1,741 matches
-
ați dat seama? — Nemernicul a înfundat ghena cu cărămizi. Da-l prind eu: o să am grijă să fie expulzat. Lionel scade brusc în înălțime cu alți doi centimetri. Se uită la ceas. — Trebuie să plec, întârzii la șantier. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. Contez pe dumneavoastră. Și nu mai munciți atâta: azi mâine sunteți francez, ce naiba! Să nu uit: cu tot respectul, vă stă grozav de bine în gri. — Nu port decât gri, spune Lionel mirat. — De aia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o pernă pe față pentru că nu se poate uita în ochii femeilor pe care urmează să le părăsească. E ora 1.45 noaptea. Lionel intră în blocul lui din Angers cu inima cât un purice. De pomană: la ora asta, madame Agnès doarme. Ajunge în cameră. Se dezbracă, își potrivește ceasul să sune la ora 6.00 și se culcă. Capitolul 1 în care ninge în luna mai, un chinez sare în gol, Claude are un ciubuc pentru Roman, iar lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad și scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, aceasta îl privește, plină de reproș, de după un munte de cușcuș. — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule Lionel, răspunde ea atât de rece, încât trebuie să mărească flacăra la primus, să nu se stingă. — Știu, aseară am venit târziu acasă, se simte Lionel obligat să se scuze. — Nu e grav. Prima duminică din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe toți cu aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca lui, în timp ce verifică o situație de șantier, Lionel își face exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
glumește: — Asta-i pentru mine? Dacă mor din senin, s-o găsi un creștin care să mi-o aprindă la cap. Ne vedem la Claude? — La șapte fix. Mă duc acasă să mă schimb. Ies. Lionel intră în holul blocului. Madame Agnès atât așteaptă: — Începem controlul, domnule Lionel? — Cred c-o să trebuiască să amânăm: a murit Kiril. Nu e grav, și bărbatu-meu a murit. — Când? întreabă plin de compasiune Lionel. — Acum 32 de ani. — Cât trebuie să-l fi iubit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
câte o zi a săptămânii. Se duce în vestibul și prinde, cu patru piuneze, scadențarul deasupra oglinzii. Cu un pix, face un X în căsuța pe care scrie luni. Încă șase zile de trăit! Stinge lumina. Capitolul 2 în care madame Agnès are un pont pentru Lionel, Roman e beat mort, Claude și Clovis nu pescuiesc nimic și Liliane face o cafea proaspătă. Cântă Lionel Frunza - prohodul. E marți, 8 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel arată 5
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, o salută deferent: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule Lionel, îi răspunde ea plină de bunăvoință, după care îi șoptește: Am impresia c-am fost descoperiți. — În legătură cu ce? se sperie Lionel. — Cu controlul nostru inopinat: infractorul sau a mirosit ceva, sau nu mai are bani
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești, dar am impresia că Fatima a început să devină dependentă de lichior. — Potasiu ziceți? se miră Lionel, complet aiurit de povestea portăresei. Am reținut. Să vedem cum fac rost. La revedere, madame Agnès. Mulțumesc pentru pont. — Pentru puțin. La revedere, domnule Lionel și, vă rog, nici o vorbă despre năravul Fatimei: e o femeie respectabilă. Sau, mă rog, a fost. Lionel iese pe ușă și se îndreaptă spre serviciu. E ora 8.10
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la chiuvetă de marmură. — Când a cumpărat-o, stătea bine cu banii. — Lui Roman i-a prezis c-o să moară înecat. Unui campion de înot. Și azi a murit înecat. — Eu am auzit c-a murit îmbătat. — De la cine? — De la madame Agnès, care știe direct de la Fatima, care știe direct de la inspectorul Clovis. Toată lumea știe de înclinația lui spre băutură. A lui Roman, nu a lui Clovis, încearcă Liliane să înlăture orice posibil echivoc. Mie, când mi-a montat chiuveta, mi-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lelii. Nu face ordine în casă nici măcar în dorul lelii. N-are nici un chef să se uite în oglindă pentru că pur și simplu nu-i pasă cum arată azi. Ajuns la parter, îi vine în minte s-o ignore pe madame Agnès. Pe urmă, își dă seama că toate îndrăznelile au o limită. Își bagă capul între umeri și spune umil: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună ziua, domnule Lionel, îl corectează ea. Dimineață a fost când m-am trezit eu. V-ați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu-i pasă cum arată azi. Ajuns la parter, îi vine în minte s-o ignore pe madame Agnès. Pe urmă, își dă seama că toate îndrăznelile au o limită. Își bagă capul între umeri și spune umil: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună ziua, domnule Lionel, îl corectează ea. Dimineață a fost când m-am trezit eu. V-ați luat o zi liberă? — Nu, dar am programare la un doctor, găsește Lionel scuza cea mai la îndemână. Sper că nu e grav
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la îndemână. Sper că nu e grav? se oprește Agnès din călcat. — Un control de rutină. — Așa da: avem nevoie de francezi sănătoși. Și așa, sistemul nostru sanitar stă să crape. Să nu întârziați. La revedere, domnule Lionel. — La revedere, madame Agnès. E ora 10.50. Lionel se plimbă agale pe Quai René Bazin. Pe fațada unui imobil somptuos, vede o placă de alamă pe care scrie: Prof. Laurent Delacroix, chirurg plastician. Lui Lionel îi trece prin cap o idee nebunească
