306 matches
-
de furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era de beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
direct peste hainele lui aruncate grămadă pe dușumea. Se ridică fără grabă din pat. Nu trebuie să plece la regiment. Comandase un pluton de execuție, activitate în urma căreia căpătase câteva ore de repaos. Plata cinstită pentru o treabă bine făcută. Mahmur ca după o beție îndelungată, simte cum din stomacul greu urcă o senzație accentuată de greață. Intră în baie și ajuns în fața oglinzii își freacă cu dosul palmei obrazul îndoliat de țepii unei bărbi de o zi. Trece lent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din noapte cumătrul a făcut-o sub un gard, nu prea departe de casă. Unui trecător i s-a făcut milă de traista cu carne care degera ceva mai la o parte, așa că, în zori, cumătrul a ajuns acasă doar mahmur. IARMAROCUL încă se mai ținea iarmarocul de vară în târg la Oniceni, când altele începură a se îndesi, mai mici, prin sate : duminică la Jariște, vinerea în Lespezi și lunea tocmai la Dumbrăveni. Localnicii încheiau în de ei afaceri mărunte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
până la cealaltă margine a Bucureștiului. Duetul și duelul chitarelor în care s-au lansat Keith Richards și Ron Wood ne-au ținut aproape cu răsuflarea tăiată. Pot spune liniștit, fără teama de a exagera, că Richards, cu moaca lui plictisită, mahmură, atât de simpatică, a avut momente de geniu. Unde mai pui că a cântat și două hituri, dintre care primul, You Got The Silver, mi l-a adus parcă în fața urechilor și pe Bob Dylan. Un alt moment memorabil l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Înapoi pe pământ. ― Apropo, eu sunt Irini. Nu-i nici o Desdemona pe-aici. A doua zi dimineața, se trezi la Hanul Gogoșilor, apăsat de remușcări. Părăsi orașul și urcă Înapoi pe munte, spre Bithynios. Buzunarele (goale) nu scoteau nici un sunet. Mahmur și febril, Lefty Își spuse că sora lui avea dreptate: era timpul să se Însoare. Avea să se Însoare cu Lucille sau cu Victoria. Avea să aibă copii și să Înceteze cu mersul la Bursa. Încetul cu Încetul, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și a spus că sunt primul bărbat sărutat de Tua. Fratele ei parcă se trezise și mi-a zis că bea din cauza absenței tatălui lor. Plecase într-o zi să cumpere cartofi și nu se mai întorsese. M-a întrebat mahmur dacă puteam să fiu tatăl lor. Am acceptat imediat și m-a sărutat și el. Eram gata să le spun că mă însor cu mama sau cu fiica, asta n-avea nici o importanță, dar că o preferam, firește, pe fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
facă orice gust. Descurajarea înjumătăți mândria virilă a lui Felix, dar o împrejurare îi nimici și ultimul rest de gelozie. Aurica îl întrebă într-o zi, răutăcios: - E adevărat că Pascalopol a părăsit-o pe Otilia? - Nu știu nimic, zise mahmur Felix. - Am aflat eu! stărui cu o rea satisfacție Aurica. Nici nu seputea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia să vadă în sfârșit că nu e nimic interesant într-o dezmățată ca Otilia. Să bagi numai de seamă să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnule doctor. Cineva mi-a spus că ar avea diabet. Doctorul nu dădu nici o importanță vorbelor Aglaei și-și pregăti o seringă. - I-ați făcut analizele? - S-a făcut, domnule doctor, sări Stănică. Aglae întinse o hârtie, doctorul o examină mahmur, apoi zise aspru: - N-are nici un diabet. Când acul se înfipse în una din fesele concave ale lui Simion, acesta gemu puțin, apoi începu să miște capul și să privească pe doctor pe sub gene. - Cum te simți? întrebă acesta.Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
