272 matches
-
de a percepe acest proces; așadar, în esență, este o chestiune de atitudine. Din perspectivă psihosociologică, orice demers în abordarea strategiilor de implementare a învățământului incluziv în sistemul de învățământ actual trebuie să pornească atât de la o analiză la nivel macrosocial, cât și microsocial a acestei problematici. Dacă nu există semnale favorabile la aceste niveluri de analiză, eficiența practicilor incluzive în educație riscă să rămână în permanență sub semnul întrebării. Analiza macrosocială include: disponibilitatea și interesul societății pentru incluziune și integrare
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
trebuie să pornească atât de la o analiză la nivel macrosocial, cât și microsocial a acestei problematici. Dacă nu există semnale favorabile la aceste niveluri de analiză, eficiența practicilor incluzive în educație riscă să rămână în permanență sub semnul întrebării. Analiza macrosocială include: disponibilitatea și interesul societății pentru incluziune și integrare, evidențiate prin cadrul legislativ, sprijinul economic și logistic, factorii de decizie etc.; atitudinea și percepția opiniei publice cu privire la problematica educației în școlile de masă a copiilor cu diferite tipuri de deficiențe
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
școlile de masă a copiilor cu diferite tipuri de deficiențe sau care aparțin unor medii sociale defavorizate/marginalizate ; care sunt avantajele, în plan socioeconomic și comunitar, rezultate în urma aplicării practicilor incluzive în sistemul actual de învățământ din țara noastră? Analiza microsocială are în vedere: disponibilitatea și interesul cadrelor didactice de a susține învățământul de tip incluziv prin activitățile desfășurate cu colectivul claselor la care predau ; acceptul părinților sau aparținătorilor care au copii în clasele unde se aplică principiile educației incluzive/integrate
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
științifice: juridice (dreptul familiei), economice (în special bugetele familiale), demografia (nupțialitate, fertilitate etc.), psihiatria (cu accent pe familia ca mediu potențator și terapizant al maladiilor psihice) și altele. Viziunile și preocupările acestor discipline se diferențiază în funcție de mai multe coordonate:de la macrosocial (sociologie, economie, demografie, istorie) la microsocial (microsociologia, psihologia socială, psihiatria); de la formal-normativ (politice, juridice, etice) la descriptiv-informal (sociologia, antropologia culturală, demografia, psihologia socială, psihiatria). Dar respectivele delimitări sunt mai mult de principiu, în fapt, între diversele ramuri ale științelor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
întrebări presupune apelul mai substanțial la cercetări istorice și cultural comparative. În al doilea rând, s-au impus în comunitatea științifică noi date și metode. Demografia istorică, sociologia istorică și istoria socială au dezvăluit, cu argumente statistice, interdependențele la scară macrosocială dintre industrializare și structura și comportamentul familial. Aceste evenimente, înglobate într-o țesătură mai largă de cauze, au determinat următoarele orientări tematice principale: • Anticipate de W. Goode (1970), studiile despre familie se concentrează, prin îmbinarea unui număr mare de date
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și demografie, asupra dinamicii diacronice a familiei, a „ciclului (cursului) de viață familial”. Se au în vedere aici perioada proximă premaritală („curtea”, sau date în engleză), nașterea copiilor, socializarea, desocializarea-resocializarea, bătrânețea, stadiul de văduvie etc. Acestea sunt analizate la scară macrosocială (cu date istorice și demografice) și ca procese concrete (microsociologie și psihologie socială). Dovada pertinenței teoriei ciclului familial este și recenta lucrare The Expended Family Life Cycle: Individual, Family and Social Perspectives, coordonată de B. Carter și M. McGoldrick (2005
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și cu un grad avansat de exactitate. Sunt utilizate în acest sens metoda panel și analiza longitudinală a datelor, precum și, mai nou, analiza multinivelară, care agreghează, în principal prin metoda regresiei, date de la nivel individual, microcontextual (familie și comunitate) și macrosocial (vezi și Courgeau, 2003). b) Deși trecută acum într-un con de umbră, paradigma structural-funcționalistă și mai ales cea sistemică sunt angajate în abordarea familiei, chiar dacă tacit, prin sugestiile lor pe linia „sistem-subsistem”, „intrări-ieșiri”. Studierea structurilor și a relațiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
literatura de specialitate consacrată teoriilor despre familie, în particular, raportului funcționalism-confictualism, se vorbește (vezi, de exemplu, Leeder, 2004) de teorii critice radicale, începând cu cele care încearcă să explice stări și fenomene ale micromediului familial (neînțelegeri, violențe, disrupții) prin inegalități macrosociale (de clasă, de etnie, de gen social, de vârstă) și până la aplicarea teoriei sistemului mondial, datorată lui I. Wallerstein (1974). Mizând de data aceasta nu numai pe inegalitățile din interiorul unei țări, ci prioritar pe cele dintre țări și zone
