265 matches
-
trupele horthyste: Moisei, Trăznea (9 septembrie 1940), Ip (13/14 septembrie 1940), Ciumărna, Zalău, Camăr, Dragu, Hida, Cosniciu de Sus, Cerâșa, Marca, Nușfalău, Sărmașu, Mureșenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduș, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud. A fost elaborat un program de maghiarizare a românilor, elaborat de baronul Aczel Ede și însușit de guvernul maghiar. Programul cuprindea expulzarea fruntașilor vieții politice românești, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze, etc.
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
de la Buda din 1825, a sprijinit cărturarii patrioți ai vremii, a organizat în 1828 liceul din Beiuș, a obținut alipirea la eparhia sa a 72 de parohii românești unite din Satu Mare (față de 63, câte erau în Crișana!), salvându-le de la maghiarizare. Intrat în conflict cu autoritățile din pricina activității sale patriotice, a încercat în 1834-1835 să atragă la unirea cu Roma parohiile ortodoxe din Arad, oferindu-le sprijinul său. Prin eforturile sale 19 parohii ortodoxe din Arad s-au unit cu Biserica
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
Inocențiu Micu. In plus, Inochentie Micu avea să constate că se urmarea în continuare convertirea și asimilarea românilor la calvinism, inclusiv a celor uniți. La sinodul din 1742 se observă că valahii uniți sunt impinși în continuare spre calvinism și maghiarizare. Observând acest proces, prin acest sinod din 1742 s-a încercat ca să se zădărnicească trecerea uniților la alte religii recepte. O nouă dietă a Transilvaniei a hotărât, în 1744, ca nobilii români uniți să fie recunoscuți, dar nu ca atare
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
una din cele două părți autonome al noului stat: regat separat și politică internă separată. După ce, în urma Revoluției de la 1848, autoritățile imperiale austriece introduseseră limba germană ca limba oficială în Ungaria, instaurarea dualismului a fost urmată de o politică de maghiarizare a Ungariei, desfășurată în pofida legii naționalităților și a legii învățământului (amândouă adoptate la 7 decembrie 1868), care asigurau largi drepturi pentru minorități. Prevederile acestor acte normative au fost restrânse treptat, până la abrogarea completă a legii învățământului, înlocuită în anul 1907
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
legii învățământului (amândouă adoptate la 7 decembrie 1868), care asigurau largi drepturi pentru minorități. Prevederile acestor acte normative au fost restrânse treptat, până la abrogarea completă a legii învățământului, înlocuită în anul 1907 cu legea Appónyi, care a forțat procesul de maghiarizare și a acutizat nemulțumirea minorităților.
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
autoritățile maghiare în regiuni precum Transilvania de Nord și Bačka în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Când se referă la nume de persoane și geografice, termenul include și înlocuirea numelor și denumirilor, original nemaghiare cu cele maghiare. Termenul de „maghiarizare” este folosit uneori și pentru a defini o mai largă discriminare etnică, folosită și ca argumentare pentru existența maghiarizării. Ca în majoritatea politicilor de asimilare etnică, maghiarizarea a fost percepută de celelalte grupuri etnice ca românii, slovacii etc., drept o
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
referă la nume de persoane și geografice, termenul include și înlocuirea numelor și denumirilor, original nemaghiare cu cele maghiare. Termenul de „maghiarizare” este folosit uneori și pentru a defini o mai largă discriminare etnică, folosită și ca argumentare pentru existența maghiarizării. Ca în majoritatea politicilor de asimilare etnică, maghiarizarea a fost percepută de celelalte grupuri etnice ca românii, slovacii etc., drept o agresiune sau o discriminare activă, mai ales acolo unde ei formau majoritatea populației pe arii largi. a se poate
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
include și înlocuirea numelor și denumirilor, original nemaghiare cu cele maghiare. Termenul de „maghiarizare” este folosit uneori și pentru a defini o mai largă discriminare etnică, folosită și ca argumentare pentru existența maghiarizării. Ca în majoritatea politicilor de asimilare etnică, maghiarizarea a fost percepută de celelalte grupuri etnice ca românii, slovacii etc., drept o agresiune sau o discriminare activă, mai ales acolo unde ei formau majoritatea populației pe arii largi. a se poate referi, de asemenea la un schimb de identitate
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