altfel, mi se pare, zise ea, că are și o iritație aamigdalelor. Nu vi se pare? Toți se strânseră în dreptul gurii lui Costache și priviră. Bătrânul fu salvat de Marina, care apăru pe ușă: - Mi-a spus Stănică, zise ea, mahmură ca întotdeauna, săfac cafele. Câte cafele să fac? - Ce cafele? se sperie moș Costache. - Fă și dumneata mai multe, vreo zece, întrerupse domnișoara de la pian pe bătrânul înspaimîntat. Acesta încerca măcar o rectificare a numărului: - De ce zece? - Ei, moșule, sări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o nimeni. DOUĂZECI ȘI UNU A doua zi dimineață mă trezesc cuprinsă de spaima cea mai pură. Mă simt exact ca un copil de cinci ani, care nu vrea să se ducă la școală. Mai exact, ca un copil de cinci ani, mahmur și chiaun. Nu pot să mă duc, spun, cînd se face 8.30. Nu pot să dau ochii cu ei. — Ba da, poți, spune Lissy liniștitor, Încheindu-mi nasturii de la haină. O să fie bine. Nu trebuie decît să ții bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cărămidă roșie din Donnybrook, Clodagh dădea pe gât cel de-al patrulea pahar cu gin și se pregătea sufletește. Trecuseră deja douăzeci și nouă de zile. 7tc "7" Duminică, Ashling s-a trezit la prânz foarte odihnită și doar puțin mahmură. A stat pe canapea și a fumat până s-a terminat The Dukes of Hazzard. Apoi a ieșit și a cumpărat pâine, suc de portocale, țigări și ziare - o porcărie de ziar și unul serios, ca să îl anuleze pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de oră cu trenul de la Hemel Hempstead până la Londra, era puțin probabil că vor fi de acord să ia avionul până la Dublin. Dar tatăl tău nu se simte bine și... Când Clodagh s-a trezit duminică dimineața era pe jumătate mahmură, dar se simțea minunat. Era liberă să se cuibărească alături de Dylan, ignorându-i erecția fără mustrări de conștiință. Când au apărut Molly și Craig, Dylan i-a expediat somnoros: — Mergeți jos și mai spargeți câte ceva și lăsați-ne pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nici măcar o secundă pe gânduri. Pașii erau destul de simpli. Conta doar energia cu care îi parcurgeai, realiză Ashling, hipnotizată de șoldurile alunecoase ale lui Alberto. Majoritatea elevilor erau neîndemânatici și stângaci - mai ales Joy, din cauză că nu dormise și că era mahmură - și Alberto părea chiar deranjat de cât de aiurea dansa toată lumea. Ashling, pe de altă parte, făcea mișcările fără probleme. Nu e așa că a fost o idee fantastică? îi spuse ea lui Joy, cu ochii strălucindu-i de fericire. —Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o provoca lumina din cameră. Imbecilitate de grădină, se gândea ea. Ceea ce își dorea era sunetul taxiurilor, trântit de portiere, zgomote făcute de oameni bine îmbrăcați care vin și pleacă. Își dorea viață de cealaltă parte a ferestrei sale. Era mahmură - pierduse numărul paharelor de vin alb pe care le băuse și faptul că se asigura ca fiecare al doilea pahar să fie unul de apă minerală își cam pierdea efectul după al douăzecilea rând. Dădea vina pe acea Joy. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luni dimineața, Lisa și-a dat seama că o lua razna. În afară de zilele de vineri în care pleca mai devreme, nu își putea aminti când mai lipsise de la serviciu. Lipsise vreodată? Se dusese când avea dureri menstruale, când era răcită, mahmură, când nu îi stătea bine părul. Se dusese și în concedii. Se dusese și când o părăsise soțul. Așa că ce avea acum? Și de ce nu era bine? Fusese mereu obsedată de control și nu înțelesese niciodată ce era cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o ceașcă de cafea Între palme, ce mă readuce, Încet, Încet, la condiția de ființă umană. — Mă pot baza pe tine oricînd, nu? zic eu, dîndu-mi ochii peste cap. Scuze, spune ea rînjind, doar că nu te-am mai văzut mahmură niciodată. — E chiar atît de evident? Vrei să auzi adevărul? — Ah, las-o baltă, pufnesc eu. Mă rog, tu cum de reușești să arăți perfect? Dacă nu mă Înșală memoria... — Ceea ce e puțin probabil. — Nici chiar așa. Dar oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
