232 matches
-
care colabora, articole despre budism. India îl atrage că un magnet, dar nu din curiozitate turistică, ci ca loc de studiu și învățătură. În 1928, terminînd Facultatea de Filosofie a universității bucureștene, în Italia fiind într-o călătorie, scrie unui maharajah mecenat, solicitîndu-i o bursă pentru a studia filosofia indică cu vestitul profesor Dasgupta. Minune, maharajahul îi acordă bursă. Dar n-are bani pentru a ajunge în India, unde era așteptat. Ministerul Învățămîntului, la care apelează, îl duce cu vorba. Și
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
turistică, ci ca loc de studiu și învățătură. În 1928, terminînd Facultatea de Filosofie a universității bucureștene, în Italia fiind într-o călătorie, scrie unui maharajah mecenat, solicitîndu-i o bursă pentru a studia filosofia indică cu vestitul profesor Dasgupta. Minune, maharajahul îi acordă bursă. Dar n-are bani pentru a ajunge în India, unde era așteptat. Ministerul Învățămîntului, la care apelează, îl duce cu vorba. Și vremea plecării venise. Atunci intervine salvator un unchi (evocatul, în memorii, unchiul Mitache), cu ai
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
de orice religie și de orice rasă ar fi ei." Vagabondînd în călătorie de studii, ajunge, cu trenul, la Jaipur, cetate din piatră roșie, care se vede din orice stradă a orașului. Aici vizitează un muzeu impunător, creație a unui maharajah, posedînd cea mai bună colecție de vase și statuete rajpute. Nu ocolește nici un templu musulman din Akbar. Apoi, în apropierea deșertului, poposește, după o altă istovitoare călătorie, la Bikaneer, oraș înălțat pe creneluri de munte parcă din arama. "E tot
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
din materia altor foiletoane publicate de Mircea Eliade despre periplul sau indic, în diferite publicații și necuprinse în cartea din 1934. Împreună, fac casă bună și se armonizează perfect într-o carte unitară despre universul indian. Mircea Eliade, India. Bibliotecă Maharajahului. Ediție îngrijita și prefațata de Mircea Handoca. Editură Humanitas, 1998.
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
mie de metri pătrați de pământ cultivabil. Așijderi, nene Iancule, fiecărui ins în dificultate cu plățile i se va interzice, precum mai an Sidex-ului, să-și achite facturile - până când se va găsi și pentru el un cumpărător din străinătate - maharajah de preferință. Resursele se vor procura, firește, după rețeta lui Conu' Leonida. Și nu numai atât: baronilor organizațiilor județene nu li se va mai spune astfel. Propunem: binefăcătorii, iubiții părinți de județe. Ce naiba: baroni, într-o republică! Ei își vor
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
de unchi, întrucât îmi plăcea acest soi de rudenie, mi se părea important și puternic și hâtru, apoi, după ce o vară întreagă am tot cântat Avaramu-o-o-o-o, dansând din buric și desenându-mi un cerc negru între sprâncene, i-am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că în inconștientul meu Maharajahul se contaminase, totuși, de celebrul elefant-zeu. De la o vreme am știut, de altfel, că ar trebui să îl botez pe Maharajah, drept care i-am spus, cât se poate de nepotrivit, întrucât i-am dat un nume evreiesc, i-am spus
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că în inconștientul meu Maharajahul se contaminase, totuși, de celebrul elefant-zeu. De la o vreme am știut, de altfel, că ar trebui să îl botez pe Maharajah, drept care i-am spus, cât se poate de nepotrivit, întrucât i-am dat un nume evreiesc, i-am spus, deci, Solomon. Numele acesta țiuia special în urechile mele și apoi îmi plăcea împărțirea limpede în cele trei silabe ca niște
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
silabe ca niște pietre de râu. De altfel, îi și pronunțam numele cam așa : Soooo-lo-mon, prima silabă fiind lungită peste măsură, întrucât îmi țuguiam buzele de parcă aș fi fost dirijor de cor. Cea mai de seamă înzestrare a lui Solomon Maharajahul era aceea de a fi un mare și incorigibil povestitor. Firește că eu îl puneam să spună poveștile respective și tot eu și inventam poveștile punându-i-le în gură, dar la urma urmei era firesc ca lucrurile să se
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
de a fi un mare și incorigibil povestitor. Firește că eu îl puneam să spună poveștile respective și tot eu și inventam poveștile punându-i-le în gură, dar la urma urmei era firesc ca lucrurile să se petreacă astfel: Maharajahul era o concrescență de-a mea, un gheb luminos, un halou căruia îi dădusem viață ca o adevărată născătoare. Îl făcusem să fie insomniac, mai exact să arate ca o făptură de umbră, care nu are niciodată nevoie de somn
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
cu lampa aprinsă. Cel mai tare mi-era frică de lupi. Nu aveam de unde să știu că lupii argintii, de pildă, aveau să-mi devină animale totem peste douăzeci de ani. În plus eram și somnambulă. L-am întrebat pe Maharajah dacă a vizionat visele mele vreodată, iar el mi-a spus că eu sunt una dintre cei care îl alungau cu furie din somn. Am râs în barbă: va să zică eram și făcătoarea și pedepsitoarea Maharajahului meu! Tot pe vremea aceea
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
somnambulă. L-am întrebat pe Maharajah dacă a vizionat visele mele vreodată, iar el mi-a spus că eu sunt una dintre cei care îl alungau cu furie din somn. Am râs în barbă: va să zică eram și făcătoarea și pedepsitoarea Maharajahului meu! Tot pe vremea aceea mergeam la Școala de balet, din pricina unui păcătos de platfus; programul meu la această școală era atât de încărcat încât plecam dimineața la șapte și mă întorceam chiar înainte de căderea amurgului. Aveam ore de pian