strămoși sârbi și slovaci. În Ungaria, originea etnică nu era considerată ca o stigmă, cu atât mai mult cu cât după 1526 țara însăși era dominată de străini, turci și austrieci (habsburgi). Pentru a clarifica acest concept, folosirea termenului de maghiarizare în acest articol se va face în sensul său original. Termenul de maghiarizare este folosit în general referitor la politicile implementate de guvernul din Regatul Ungariei, care era parte a Imperiului Habsburgic. Acest proces a început spre finalul secolului XVII
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
stigmă, cu atât mai mult cu cât după 1526 țara însăși era dominată de străini, turci și austrieci (habsburgi). Pentru a clarifica acest concept, folosirea termenului de maghiarizare în acest articol se va face în sensul său original. Termenul de maghiarizare este folosit în general referitor la politicile implementate de guvernul din Regatul Ungariei, care era parte a Imperiului Habsburgic. Acest proces a început spre finalul secolului XVII, s-a intensificat după Ausgleich, care a adus o autonomie sporită a guvernării
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
regatului, unde formau majorități. În Transilvania, recensământul din 1910 consemnează 54% vorbitori de limba română, 32% de maghiară, și 14% altele (majoritatea vorbitori de limba germană). În nordul regatului, slovacii și ucrainienii formau, de asemenea, o majoritate etnică. Procesul de maghiarizare nu a reușit impunerea limbii maghiare ca și cea mai folosită limbă în toate teritoriile regatului, ci ca și o limbă necesar a fi cunoscută pentru a putea accesa serviciile de guvernare ca administrațiile locale, educația și justiția. După 1867
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
datelor recensămintelor din 1787, populația regatului maghiar număra 8.500.000 de locuitori din care 43% era ungur 57% alte etnii. În 1809, populația număra 3.000.000 unguri și 7.000.000 alte etnii. Întrucât o politică intensă de maghiarizare a fost implementată de-abia după 1867, relațiile etnice s-au schimbat în favoarea maghiarilor: conform datelor din 1900, numărul vorbitorilor de limbă maghiară din regat era de 8.500.000, iar numărul vorbitorilor de alte limbi era de 8.100
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
maghiară din regat era de 8.500.000, iar numărul vorbitorilor de alte limbi era de 8.100.000. În 1910, numărul vorbitorilor de maghiară era de 9.944.628, iar a celorlate limbi de 8.319.905. Deși politica maghiarizării a fost dusă în general prin diverse forme de discriminare (vezi secțiunile care urmează), aceste măsuri au fost uneori întărite și de un aparat opresiv al statului și guvernelor, care a folosit și măsuri violente. De exemplu, mulți intelectuali și
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
exclusiv în limba maghiară. Numărul de școli cu predare în limbi minoritare au scăzut constant: în perioada 1880 - 1913, când numărul școlilor cu predare exclusivă în maghiară s-a dublat, numărul școlilor cu predare în limbi minoritare s-a înjumătățit. Maghiarizarea susținută a sistemului educațional din Ungaria a făcut ca numărul școlilor în limbile minoritare să se micșoreze constant. Date din statisticile oficiale prezentate de statul maghiar la Conferința de pace de la Paris din 1919 arată discrepanța dintre ponderea școlilor maghiare
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
3% în această perioadă. O comparație între creșterea sârbilor și a maghiarilor din orașele regiunii Voievodina arată însă că sârbii au crescut cu -19,5%, în timp ce ungurii au crescut cu +105,2%. Ultima cifră însă conține atât colonizarea cât și maghiarizarea etnicilor ne-unguri din zonă. Sistemul electoral de după 1867 din Regatul Ungariei era defavorabil minorităților. Conform legii electorale din 1874, care a rămas valabilă până în 1918, doar păturile mai înstărite, adică 5,9% din întreaga populație avea drept de vot
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
rusinii (2,5% din populație, 1,7% din electorat), croații (1,1% din populație, 1,0% din electorat), sârbii (2,2% din populație, 1,4% din electorat) și alte etnii (2,2% din populație, 1,4% din electorat). Politica de maghiarizare de sub guvernarea Dezső Bánffy din perioada 1895 - 1899 a inclus și o serie de acțiuni de maghiarizare forțată a numelor personale și denumirilor geografice. Legea arhivelor specifica faptul că toate numele folosite trebuie să fie maghiare. De aceea, numele native
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
electorat), sârbii (2,2% din populație, 1,4% din electorat) și alte etnii (2,2% din populație, 1,4% din electorat). Politica de maghiarizare de sub guvernarea Dezső Bánffy din perioada 1895 - 1899 a inclus și o serie de acțiuni de maghiarizare forțată a numelor personale și denumirilor geografice. Legea arhivelor specifica faptul că toate numele folosite trebuie să fie maghiare. De aceea, numele native ale etnicilor ne-unguri erau înlocuite cu altele maghiare. De exemplu numele sârbesc "Stevan" și românesc "Ștefan