frate-meu nu discută cu nimeni despre asta, iar maică-mea știe că numai pe ea nu ai chef s-o vezi. Dan e cumplit de nefericit, iar tu arăți ca dracu’... De fapt, numai astăzi arăt așa, pentru că sînt mahmură, o mint eu, sperînd că informația va ajunge la urechile lui Dan, iar el Își va Închipui că am ieșit În oraș să mă distrez. Mă Înveselește oarecum vestea că și Dan e foarte nefericit. — Ar fi trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ta avusese un fiu care a murit când era copil. Nu știai cum s-a Întâmplat asta. Știai că ea Îl Învinovățea pe Dumnezeu și că a renunțat temporar la catolicism. În anumite ocazii, când se simțea vulnerabilă și era mahmură rău, se Întorcea la biserică, devastată de remușcări. Mai târziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
capătul laboratorului, un halou violet îmbrăca șapte cilindrii transparenți. Combinația luminii acesteia și a fluidului conținut în tuburi servea la păstrarea substanțelor organice care se găseau în interior. Cei șapte cilindrii erau în activitate. ― Nu mișcă nimeni înăuntru. Or fi mahmuri, zise Gorman. Nu râse nimeni. Burke se apropie de cilindri. ― Tuburi de stază. Material standard pentru un laborator medical de această importanță. Șapte tuburi. Fiecare conținând un specimen. Lucrurile acestea aflate în suspensie semănau cu niște mâini tăiate, cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în seamă, drept pentru care, neincomodând pe nimeni, își păstra locul și toga de vreo cinci legislaturi... Și se făcea ca în ziua aceea, o zi frumoasă de primăvară, Toto veni în curia lui Pompei bine dispus, deși puțin cam mahmur, căci tocmai începuseră mesele din preajma idelor lui Marte. în curie îl întâlni întâi pe Cassius, căruia îi spuse: „Ce spui, dom’le, ce zi frumoasă!”. Cassius îl privise întunecat, ca și cum n-ar fi auzit remarca lui, și-i strecurase printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
coridor. Trecu în vârful picioarelor prin fața camerei lui Ramza-Pașa de unde se auzeau continuu chicoteli înăbușite, vru să dea colțul spre scări, dar deodată se auzi strigat din spate: — Bă, băiet, ia vino-ncoace! Sima-Vodă se întoarse și recunoscu capul ciufulit, mahmur al lui Ramza-Pașa. Se apropie cu frică, oprindu-se în fața ușii întredeschise. — Care ești tu, bă? - făcu turcul. Era în cămeșoaia de noapte și avea ochii împăienjeniți de băutură. — Sunt Vodă, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă silindu-se a zâmbi. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu mândrie. — Mă scuzați, n-am știut - zise Metodiu. Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de ele apărură și altele, mai tuciurii, cu inel în ureche și cu viori în mâini. Abia acum își dădu seama Metodiu de ce nu-i zărise pe turci și de unde venea muzica. — Ce-i bre? - făcu unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voiau să mai angajeze o fată. N-am reacționat În nici un fel cînd au văzut fotografia dispărutului, n-au făcut nici un comentariu. Amîndoi au afirmat că oricum nu era de-al casei. (N. B. cafeaua - optzeci de yeni.) M-am trezit mahmur. De obicei, beam două cafele dimineața, dar acum mă hotărîsem să beau doar o ceșcuță. Nu cred că pot fi acuzat de lipsă de rigurozitate În raportul pe care l-am Întocmit cu referire la cafeneaua Camelia. Dar, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]