402 matches
-
din țara noastră o puternică bază tehnică-materială, partidul nostru a hotărât construirea „Casei Scânteii”. Cu sprijinul de neprețuit al Uniunii Sovietice, Combinatul „Casa Scânteii” a intrat parțial În funcțiune. (Ă)”. * Acest eveniment aniversar prilejuiește și dezvăluirea altor aspecte: contrastul Între „maculatura putredă” de dinainte de 1944 și literatura „idealului comunist”, componentele exemplare ale acestei literaturi, Începutul expansiunii acesteia În lume (Petru Dumitriu, M.Davidoglu, Zaharia Stancu, Nagy Istvan, ș.a.). Despre acestea și altele, În amplul articol bilanțier al lui Mihai NOVICOV 20
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
expansiunii acesteia În lume (Petru Dumitriu, M.Davidoglu, Zaharia Stancu, Nagy Istvan, ș.a.). Despre acestea și altele, În amplul articol bilanțier al lui Mihai NOVICOV 20: „Ce era, În definitiv, „literatura” burgheziei În preajma lui August 1944 În țara noastră? O maculatură putredă ce nu păstra decât titlul de „literatură” furat glorioaselor tradiții ale lui Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc. Despre ce vorbea ea, și cui se adresa? Un „Poet” al timpului, cuprins de un acces subit de sinceritate, recunoștea că scrie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
brâu scalpelul, devenea un credincios paj al fascismului (...). În acest bolnăvicios peisaj, alături de creații realiste care continuau cele mai bune tradiții ale literaturii noastre și vădind influența acestora, a apărut prima schiță a lui Marin Preda, intitulată Salcâmul. În timp ce în maculatura literară a vremii omul era degradat și redus la trăsăturile unei fiare, Marin Preda găsea întâmplări obișnuite, în aparență chiar neînsemnate din viața țăranilor, care-i dădeau posibilitatea să zugrăvească sentimente și atitudini omenești (...). De aceea, în schiță, tăierea salcâmului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să Înceapă. În momentul când gazda era pe punctul de-a izbugni, Doctorul , cu un calm enervant, motivă: „Prietene, ai omis un amănunt...” „Ce fel de amănunt...?” - ridică el din nou vocea. „Martorii...Fără semnătura lor, e o hârtie socotită maculatură!” „Mă surprinde... Nu te știam așa meticulos, Doctore. Bine...!” Întinse chitanța celor doi amici, care executară ordinul. Și, această formalitate fiind epuizată, pentru a doua oară Încercă s’o Înmâneze Doctorului. Acesta o refuză, socotind-o Încă nefolositoare deorece mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru a evita unele fraude ori Îngrămădiri de numerar În buncăre speciale În afara băncilor comerciale, la fiecare zece ani, banii se vor reașeza sub alte forme iar toată suflarea omenească, urmează să schimbe până la o anumită limită...! Iar banknotele dosite, maculatură...! Procedând În asemenea manieră, diferențele Între bogați și săraci nu va fi mare, iar economia va Înflori Împreună cu bună starea noastră a tuturor celor care muncesc...!! Iar crizele economice și financiare provocate de milionari ce nu se mai satură adunând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te astâmperi...? Bine, bine,bagă de seamă...! M-ai reclamat la toate nivelurile, așai...? Bănuiesc, În momentul de față ai depus o altă reclamație Împotriva mea...! Însă tu Împreună cu sfătuitorii tăi nu realizați esențialul: aceste reclamații pe care le sootesc maculatură, În cele din urmă sunt trimese mie pentru a decide care-i gunoi și care urmează să-i dau atenție...? Și din moment ce eu, cu poziția ocupată În societate informez superiorii mei precizănd... Nu-i da-ți atenție, acest individ e
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai nimic, și problemele americanilor mi se păreau mofturi... Admiram pubelele pe care scria: hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi de cei trei R (recuperare, reciclare, refolosire). De planul la sticle și borcane, maculatură și dopuri de plută. Nu, nu puteam încă să ne cumpărăm de bunăvoie pubele. Nu, nu puteam da încă importanță mediului. În prima zi aici, m-am simțit ciudat să împart traiul meu la colegiul St. Hilda cu două afgane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-i cunoștea nici o altă păcătuință; dar acea puritate de moravuri nu o convingea. I-ar fi fost, desigur, cu neputință să creadă pe doctorul Rim vrednic de vreo aventură sau destoinic de vreo pasiune. Ii făcea impresia unui om de maculatură cenușie, nu de carne și sânge, însă când îl auzea predicând virtuțile, Mini avea pe buzele gândului ascuns surâsul sau, în trupul interior, revolta. Do