282 matches
-
cei care cheltuie și risipesc pe femei, ceea ce nu-i mai mult decât un pretext pentru a-și hrăni viciul și nebunia de a manevra obiecte și bani, și tocmai că femeia e predispusă să preia viciile și nebuniile partenerului, maimuțărindu-le în fel și chip, până să devină mai cheltuitoare decât el și aptă să-l ducă la ruină, așa încât, bărbaților despre care se spune că i-au distrus femeile li s-a oferit de fapt ce au oferit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de capital - n-are nici pedagogia concurenței, nici școala libertății, nici cultul bunăstării tuturor. El mimează toate astea, fiindcă a fost îndoctrinat să mimeze de sistemul a cărui progenitură este. Se știe, dar o repet, comunismul era neîntrecut în a maimuțări drepturile & libertățile omului. Legatarii cadavrului indimenticabil, zombii averilor inaccesibile într-o viață de bancher, uteciștii de ieri, capitaliștii de azi și, poate, de mâine, au pus gheara și pe muzica rock. Fuseseră instruiți prin tabere ori pe la sindrofii cine ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
se înfipse în capul lui Felix. Pusese în seara trecută un diagnostic și aștepta curios să vadă desfășurarea lucrurilor. Avea de gând, de altfel, să întrebe pe profesor. Aglae îi spuse nepăsătoare că Simion n-are nimic, că așa se maimuțărește el totdeauna. Când Felix căută să-i strecoare bănuiala că ceva e schimbat în felul lui de a fi și că ar fi trebuit totuși să se cheme doctorul, Aglae râse disprețuitor: - Dumneata nu-l cunoști pe Simion. Totdeauna a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spus că te cunosc, că așa și pe dincolo. Dacă știam, nu-i aduceam. Dar, domnule (se scandaliză el), ce stricăciune, ce lipsă de creștere! Asta e noua generație! Păi, domnule, pe vremea mea fetele erau sfinte! Olimpia să se maimuțărească în halul ăsta?! Am adorat-o, am cultivat-o, și nu m-am apropiat de ea decât când mamă-sa mi-a încredințat-o cu mâinile ei (în realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu avea Încredere În Sid și, Întrucît avem aici toate dosarele lui Hudgens, sînt sigură și că dosarele lui Pierce sînt tot aici. — Aha! Iar voi aveți o copie după dosarul meu. — Da, domnule Vincennes, avem. Jack Încercă să-i maimuțărească zîmbetul. — Tot ce știu despre tine, despre Patchett, despre afacerile lui necurate și Sid Hudgens intră Într-o depoziție În copii multiple, În locuri de depozitare multiple. Dacă se Întîmplă ceva cu mine sau cu ai mei, toate ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a găsi noi modalități, care de care mai dezgustătoare, de a le strecura câte ceva în mâncare, în păr sau în așternut. Și chiar iscusința de care dădea dovadă în a imita, un alt potențial talent, și-o folosea pentru a maimuțări cu cruzime șchiopătatul paznicului indian sau felul în care arăta fiul unui dirzi, care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din jur încercau să-i explice că nu e bine ce face, dar își răceau gura de pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi era foarte greu să-l privească în ochi, dar astăzi îl privi direct și îi spuse: - Ai să mă lași vreodată să plec? Urmă o pauză, în care ceru ziarele, le trânti pe tejgheaua murdară și crăpată. - Kadesky, se maimuțări el. Și ce o să faci pentru el? - La început asistentă. Apoi câteva spectacole în sezonul de iarnă personale, în Florida. Apoi, cine știe? Stinse țigara. - Faci o greșeală. Ai să își irosești talentul. Ce face el nu e genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
endorfine Adriana BABEȚI Rămâne cum ne-am Înțeles: cea mai mare bucurie după prea multă zdrobeală ar fi să nu fac nimic. Sau să mă arunc În brațele unor treburi la care visam de când eram mică și pe care le maimuțăream cum mă pricepeam. Până pe la 10-11 ani am fost convinsă că pentru o femeie raiul pe pământ e să stea În spatele unui ghișeu sau al unui pult, să vândă bunătăți, să taie chitanțe, să linieze borderouri, să vorbească mult cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Avea un fel atât de firesc de a se mișca, parcă toată viața fusese mireasă, era veselă, radioasă, frumoasă! Părul ei minunat îi încadra fața ca o flacără. Carmina și-o reaminti în cămașă lungă de noapte din finet alb, maimuțărindu-se în fața oglinzii, cu tălpile goale pe covorul de iută... Și atunci era la fel de firească, de minunată. Acolo în curtea socrilor, printre mesele întinse sub forma de U, Elena dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii, în cămașă de noapte și se privea dintr-o parte și alta și se închipuia cu mintea în cine știe ce loc? După aerul epatant de mulțumire, afișat de sora ei, se părea că era satisfăcută și i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