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se pot analiza perspectivele membrilor asupra propriei familii (nivelul microsocial, de „interior”); e important, în același timp, să fie surprinsă perspectiva altor instituții din comunitate asupra familiei în cauză (primăria, biserica, școala, vecinii), ceea ce ar însemna nivelul mezosocial; la nivel macrosocial ar interesa perspectivele diferitelor instanțe (științifice, politice, religioase, juridice etc.) asupra familiei ca instituție socială majoră în ansamblul societal, funcțiile și viitorul ei, mult dezbătuta problemă a valorilor familiale. În fine, prin analiza multiperspectivală se urmărește identificarea cu mijloace riguroase
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
roluri sociale, menaj). El este specific familiei nucleare, toate celelalte modele indicate implicând grupul familial extins. Antropologii culturali încearcă nu numai să descrie diferitele forme rezidențiale, ci să le și explice. Explicațiile se înscriu în general pe linia funcționalistă a macrosocialului și a avantajelor și dezavantajelor (costurilor și beneficiilor). Astfel, rezidența neolocală corespunde nevoilor societății moderne, unde se cere o independență crescută tânărului cuplu pentru a face față exigențelor muncii industriale și mobilității geografice și profesionale. Independența lui este posibilă fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cotidiene, ca și investigațiile empirice ne arată că la aproximativ aceleași condiții sociale, oamenii se comportă diferit și în privința violenței. Într-o abordare mai concretă a violenței din grupul familial, și cu deosebire în munca de asistență socială, alături de factorii macrosociali sunt imperios operante și variabilele de personalitate și de context. În acest sens s-au elaborat mai multe modele care încearcă să explice violența domestică, a căror descriere succintă arată astfel (apud Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 454-455): • Modelul psihiatric
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
așteaptă explorări viitoare mai extinse. Ele vor aduce date noi și sugestii explicative în conturarea unui răspuns mai pertinent la întrebarea de ce în spațiul domestic se întâmplă atâtea abuzuri, nu puține sfârșind cu omoruri. Am văzut că se invocă factori macrosociali, comunitari, de personalitate. Trebuie avut tot timpul în vedere că ei acționează intercondiționat și într-un microcontext cu o înaltă specificitate, și anume cel mai dens și bine circumscris spațiu de interacțiune interpersonală cu cea mai bogată încărcătură afectiv-erotic-comunicațională și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai mare libertate de dizolvare oficială a cuplurilor carențate, urmată de alegerea unui nou partener sau posibilitatea de a opta pentru o alternativă de viață nonmaritală (concubinaj, familie monoparentală, singurătate și libertate sexuală). Cultivarea nevoilor expresive este posibilă datorită schimbărilor macrosociale care au făcut ca individul să devină potențial independent de familie. S-au modificat, altfel spus, funcțiile și natura familiei: socializarea și educația sunt asigurate acum de instituții publice, la fel și sănătatea. Chiar funcția de suport emoțional și afectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
valori importante economisirea banilor, efortul sistematic și autocontrolul. Motivația afirmării personale, aprecierea în funcție de statutul dobândit, și nu de cel prescris (înnăscut) constituiau atribute ce coincideau perfect cu cererile producției individuale. În lumea modernă și postmodernă continuă interacțiunile fine dintre factorii macrosociali și structurile familiale (din ce în ce mai pronunțat și stilurile de viață alternative familiei clasice). Condiționările dintre cele două realități sunt reciproce, dar așa cum remarcă G. Bryjak și M. Soroka (2001), nu trebuie să fii neapărat marxist ca să recunoști că determinația fundamentală este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
vârstă. Schimburile intergeneraționale" Sociologia și antropologia ultimelor decenii și-au intensificat preocuparea pentru problematica schimbului social la nivel intergenerațional. Aceasta privește din plin și structurarea și dezvoltarea grupului domestic, fie că este vorba de transferuri de capitaluri intergeneraționale la palierul macrosocial, fie mai ales în interiorul sistemului familial și de rudenie. Macrotransferurile dintre generații vizează pensiile, ajutoarele sociale, alocațiile pentru copii, gratuitățile de școlarizare și alte metode prin care societatea, în forma ei instituționalizată (în principal statul), acordă drepturi material-financiare unor categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
simptome sau de a rezolva probleme psihice ale pacienților care solicită acest lucru. Asistența socială a familiei presupune o viziune și un tratament ecologic al grupului familial (locul ei în comunitate, relațiile cu alte instituții sociale, impactul evenimentelor și structurilor macrosociale). După cum s-a arătat, pentru lucrătorul social (social worker), o familie este cu probleme și atunci când aceasta nu și le recunoaște. Ceea ce nu e cazul cu psihoterapeutul. O proeminentă figură a terapiei familiale americane, J. Haley (1976, p. 5), nota