ce? Percepția lui Mini era un ogar bun, care își mirosea vînatul? Acel iezuit nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din toată redacția). Îmi vine să spun că, până nu vor da frigurile, nu mai am ce să caut acasă, unde îmi voi regăsi intactă recuzita romanului: ghiocul ținând loc de scrumieră, Figaro la o înălțime respectabilă pe baloții de maculatură, în curând strivită între turnul lor și tavan, tot sus, pe dulap, felicitarea de ziua mea pe care Țâru mi-a schițat la ultimul șaișpe noiembrie portretul de bătrân cu mustață. Pe prima față a felicitării era o compoziție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fi organizată... Arca? - Arca? întrebă surprins. Vă gândiți la o replică a corăbiei lui Noe? Celalt îl privi din nou, lung, curios și iritat totodată. - Era numai o metaforă, reluă târziu. O metaforă devenită clișeu, adăugă. O găsiți în toată maculatura așa-zisă ocultistă... Mă refeream la transmiterea tradiției. Știu că esențialul nu se pierde niciodată. Dar mă gândeam la celelalte, multe, care, deși nu reprezintă esențialul, mi se par totuși indispensabile unei existențe cu adevărat umane; bunăoară, tezaurul artistic occidental
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unor romane ieftine, nu mai așteptam vacanțele, nu mă mai simțeam străin în București. În micul meu ghetou sufletesc se petreceau acum lucruri extraordinare. Cu libertatea pe care mi-o dădea lipsa criteriilor, mă pasionam și după capodopere și după maculatură. Și poate că aceasta a fost în favoarea mea. Neîndrumat de nimeni, am avut posibilitatea să mă lămuresc singur asupra unor lucruri. Am citit nenumărate cărți proaste, ba chiar am fost entuziasmat de ele. Mi-am găsit singur maeștrii și, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de cămăși învelite în plastic. Ocupate mai sunt fetele din ziua de azi ! Țâțâie din buze. Săptămâna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi văd corespondența. Deseori trecea o săptămână, chiar și mai mult, fără măcar să mă uit dacă aveam vreo scrisoare. De obicei singurele plicuri care se găseau în cutia mea de scrisori erau cecuri cu dividende, anunțuri de ședințe cu acționarii, maculatură adresată „deținătorului cutiei de scrisori“ și reclame pentru cărți și aparatură despre care se spunea că folosea în domeniul învățământului. Cum s-a întâmplat de-am ajuns să primesc reclame pentru materiale în domeniul învățământului? Odată am solicitat un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
poștală s-au adunat totuși mai multe plicuri decît de obicei. Cum probabil poștașii care deservesc acest cartier se schimbă la fiecare șase luni sau un an, niciunul dintre ei nu s-a neliniștit văzînd că un teanc bunicel de maculatură s-a format în cutia mea poștală. sunt mort de trei ani și zac în bucătărie cu capul pe masă. așa m-a prins comoția cerebrală, practic nu am suferit nicio secundă. nici măcar nu am căzut cu capul în farfurie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu monoclu mirosînd femelele. Și astfel trec multe bucăți de vreme, crezi ori nu crezi ceea cu ce ți se argumentează escelența acestei lumi, și mori apoi, fără ca cineva să mai întrebe după acea muscă care, ca învățat, a produs maculatură științifică, ori, după împrejurări, a predicat, a agitat republican ș. a. m. d. Și poate că din când în când ți-vin momente de luciditate în care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-ai trăit într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
monoclu adulmecând femelele. ș-i astfel trec multe bucăți de vreme, crezi ori nu crezi ceea cu ce ți se argumentează excelența acestei lumi, și mori apoi fără ca cineva să mai întrebe după acea muscă care ca învățat a produs maculatură științifică ori, după împrejurări, a predicat, a agitat, ș. a. m. d. Și poate din când în când îți vin momente de luciditate în care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-ai trăit într-o ordine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