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
ani buni în India și se-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei. Așa se face, deci, că de la Avaramu-o-o-o-o la Narghita, plus severul profesor de balet, l-am inventat pe Maharajah, "unchiul" meu, zis Solomon, clăpăug, miop, vag corpolent, dar în nici un caz gras. Fusese necesar să îl creez și fiindcă de acasă la școală și înapoi aveam mult timp liber, iar prietenele mele balerine, anume Grațiela și Adriana, nu puteau
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
piruete și tot felul de alte învârteli de mâini și picioare, aveam nevoie de un însoțitor, mai ales când treceam pe lângă zidul vechi al orașului, cam pustiu la ceasul la care aveam eu cale pe acolo. Dar aveam nevoie de Maharajah și pentru când îmi ajungea rândul la diagonala de piruete: cu echilibrul meu de invidiat și cu ritmul așijderea, îmi ziceam totuși că nu mi-ar strica ajutorul Maharajahului Solomon, de care îmi închipuiam că mă sprijin astfel încât piruetele mele
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
la care aveam eu cale pe acolo. Dar aveam nevoie de Maharajah și pentru când îmi ajungea rândul la diagonala de piruete: cu echilibrul meu de invidiat și cu ritmul așijderea, îmi ziceam totuși că nu mi-ar strica ajutorul Maharajahului Solomon, de care îmi închipuiam că mă sprijin astfel încât piruetele mele să iasă magistrale. Și așa și ieșeau: picioarele îmi mergeau strună și tăiau aerul ca briciul, dar, sărmana de mine, eram atât de lipsită de grație, în rest, încât
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
ca briciul, dar, sărmana de mine, eram atât de lipsită de grație, în rest, încât aduceam cu o bucată de lemn care zadarnic încearcă să zboare. Înainte de căderea amurgului, când mă întorceam acasă, atunci aveam cea mai mare nevoie de Maharajah, întrucât, obosită peste poate, îl puneam să îmi povestească la nesfârșit patru istorii din O mie și una de nopți, în ordinea următoare: Sindbad Marinarul, Ali Baba și cei patruzeci de hoți, Aladin și lampa fermecată și Povestea lui Abu
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
împreună cu alți potlogari de teapa mea respectiva grădină, furând pe rupte caise, cireșe, vișine, dude, mere, pere, nuci, în timp ce paznicul grădinii ne fugărea și ne lua la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și că însuși faptul că
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și că însuși faptul că eram povestitoare mă făcea să fiu altfel decât ceilalți: intensă, deplină și alinătoare. Să-i alint
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
cu stafide în halviță, pepene zaharisit, baton de miere cu migdale, dulceață de nuci verzi și de caise cu sâmburi, înghețată de fistic cu alune, sirop de zmeură, compot de ananas, jeleu de banane etc. După cum poate oricine să bănuiască, Maharajahul nu a trăit decât un an sau doi, pentru că, după ce am învățat cum să fiu povestitoare de una singură, nu am mai avut nevoie de el. Așa încât, "unchiul" meu a dispărut pur și simplu, ca un balon de săpun, într-
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
simplu, ca un balon de săpun, într-o zi în care, de pe balconul apartamentului unde locuiam, chiar asta și făceam: suflam baloane de săpun, înmuind bagheta într-o cutie cilindrică de plastic, având înăuntru o licoare concentrată cu detergent. Lecția Maharajahului fusese, însă, impecabilă: aceea că poveștile sunt cele mai adevărate și binefăcătoare prietene ale noastre, ale tuturor. Anii au trecut și pe la treizeci de ani devenisem într-adevăr povestitoare profesionistă, chiar dacă nu știam încă să spun poveștile atât de bine
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
binefăcătoare prietene ale noastre, ale tuturor. Anii au trecut și pe la treizeci de ani devenisem într-adevăr povestitoare profesionistă, chiar dacă nu știam încă să spun poveștile atât de bine precum "unchiul" meu de odinioară. În orice caz, uitasem complet de Maharajah, care zăcea într-o gaură de memorie. Știu că era duminică după-amiaza și că mă pregăteam să mă uit la televizor, la interviul cu un scriitor indian care devenise faimos și îmi stârnise interesul atât ca povestitor cu har, cât
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă înconjurată de păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat ca un păun și chiar am simțit un șnur mic de lacrimi la colțul ochilor. Deoarece era chiar Maharajahul meu. Până și numele pe care i-l
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat ca un păun și chiar am simțit un șnur mic de lacrimi la colțul ochilor. Deoarece era chiar Maharajahul meu. Până și numele pe care i-l dădusem era același, chiar dacă intrase puțin la apă: nu se mai numea Solomon, ci Salman.
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
pentru a le putea consulta și el. Și, apoi, în noiembrie 1928, îi scrie profesorului clujean că peste douăzeci de zile pleacă, pentru studii, în India. Știm, din memorii, cît de greu a obținut bursa de la Ministerul Instrucțiunii, de la filantropul maharajah indian și cum l-a ajutat, salvator, un unchi, pentru colectarea banilor pentru călătorie. Scrisorile către familie, scrise din India, (însumînd 125 de pagini) constituie un izvor direct pentru cunoașterea avatarurilor de acolo. A ajuns la Calcutta, după ce l-a
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]