833 matches
-
cu un rânjet atât de hâd, de lat și de adânc întipărit pe figură, încât am fost convins că visez. Ne-a privit fără să spună nimic, gâfâind monstruos, și iată că abia într-un târziu a răcnit, desființând tăcerea maiestuoasă ce se înstăpânise peste noi toți: - Mi-ați stricat cenaclul, domnilor, urlă, dându-i probabil fără să vrea un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ei bine, am să aleg pentru tot restul vieții mele să trăiesc. Am să vreau de-acum numai să trăiesc, fără ca, ademenit de cine știe ce înșelătoare și vremelnice nefericiri, să tânjesc după sinucideri și stări providențiale care mai de care mai maiestuoase. Am să aleg lumina albă în locul celei negre, am să aleg să trăiesc asemeni și împreună cu toți ceilalți oameni ai mei, fără încăperi dubioase, mă jur, am să aleg să mă bucur de fiecare moment pe care l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe o punte de corabie: ne lăsam în față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele noastre. La poartă, unde portarul maiestuos și, totodată, umil părea un împărat în dizgrație, Iag mai cumpără niște samahoncă și reuși să convingă două chelnerițe să se plimbe și să vină cu noi acasă. Jos, în pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în trecut cele ale celor mai mari criminali din istoria umanității, ar fi putut concepe ceea ce, conform unei surse demne de încredere, a primit din partea excelenței sale domnul președinte al republicii expresivul calificativ de torpilă trasă sub linia de plutire împotriva maiestuoasei nave a democrației. Așa este. Dacă se va dovedi, fără cea mai slabă urmă de îndoială, așa cum indică totul, că acea soție a medicului este vinovată, atunci cetățenii care respectă ordinea și legile vor cere ca maxima rigoare a justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a zorilor. Cu un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu atenție. Cel mult, reprezenta icoana desăvârșită a călugărului războinic, cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului: dacă se deranjase și Inchiziția, era un semn că miracolul depășise zidurile acelei mici mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sale, la ora aceea trebuia să fie la San Giovanni, pentru rugăciunea de fiecare zi. Dante ajunse repede la Baptisteriu, intrând pe poarta meridională. Fu nevoit să treacă printre maghernițele Întortocheate care, de-a lungul deceniilor, se tot lipiseră de maiestuosul edificiu, aproape sufocându-l În Îmbrățișarea lor, și prin mulțimea de vânzători desprinși să Își potrivească tejghelele chiar și printre mormintele vechiului cimitir, care Încă mai supraviețuia. Bătrânul medic era În picioare, În lumina uneia dintre ferestre. Părea adâncit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
petrecut Cazul, după cum a fost numită la noi întreaga poveste, subliniind majuscula cu suspine și gesturi, era trecut de șaizeci de ani și se pensionase cu un an înainte. Era un bărbat înalt și uscățiv, semăna cu o pasăre înghețată, maiestuoasă și îndepărtată. Avea doi ochi spălăciți ce păreau imobili și buze subțiri, fără mustață, o frunte înaltă și păr grizonat. V. se afla la douăzeci de kilometri de noi. Douăzeci de kilometri în 1917 era o distanță cât o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea nu avea habar de prezența lor. Doamna de Flers a dat la o parte unul din cearșafuri și am văzut-o. Se odihnea, cu chipul tras, cu ochii închiși și cu mâinile așezate pe piept. Respira cu o lentoare maiestuoasă care-i făcea pieptul să se miște, dar îi lăsa trăsăturile nemișcate. Era un scaun aproape de patul ei. Mai mult am căzut decât m-am așezat pe acel scaun. Cu un gest blând, doamna de Flers a pus mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
UMED ȘI SIMBOLIC Peste noapte s-a lăsat ceața. Curgea În jos din luna de pe cer, se aduna În jurul turnulețelor și fleșelor, iar la urmă s-a așezat la un nivel mai coborât, așa că vârfurile visătoare continuau să se avânte maiestuos către bolta cerească. Siluetele care punctau ziua ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum se iveau brusc din pâclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aceea punctul nodal al viselor sale. La ora nouă, studenții din anii mari au ieșit În fața cluburilor să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese pentru el cu un an Înainte. A doua zi, altă Învârtejeală. Au luat prânzul Într-un separeu al clubului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult sentimentele pe care le socotea naturale și sincere. Își accepta toate reacțiile ca făcând parte din ființa sa statornică și amorală. Transformată, augmentată, atașată de o atitudine mai demnă, mai maiestuoasă, problema sărăciei putea să devină Într-o zi chiar propria lui problemă, dar În prezent nu deștepta În el decât cel mai profund dezgust. A parcurs distanța până la Fifth Avenue, ferindu-se de umbrele cu amenințarea lor neagră și oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pună față cu mitocanca sa, de care urma să ne temem mai departe ca de o marțafoaică înfiorătoare. Se uita lung la noi, sforăia oarecum nervos, ca un cal nădușit de efort, și îndată uita de tot, râdea și trecea maiestuos printre noi, flendurind chica unuia, mângâind obrazul alteia, sărutând o mână de artistă mare și făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea fabuloasă de murături. Când, într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe Rainer și Rainer pe tata. # Bazinul de înot Jörger reprezintă un contrast puternic. Pe de‑o parte, un contrast față de Waldviertel, unde Rainer a fost nu de mult și unde omul n‑a câștigat încă lupta cu natura - „pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