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în analiza și soluționarea unor probleme este vizibil și în cazul terapiei familiale, vorbindu-se despre modele metacadru (metaframe), care să încorporeze într-o manieră cât mai articulată dimensiuni, factori și variabile ce țin de individ, mediu familial, comunitate și macrosocial (Nicholas, 2005). Se regăsesc aici, desigur, dezideratele expuse anterior, ale contextualismului și ale „familiei-sistem social mai larg”. • Terapii etichetate ca postmoderniste (vezi, pe larg, Goldenberg și Goldenberg, 1996), care pun în centru construirea împreună, pacient-terapeut, a unor soluții imediate, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
comunităților mici, de combinare a „resurselor de muncă locale cu resursele guvernamentale” (Midgley, Livermore, 2005, p. 158), acestea din urmă fiind asigurate prin granturi și prin tehnologiile de facilitare, supervizare, organizare etc. Componentele, de organizare socială, conexiunile, cu politici sociale macrosociale sau cu mecanismele, de piață precum în abordările „developmentaliste” au fost mai puțin prezente în structurarea demersului FRDS, cel puțin în prima sa variantă de aplicare, între 1999 și 2002. Ulterior, după 2002, aspecte de consolidare instituțională și de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
precum: model, semn, sistem, informație etc.; noi discipline: științele comunicării, psihologia cognitivă; noi standarde de raționalitate), cît și aspectele exterioare (natura și rolul său social). Inserția umanului și a socialului în știință se actualizează pe de o parte în determinarea macrosocială (societatea în ansamblul său progresează sau regresează în funcție de revoluțiile comunicării, de schimbările kuhniene de paradigmă) și microsocială a tuturor științelor, iar pe de altă parte prin modul de abordare socialmente determinat al științei (cf. J. Habermas și teoria intereselor de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și aspectele exterioare (natura și rolul său social). Inserția umanului și a socialului în știință se actualizează pe de o parte în determinarea macrosocială (societatea în ansamblul său progresează sau regresează în funcție de revoluțiile comunicării, de schimbările kuhniene de paradigmă) și microsocială a tuturor științelor, iar pe de altă parte prin modul de abordare socialmente determinat al științei (cf. J. Habermas și teoria intereselor de cunoaștere, Heisenberg și principiul de incertitudine, Niels Bohr și prezența de neeludat a observatorului: "Scopul fizicii nu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu induce și modalizarea CUM să gîndim, indică precis decupajul evenimențial, altfel spus LA CE să ne gîndim), infiltrîndu-se în sistemul nostru cultural. Mass-media contemporană a infotainmentului (informație + divertisment) corelează agenda publică cu sfera privată, comută interesul public de la evenimente macrosociale la contexte și activități idiosincratice. Sfera publică este reconstruită în era electronică atît tehnologic, cît și social ("Evenimente îndepărtate ne devin la fel de familiare ca influențele din proximitate și sînt integrate în cadrele de referință ale experienței personale" Anthony Giddens, apud
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
variabilele care explică în interior climatul școlar și victimizarea. Este una dintre tendințele puternice ale cercetării actuale, pe plan internațional. Aceste variabile contextuale trebuie ele însele raportate la contexte mai globale, care pot fi tratate de analiza sociopolitică: "culturi", condiții macrosociale într-o eră a globalizării economice, de exemplu. De aceea capitolul de față va oscila între nivelurile individuale și familiale, contextele locale și cel al perioadei istorice în care apare violența. Problema legăturii mondializare-violență școlară va fi aici examinată nu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la nivelul unei crize a civilizației care nu poate fi rezolvată decât printr-o restaurare a autorității sau prin întoarcerea la valorile fondatoare. Al doilea model, pe care nu-l așez la același nivel, este cel al unei analize strict macrosociale, care limitează cauza violenței în școală la ordinea economică mondială ultraliberală, singura posibilitate de acțiune fiind abolirea acesteia. Discursul despre decadență Discursul despre decadență se folosește în primul rând de infracțiunile comise de minori pentru generalizări "filosofice", în care violența
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
insuficientă, mascând importante disparități locale. În cercetările efectuate în Djibouti, diferențele între școlile de la același nivel social rămân mari, cum vom vedea mai departe, referindu-ne la "pedeapsa corporală". De fapt, este vorba de combinarea unor factori individuali, locali și macrosociali într-o abordare sistemică unii ar numi-o holistică a producerii violenței în școală. Concluzie: depășirea simplismului În acest capitol am trecut de la simplismele cele mai hazlii sau mai dezolante la o complexitate tot mai mare. Dacă latura ideologică a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în SUA, de exemplu, se cunoaște de mult influența esențială a cartierului asupra victimizărilor din învățământul secundar, îndeosebi asupra victimizărilor suferite de profesorii și angajații acestor școli (Gottfredson și Gottfredson, 1986; Gottfredson, 2001). În mod logic, aici se îmbină efectul macrosocial și efectele "climatului școlar". Dezvoltarea unui resentiment față de profesori este puternică în școlile populare și mai ales în școlile sensibile, chiar dacă, totuși, o parte importantă a elevilor din zonele populare continuă să aibă încredere în profesorii lor. Însă această parte
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]