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
Elena" cu "Ilona". Erau vizate atât prenumele cât și numele de familie (astfel numele de familie "Lupu" a devenit "Farkas"). Autoritățile maghiare au pus o presiune constantă asupra tuturor ne-maghiarilor să-și maghiarizeze numele, iar ușurința cu care această maghiarizare se făcea din punct de vedere birocratic a dat naștere la porecla de "maghiar de-o coroană" (prețul înregistrării noului nume fiind de o coroană). În 1881 ""Societatea pentru Maghiarizarea Numelor"" (Központi Névmagyarositó Társaság) a fost fondată la Budapesta. Scopul
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
maghiarilor să-și maghiarizeze numele, iar ușurința cu care această maghiarizare se făcea din punct de vedere birocratic a dat naștere la porecla de "maghiar de-o coroană" (prețul înregistrării noului nume fiind de o coroană). În 1881 ""Societatea pentru Maghiarizarea Numelor"" (Központi Névmagyarositó Társaság) a fost fondată la Budapesta. Scopul acesteia era de a furniza consiliere și a defini reguli pentru maghiarizarea unor nume. Símon Telkes, președinte al acesteia considera că „"cineva poate fi acceptat ca și fiu adevărat al
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
porecla de "maghiar de-o coroană" (prețul înregistrării noului nume fiind de o coroană). În 1881 ""Societatea pentru Maghiarizarea Numelor"" (Központi Névmagyarositó Társaság) a fost fondată la Budapesta. Scopul acesteia era de a furniza consiliere și a defini reguli pentru maghiarizarea unor nume. Símon Telkes, președinte al acesteia considera că „"cineva poate fi acceptat ca și fiu adevărat al națiunii doar prin adoptarea unui nume național”". Societatea a inițiat și o campanie publicitară în reviste și ziare și prin trimiterea de
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
în 1897, majoritatea datorate presiunilor autorităților și angajaților din sectorul guvernamental. Statisticile arată că doar între 1881 și 1905, 42.437 de nume de familie au fost maghiarizate . Fenomenul a continuat în Ungaria, de-a lungul întregului secol XX. Odată cu maghiarizarea numelor și prenumelor personale, era o practică obișnuită și folosirea numelor geografice exclusiv în limba maghiară, nefiind acceptate denumirile altor grupuri etnice . Pentru locurile care nu aveau nume maghiar, au fost inventate denumiri noi, maghiare, care erau folosite în administrație
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
numele original ne-ungar a fost înlocuit cu nume maghiare nou-inventate: Najdás - Néranádas (în română Naidăș, acum în România), Lyutta - Havasköz (în ruteană Lyuta, acum în Ucraina), Bruck - Királyhida (acum Bruck an der Leitha, Austria). Ca rezultat al politicilor de maghiarizare mulți etnici ne-maghiari au emigrat din țară. În perioada 1899-1913, circa 1,4 milioane de persoane au părăsit Regatul Ungariei. Dintre aceștia, cca. 1 milion au fost ne-maghiari, iar 400.000 erau etnici maghiari. Ungurii, care erau cel
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
etnici ne-maghiari să emigreze din regat. Societatea obținea emigranților pașaport și îi ajuta pentru a emigra. Societatea "Kunard", însă nu obținea aceste pașapoarte etnicilor unguri. Populația de evrei din Regatul Ungariei a fost singura minoritate care a îmbrățișat activ maghiarizarea, văzând în ea o oportunitate de integrare fără a fi nevoiți să renunțe la religie. Stephen Roth scria ""Evreii unguri erau opuși Sionismului deoarece ei sperau să atingă cumva egalitatea cu ceilalți cetățeni unguri, nu doar legal dar și faptic
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
succes dintre ei nu au fost niciodată acceptați în întregime de către unguri ca unul de-al lor — după cum au demonstrat într-un mod tragic evenimentele care au urmat invaziei naziste a țării, din al doilea război mondial." Ca rezultat al maghiarizării forțate din Regatul Ungariei, slovacii au devenit o națiune efectiv decimată cultural, politic, etc. Nu aveau aproape nici o reprezentare în parlament (0 sau 1 deputat din 420), toate școlile din regiunile vorbitoare de limbă slovacă erau ungare înainte de primul război
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
propus federalizarea Austro-Ungariei în așa-zisele "State Unite ale Austriei Mari". Născut în Banatul multicultural, a urmat școala la Brașov și Beiuș, după care a studiat medicină la Viena și Graz. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul „Replică”, în 1892. Împreună cu alți intelectuali români din Partidul Național Român (1892), el a semnat Memorandumul Transilvaniei, un document care pleda pentru drepturi egale între românii și maghiarii din Transilvania, cerând
Aurel Popovici () [Corola-website/Science/303871_a_305200]