singurătatea. În ceea ce mă privește, pur și simplu nu caut să-mi fac prieteni, asta-i tot. Nu vreau să găsesc cu tot dinadinsul dezamăgirea. — Ia uite la el! „Nimănui nu-i place singurătatea. Nu vreau să fiu dezamăgit!“ se maimuțări ea. Cred că sunt idei tocmai bune pentru o autobiografie. — Mulțumesc, am răspuns, sec. — Îți place culoarea verde? — De ce mă întrebi? — Pentru că porți un tricou verde. — Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special. Mă îmbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pentru că nu sunt plăcuți. Pe alții tocmai lucrul acesta îi înnebunește, mormăi ea, cu bărbia în palmă. ~mi place să stau de vorbă cu tine. Ești atât de diferit de ceilalți... „Nu pot să sufăr să depind de ceva...“ ma maimuțări Midori. Am ajutat-o s\ spele vasele. Ea le spăla, eu le ștergeam și le puneam pe bufet. — Ai tăi nu sunt acasă astăzi? am întrebat-o. — Mama e în mormânt. A murit acum doi ani. — Mi-ai mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am mai comandat două pahare de vodcă și apă tonică. — Mai ții minte că m-ai sărutat în duminica aceea? întrebă Midori. M-am tot gândit la gestul tău... a fost grozav! — Îmi pare bine! — „Îmi pare bine!“ mă maimuțări Midori. Doamne, cât ești de ciudat! — Zău? — Știi, mă gândeam că ar fi fost grozav ca acela să fi fost primul sărut din viața mea. Dacă aș fi capabilă să schimb cursul vieții, pe cuvânt că așa l-aș considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe lumea asta... Mătușa Banu și-a dat imediat seama pe cine maimuțărea și a simțit furnicături pe șira spinării. — Există lucruri atât de Înfiorătoare pe lumea asta despre care oamenii buni la suflet, Allah să-i binecuvânteze, nu au nici cea mai vagă idee. Și e absolut În regulă, Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecută și Într-o clipită le-a aranjat În aer printr-o magie, făcând un colier lung și câteva brățări. Apoi și-a pus colierul și brățările și s-a strâmbat. Nu era greu să-ți dai seama pe cine maimuțărea acum. Nu era greu să recunoști stilul Asyei. Îmbătat de vraja propriei sale cretivități narcisiste, domnul Bitter a continuat: — Și Îți Închipui, mătușă, că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios! Domnul Bitter și-a dat jos colierul și brățările, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Țopa), părinții mei stând în gazdă la dumneaei, asta se întâmpla la Podu Turcului, unde sunt născută. Eram foarte nostimă, după câte mi s-a spus, pentru că îmi aranjam doar în față "toaletele", în spate rămânând la vedere chiloții. Mă maimuțăream în fel și chip în oglindă, drept pentru care madam Țopa, cum îi zicea mama, a decretat: "Mica (de la Carmenica) o să se facă actriță". Când am venit în Bacău, pe la cinci ani, am locuit într-un cartier, aveam o casă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ei domnește o ierarhie severă, o supunere oarbă, dusă pînă la prostie. Sînt de-a dreptul stupizi, domnule Mihail, stupizi în înțelesul cel mai adînc al cuvîntului. Dacă te uiți la ei crezi că se joacă, ești convins că se maimuțăresc și se distrează de minune. Dar dacă ajungi înăuntru, așa cum am ajuns eu, atunci îți dai seama că pentru fiecare membru al fasciei tot ce se petrece este mult mai important și mai serios de luat în seamă decît toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foame pe stradă... - Fumurile, i-am răspuns, mă privesc, nu fac rău la nimeni cu ele, vreau să lucrez într-un loc pe măsura studiilor mele, cât de modest ar fi. - Ei, ce studii ai? Și auzind răspunsul meu iar maimuțări pe cineva, dar cu cuvintele mele (refuzam să cred că se referă la mine, nu-i făcusem nimic și nu înțelegeam de ce ar fi fost atât de pornit împotriva mea), am patru clase normale, am patru clase normale, astea sunt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
victorie: s-o privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-a fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. Cine dracu e ăsta și ce vrea?" l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. "Habar n-am" a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a face pe prostul - erau privite acum drept ceva firesc, drept excentricități recunoscute ale unui star al fotbalului american de colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că băiețași impresionabili Îi maimuțăreau tocmai orgoliile socotite nu demult slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o zi Alec, iar când Amory s-a prefăcut că e cufundat În lectură și năuc, a continuat: Nu Încerca să-l joci pe Burne cel mistic față de mine! Amory a ridicat nevinovat ochii: — Ce zici? — „Ce zici“, l-a maimuțărit Alec. Încerci să intri În transă citind... Ia să vedem cartea. I-a smuls-o din mână și s-a uitat la ea sarcastic. — Ei? a Întrebat sec Amory. — Viața Sfintei Tereza, a citit Alec cu voce tare. Doamne, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
000 de N nu l-ar putea salva. Parodie dupa o parodie Autorul unor romane puerile și fanteziste despre activitatea Securității, Pavel Coruț, a avut un imens - și regretabil - succes de public. A apărut acum și un autor care îl maimuțărește pe Pavel Coruț, semnând Pavel Căruț. Pavel Căruț își închipuie că volumul său de proză, Eclipsa și octogonul, este o parodie după cărțile lui Pavel Coruț. Pretenția sa nu poate decât să ne amuze, întrucât literatura lui Pavel Coruț este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]