice (protamine și histone) Capitolul 5 CHIMIA ACIZILOR NUCLEICI Acizii nucleici sunt compuși macromoleculari ce reprezintă polimeri ai unor unități de bază numite nucleotide. Prin hidroliza acizilor nucleici se eliberează fragmente mai mici
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
un mononucleotid și 5' (OH) a pentozei din mononucleotidul vecin. Astfel, în structura acizilor nucleici resturile de acid fosforic alternează cu resturile de pentoză, iar bazele azotate apar ca radicali laterali ai lanțului polinucleotidic. În ceea ce privește modul de organizare structurală a macromoleculelor de acizi nucleici se deosebesc 3 nivele de organizare a acestora,-structura :primară, secundară și terțiară. Acizii nucleici au structură primară monocaternară asemănătoare, cu deosebirea că lungimea catenelor polinucleotidice este mai mare în ADN decât în ARN. În funcție de structura primară
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
prin bazele nucleice pe care le conțin. Astfel ARN conține riboză,iar ca baze azotate adenina, guanina, citozina și uracil, iar ADN conține deoxiriboză, iar ca baze nucleice adenina, guanina, citozina și timina. Acizii nucleici au o structură tetranucleotidică, fiecare macromoleculă fiind formată din 4 nucleotide diferite două purinice și două pirimidinice, care alternează între ele. Structura secundară a acizilor nucleici este diferită: ADN are o structură secundară bicatenară, dublu helicoidală, în timp ce ARN are o structură secundară monocatenară. 5.2.2
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
4 mononucleotide principale d(AMP), d(GMP), d(CMP), d(TMP), dispuse într-o anumită secvență specifică și care alcătuiesc o unitate tetranucleotidică. Între mononucleotide se stabilesc legături 3' 5' fosfodiesterice care unesc două molecule de deoxiriboză din nucleozide alăturate. Macromoleculele de ADN diferă de la o specie la alta, dar sunt identice în organele aceleași specii. ADN se deosebesc între ei prin succesiunea mononucleotidelor și prin reprezentarea lor cantitativă. Datorită acestor diferențe structurale (-numărul, secvența și proporția mononucleotidelor) ADN este considerat
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
cantități mai mici ADN se gasește în mitocondrii în stare liberă, având o structură circulară helicoidală, simplă sau dublă. ADN mitocondrial conține informația genetică necesară pentru biosinteza unor proteine mitocondriale. În unele virusuri ș-a identificat și ADN monocatenar. Lungimea macromoleculei ADN este proporțională cu complexitatea organismului, mai ales la bacterii și virusuri. Denaturarea și renaturarea ADN. Hibridarea Structura helicoidală a ADN nu se menține în orice condiții; prin încălzirea acestuia la 800 900C în soluție salină fiziologică are loc o
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]