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și iese valvârtej din showroom. În timpul ăsta, Lionel începe să transpire abundent. Abia mai poate respira din cauza fumului. Din disperare, începe să dea lovituri de karate în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și pârlit: părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și pârlit: părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el, pipăindu-și sprâncenele. Pentru lămâi. — Domnule Lionel, dacă vă reușește figura cu cenușa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu resturi de cărămidă și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la intrare. Aruncă punga la ghenă și ia liftul. Iese din lift. Pentru prima oară de când s-a mutat în acest bloc, privește curios spre tavanul holului. Madame Agnès, care tocmai adaugă puțină sare în cușcuș, îl vede și are impresia că românul va trece pe lângă ea fără s-o salute. Pentru a evita această situație neverosimilă, îl interceptează: — Bună dimineața, domnule Lionel. Totul e-n ordine? Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu sare, cine nu sare, ori este gabor, ori e prost de moare! Toți încep să sară, punând în pericol structura de rezistență a balcoanelor. Liliane sare într-un picior, drept care mai cade o dată. Între timp, s-a trezit și madame Agnès. Iese afară în cămașă de noapte, lăsând să i se vadă diverse. Nu-i pasă. O ridică de jos pe Liliane și o întreabă, cu lacrimi în ochi: — Am promovat în Ligue 1? — Am promovat, madame Agnès, am promovat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a trezit și madame Agnès. Iese afară în cămașă de noapte, lăsând să i se vadă diverse. Nu-i pasă. O ridică de jos pe Liliane și o întreabă, cu lacrimi în ochi: — Am promovat în Ligue 1? — Am promovat, madame Agnès, am promovat! — Inch Allah, mulțumește Agnès cerului. Se țin de gât și sar amândouă ca apucatele. De ele se apropie un tânăr cu hainele sfâșiate și mușcat de mâini și de față. Îl ține în brațe pe Robespierre, care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și e mai curând matroană. Dar cine a auzit să se zică, vreodată, despre o femeie: E o matroană bună ? Chiar dacă nu s-a spus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
blocheze, Agnès e în garsonieră. Închide ușa în urma ei și-i spune: — Domnule Lionel, nu m-așteptam la atâta nerecunoștință din partea dumneavoastră. Eu, care... despre dumneavoastră... cu oricine am vorbit... Zău, nu m-așteptam. E grav. — Ce s-a-ntâmplat, madame Agnès? Să mor eu dacă înțeleg, își arată Lionel nedumerirea printr-o exprimare destul de ambiguă. — Să fiu eu ultima din Angers care să afle c-o să muriți duminică... e jignitor, credeți-mă. Pot să m-așez pe ceva? Vă rog
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cine știe parola: bogdaproste, citește ea, de data asta mult mai bine. Ne-am înțeles? — E clar. — N-ai vrea să-ncepi cu mine? — Ce? întreabă Lionel nedumerit. — Împărțeala. Toată viața mi-am dorit un robot de bucătărie. Ia-l, madame Agnès. Să fie de sufletul lui Lionel. — Bogdaproste, spune Agnès sigură pe ea, fără să mai fie nevoie de bilețel. Scoate robotul din priză și pleacă spre ușă. Când să iasă, îi spune: După televizor vin mai târziu. — Care televizor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Din păcate, toate lucrurile bune au un sfârșit. Așa și lucrurile din casa lui Lionel: n-a mai rămas nimic de dat. Românul nu și-a închipuit niciodată că există atâția oameni amărâți în Angers. Și, aproape toți, rude cu madame Agnès. Iese la ușă și anunță: — Îmi pare rău, nu mai am nimic de dat. Următorul la rând e Omar, marocanul care strânge gunoiul în Jardin des Plantes. — Domnule Bogdaproste, nu se poate să-mi faceți una ca asta, încurcă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Îmi pare rău, nu mai am nimic de dat. Următorul la rând e Omar, marocanul care strânge gunoiul în Jardin des Plantes. — Domnule Bogdaproste, nu se poate să-mi faceți una ca asta, încurcă gunoierul borcanele. Sunt Omar, mă cunoaște madame Agnès. Stau de două ore la coadă. Accept orice, văd că aveți un lămâi, se uită el prin fanta de lumină dintre Lionel și tocul ușii. — Îmi pare rău, Omar, dar pe ăla nu-l dau. Atunci dați-mi niște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ahmed poartă un costum gri, pe care n-a apucat să-l ajusteze, drept care pantalonii i se opresc deasupra șosetelor. Dar nimeni nu observă pentru că Ahmed nu poartă șosete. Poziția lui în rândul întâi se explică prin insisten țele lui madame Agnès, devenită, retroactiv, membră fondatoare a ONG-ului. Mai sunt și două junioare, în T-shirt și fără sutien, care vor să-și arate susținerea cu orice preț. Au fost recomandate de profesorul Delacroix, care le modelase conștiințele înainte de criza economică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dansează vals? — Ține-mi valiza, mă-ntorc imediat. Liliane revine cu o vază, un patefon și un disc de vinil cu Valurile Dunării. I le dă. Își recuperează valiza. Cheamă liftul. Lionel o întreabă: — Ce faci cu Robespierre? — Se ocupă madame Agnès. I-am lăsat cheia de la casă. — L-aș ține eu, dar mi-e frică să n-o latre. Să n-o sperie. Liftul vine. Liliane îl ia și coboară. Lionel vede ce oră e și strigă în casa scării
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Agnès. I-am lăsat cheia de la casă. — L-aș ține eu, dar mi-e frică să n-o latre. Să n-o sperie. Liftul vine. Liliane îl ia și coboară. Lionel vede ce oră e și strigă în casa scării: — Madame Agnès! Madame Agnès! Portăreasa, care se uita la televizorul primit de pomană și chiar se mira că inginerul ieșise din cadru, îl aude. Iese în casa scării: — Da, Lionel. — Vrei să urci până sus? — O clipă, să pun ceva pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]