monoclu mirosînd [adulmecînd ] femelele. Și astfel trec multe bucăți de vreme, crezi ori nu crezi ceea cu ce ți se argumentează escelența acestei lumi, și mori apoi fără ca cineva să mai întrebe după acea muscă care ca învățat a produs maculatură științifică ori, după împrejurări, a predicat, a agitat republican ș. a. m. d. Și poate că din când în când [î ]ți vin momente de luciditate în care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-ai trăit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lipsindu-i lectura tratatului inedit de ontologie - Paleologu nu îl cunoaște în integralitatea lui. Scrise cu vervă de bună calitate, dar cu un colocvialism supărător ("aici te-am prins, dragă Dinule!"), paginile acestea au meritul de a fi - în raport cu o maculatură de circumstanță care s-a adunat deja în jurul scrierilor lui Noica - primele care îl comentează pe Noica, dacă nu la nivelul "Ideii" operei sale, cel puțin la nivelul unui limbaj cultural de la care discuția poate începe. Ieri-seară i-am citit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu Petru Necula, autor al "Dicționarului personalităților vasluiene" împreună cu Mihai Ciobanu, sau Daniel Grosu, cu trei romane mediocre, care n-au nici o prezență, dar absolut nici o prezență publică vizibilă în viața Cetății. Sau Marina Costea care și adună volume de maculatură drept piedestal pentru ... poetă, sau Constantin Jomir, Constantin Slavic care-s oameni la locul lor, meseriași la ziarul comunist pe care l-au slujit dar cu talent în curs de afirmare, ca prozatori, la bătrânețe. Poetă cu adevărat, Daniela Oatu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
e că X este președinte de cenaclu literar ? Sau are vreo 100 de epigrame publicate? Sau din an în Paște îi apare vreun articolaș într-o foiță oarecare ? Sau că a fost primar, deputat ? Sau, chiar dacă are 10 volume de maculatură ?... Ne pare firesc să ținem cont de CINE are bibliografie dar îi face și pe alții să și ridice meritul, deci și bibliografiile lor ! Așadar considerăm că cele 5 criterii au suportul autorității și valorii în timp, și pe plan
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
în aceste cazuri. Este editat cel care plătește sau care poate găsi un sponsor, mai descurcăreți fiind de obicei autorii mediocri, respinși pe vremuri și care încearcă acum - resentimentari - să recupereze timpul pierdut (nu cel proustian, desigur), bombardând editurile cu maculatură indigestă. Editorii cu scrupule - specie tot mai rară în zilele noastre - indică (drept scuză) pe foaia de gardă a acestor tipărituri, pe care sunt siliți să le gireze din cauza sărăciei, că „volumul apare în regia autorului”. Nota aceasta, evident, nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
chirilici”, cum metaforic și-a intitulat una din cărțile sale un alt autor de manifeste lirice, ajuns prin ’92-’94 un simbol al românismului decorativ din Republica Moldova. Dar munca acestor „ingineri ai sufletului” nu s-a oprit aici. Mormanul de maculatură sovietică moldovenească numără și destule opuri în care este înfierat „jandarmul ocupant român”, „jugul burghezo-moșieresc român” etc. Spălarea creierilor trebuia desăvârșită... Sentimentul românofobiei de astăzi al basarabenilor (ce-i drept, într-o continuă diminuare în anii din urmă), ura inconștientă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
compensate de siguranța locului de muncă, a locuinței, a unor lichidități ("aveai bani"). Școala, așa cum reiese din povestire, apare ca mediator între prezentul lor și trecutul părinților. Se știe că era un nesfârșit prilej de "prestări servicii", de la colectarea de maculatură până la spectacolele omagiale. Dar foștii elevi au uitat asta, iar copiii lor au aflat doar că "nu cerea bani". Încă o dată și foarte evident, prezentul apela, în mod preferențial, doar la trecuturile convenabile. Exponenți ai unui imaginar colectiv avid de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
am copilărit într-un mediu în care cărțile erau peste tot, tot soiul de cărți, în tot soiul de limbi, la tot soiul de niveluri și atunci citeam fără încetare, tot ce-mi cădea în mână, de la romane populare la maculatură sovietică, la lucrări pretențioase, de-a valma. Ceea ce cred că e lucru destul de rar, citeam enciclopedii. La vârsta de 7-8 ani, 9 ani, citeam articole de enciclopedie, atlasuri de toate felurile, treburi de felul ăsta; toate erau asimilate, percepute, intrau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
intrarea pe scena literaturii. Prima parte din Don Quijote a apărut în 1605. Din diverse considerente biografice, am citit în gimnaziu, pe lângă cărți de bună calitate apărute înainte de război și salvate cumva, tot ce apărea mai valoros sub comuniști, dar și maculatura propagandistică publicată în anii '50 de autori ca Valeriu Emil Galan, Alecu Ivan Ghilia și alții din aceeași categorie. În liceu, când i-am recitit cu o curiozitate nouă, pentru că începuseră să apară romanele "obsedantului deceniu" (Marin Preda, Breban, Țoiu
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]