patru, fără nici o ezitare”. (“Cel mai mare predicator”) Mama Rămâne sugestivă în acest sens, povestirea intitulata „Mama”, care ne prezintă un moment important din viața sculptorului Bortholdi, cunoscut pentru a fi realizat celebra Statuie a Libertății. „De peste douăzeci de ani maiestuoasă Statuie a Libertății, ce «luminează calea libertății din lume» cu forța ei, străjuiește peste Insula Beldow, la intrarea în portul New York, ca un simbol al libertății pentru toți cei ce se bucura de ospitalitatea acestor țărmuri americane. Faimosul sculptor Bortholdi
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
PRIMĂVARĂ 1 Martie 2011, București Soarele-și aruncă și azi strălucirile Albind ferestrele spre răsărit Fantomele nopții‘s topite, întunecimile Alungate în mit! Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, brândușele au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se-nclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina! Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > FLORI PE PLANETA PERLA-22 - PARTEA III-A - POVESTIRE SF Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Flori pe planeta PERLA-22 - Partea III-a (continuare) În Aula maiestuoasă a Rectoratului Academiei Cosmice Mondiale din Platoul Munților Anatoliei s-a anunțat “Conferința solemnă extraordinară“ în legătură cu primirea de misiuni cosmice noi de către tinerii absolvenți ai Academiei. Sala - elegantă, cu multe mii de locuri, echipată cu cele mai moderne echipamente de
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
pământ nu va dăinui dacă ea nu va fi prin români și pentru români. Iată de ce, de aici, din vintrele Daciei Străbune, facem chemarea către bărbații de stat, către conștiințele lucide ale intelectualității, către poporul cel mare și tăcut, dar maiestuos și suveran, să aprindem flacăra unității tuturor românilor prin vrednică, dreaptă și tenace lucrare. Și această lucrare izbândită să o punem chezaș vieții noastre, ca moștenire eternă a generațiilor viitoare.” (Dr. Mircea Chelaru, vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
forța armelor, Rusia a fost dintotdeauna cuceritoare prin arta ei cea mai efervescentă, de o monumentalitate impresionabilă deopotrivă profund și ascensional spiritual! În arealul vastei și prețioasei spiritualități ruse, cabotinii artelor s-ar scufunda ca pietrele în ocean! Chiar dacă în maiestuoasa muzică a rușilor au pătruns, prin fluctuațile vremilor, și cântece de mesaj înfiripat odată cu steaua de pe Kremlin, ea a avut întotdeauna capacitatea de a releva lumii o creație de dominație a universului sonor prin valoare melodică, în primul rând. Nici
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]
-
omule, orașul, urcă pe umerii muntelui și cercetează-i înălțimile; vei fi răsplătit cu priveliști hibernale neasemuite! Copii și adulți, chiar și bunici ca și mine, se bucură de aerul împrospătat de fulgii de nea așternuți peste toată natura. Arborii maiestuoși înconjoară pârtia Buscat unde și-au dat întâlnire temerarii, cei care se-avântă cu elan printre obstacolele care le testează vigilența. Se fac pregătiri pentru concurs. Telescaunele poartă pe rând concurenții. Și ca un iureș pornesc din vârful pantei perechi
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
Ceea ce face din Barcelona un unicat, nu numai în Spania, dar în toată lumea, este arta modernă. Picasso, Dali, Miro, toți s-au născut sau au locuit multă vreme în Barcelona. Dar, în ciuda acestor nume celebre, cel a cărui umbră plutește maiestuoasă deasupra Barcelonei este Gaudi. Promotor al curentului modernist în arhitectură, Gaudi are un stil unic, original și fantezist. Parcul Guell, Casa Battlo și Casa Mila sunt vizitate zilnic de mii de turiști. Nu numai în decorații, dar și în probleme
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
de casa gazdelor mele, sunt doi cireși japonezi în plină floare. Această informație desigur că mi-a zgândărit curiozitatea și cu tableta la subțioară, am ieșit din casă și m-am oprit direct în intersecție semaforizată. Într-adevăr, copacii erau maiestuoși, puternic înfipți în pământul din intersecție, având coroanele bogate, cu tulpinile groase, fiind de ceva ani statornici în acel loc, păzind intersecția. Se aflau în plină floare. Crengile le atârnau de greutatea ciorchinelor de flori albe și cu inflexiuni roze
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
numit de împăratul Franz Joseph guvernator general al regatului Lombardo Venețian (1849-1857). Așezată în fotoliu m-am lăsat purtată de ritmurile diferite ale muzicii, când de un vals elegant, când de o polcă „jucăușă”, când de un marș alert și maiestuos. Muzica fiecărei lucrări mi-a vorbit în limba ei, limba universală, limba inimii înaripate, graiul adevăratelor fulgerări lăuntrice care s-au contopit cu amintirile mele dragi de odinioară într-o armonie plină de viață. Încărcătura trăirilor, ca și cea a
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
vie [16] Și când se-arată-n lume străinul Inorog dacă nu sfârșitul acestei lumi l-aduce el care e călăul îți pare-n zarea vremii că ar fi hoitul lumii ducându-și a sa cruce [17] Și iată-l el nechează maiestuos la porți și lumea se trezește din nopțile serbări din visuri par ca morții ieșind din catacombe pe morțile lor înseși ei nechezând călări [18] Și se deschide poarta cea Mare a Cetății și toți minunea Lumii s-o pipăie
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
unei curelușe. (DEX)] bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]