274 matches
-
se înfipse în capul lui Felix. Pusese în seara trecută un diagnostic și aștepta curios să vadă desfășurarea lucrurilor. Avea de gând, de altfel, să întrebe pe profesor. Aglae îi spuse nepăsătoare că Simion n-are nimic, că așa se maimuțărește el totdeauna. Când Felix căută să-i strecoare bănuiala că ceva e schimbat în felul lui de a fi și că ar fi trebuit totuși să se cheme doctorul, Aglae râse disprețuitor: - Dumneata nu-l cunoști pe Simion. Totdeauna a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spus că te cunosc, că așa și pe dincolo. Dacă știam, nu-i aduceam. Dar, domnule (se scandaliză el), ce stricăciune, ce lipsă de creștere! Asta e noua generație! Păi, domnule, pe vremea mea fetele erau sfinte! Olimpia să se maimuțărească în halul ăsta?! Am adorat-o, am cultivat-o, și nu m-am apropiat de ea decât când mamă-sa mi-a încredințat-o cu mâinile ei (în realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiecare mersul lui, el pe al lui, greoi, de bătrân, eu pe al meu, săltat, de copil. Redeveneam fiecare ce-am fost. Cred că așa s-a întâmplat și cu noi doi... Era rândul meu și tu urma să mă maimuțărești. Numai că ceea ce făceam eu era chiar viața mea, înțelegi ? Pe urmă s-a întâm plat ce s-a întâmplat și fiecare dintre noi a redevenit cel dinainte. Adică tu ai redevenit, pentru mine o să fie mai greu. Cosmina începu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
l-ai fi auzit dindărătul unui perete, ți-ai fi făcut cruce, jurând că e un cal ce vorbește. Avea mâini atât de lungi, încât nu știai dacă e un armăsar săltând în două picioare sau un om care se maimuțărește, gata să alerge în patru labe. De aceea, atunci când ridică mâna, cu unghiile sclipind de parcă ar fi fost bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pe vremea aia camerele aveau trei pereți. Stăteam tot timpul ca-n vitrină. Am văzut într-un film că oglinzile erau transparente pentru cei din spatele lor. Cine stătea acolo te vedea ca prin geam. Tu te uitai în oglindă, te maimuțăreai, ăla din spatele oglinzii se prăpădea de râs și tu habar n- aveai. — Mie mi-a fost frică... recunoscu Jenică. — Îmi închipui, îl luă peste picior Maca. Te gândeai la ce-o să zică maică-ta. Să știi tu... Da’ nu le-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a trebuit să fac rost pentru ea de o grămadă de băutură și produse alimentare artificiale. DOAMNA KOVACIC: Da, se poate oare una ca asta cu adevărat să fie posibil? DOMNUL KOVACIC: Victorie! Victorie! A dat de fund și se maimuțărește pe lângă noi. DESIRÉE: Asta e chiar o nebunie mișto. BIANCA: O să fie un teatru pe bune. DOAMNA WURM: Sarcina este îndeplinită. Eu vă doresc în general noapte bună. (Toți îi urează cu exuberanță, noapte bună) DOMNUL KOVACIC: Pe Grollfeuer a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în grajd este beznă, dar corpul dumitale în imediata vecinătate nu-mi lasă mie propria limbă, pentru că nu îmi adresează nici un cuvânt. Ce fel de încăpere este cu adevărat un grajd? (Vehiculul-EA se strecoară între timp în spatele LUI și îi maimuțărește toate mișcările și exagerează totul cu plasa lui de fluturi și o cască colonială.). EL: Noi nu avem nici un grajd. Nu avem nici un fel de animale. Nu avem nici o țară. Trăim într-un grajd fără mațe și cunoaștem fiarele, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pătrundă de adevărul că noi avem comori sufletești de o rară bogăție și o limbă foarte puternică și cu care se pot exprima și cele mai alese manifestări ale minții și inimii noastre și că nu avem nevoie, nici să maimuțărim stări sufletești din literatura altor popoare, nici să ologim graiul plin de vigoare și tinerețe al strămoșilor prin tot felul de neologisme care de care mai pestrițe "... „Comitetul de conducere al acestei foi se compune din domnii: Gheorghe Arteni, președinte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
clarifică în clipa în care coroborăm spusele de mai sus cu statutul mimului primitiv, un fel de actor ambulant, deosebit de cel clasic sau renascentist, care trebuia să îndeplinească cel puțin două atribuții: "să imite glasurile păsărilor și animalelor și să maimuțărească vorbirea, mimica și gesturile sclavului, țăranului, proxenetului, magistrului pedant, străinului"90. Ulterior, pe terenul Romei, celebră pentru organizarea Saturnaliilor, este atestată o întreagă producție literar-artistică celebrând râsul și ridiculizarea ritualică, pe teme din cele mai diverse ("sunt cunoscute ridiculizările rituale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și deviază într-o direcție caricaturală. În mare, suntem astfel pregătiți pentru întâlnirea cu fantomaticul Don Quijote, cel ce pare mereu dominat, în logica realității primare a textului, de Sancho Panza care, nu de puține ori, se amuză pe socoteala stăpânului, maimuțărindu-l. Totul este (și nu este) pură ficțiune, joc auctorial în deplină conștiință de sine, maximă concizie, dezmorțire a spiritelor adormite. Plăcerea împrumutului nu putea să lase indiferent restul Europei, care va contribui ulterior cu propriile date la promovarea "stilului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în care intențiile de parodist ale lui Michel Tournier capătă și consistența unor episoade memorabile, alcătuind o parabolă a cărei morală neagă, în final, obișnuita percepție asupra misiunii educației. Temându-se să nu-și piardă mințile de singurătate, Robinson mimează, "maimuțărește", asemenea lui Don Quijote odinioară, ordinea socială, a cărei artificialitate e ridiculizată în Constituția Insulei Speranza începută în a o mia zi a calendarului local, laolaltă cu toate utopiile pe care le evocă subtextual. În "Articolul I", autoproclamatul "Guvernator al insulei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lupilor, Cavalerul Pardaillan sau Cei trei mușchetari. Sunt multe filme care s-au turnat pe vremuri care aveau totuși și un scop educativ de a îndruma tineretul pe calea dreptății, adevărului și al onoarei. Îmi amintesc eu cu câtă seriozitate maimuțăream noi copiii personajele din asemenea filme, luând numele lor și căutând să le semănăm. Oare acum ce mai este în capul tineretului de azi care vede doar filme violente în care acțiunea nu are nici măcar vreun scop înalt și în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de doi Pești), a Norilor „care adună apa oceanului” (tenentes pelagum maris)l3, precum și zona ultimă, unde se află Iadul, geena ignis. Totalul este de șapte niveluri superioare (ceruri) și șapte niveluri inferioare. Pricina căderii lui Satan este trufia. El maimuțărește puterea creatoare a Tatălui și vrea să domnească peste o Împărăție similară. În acest scop, căutînd un loc unde s-o Înalțe, cutreieră cele șapte niveluri inferioare, trecînd mai Întîi prin Poarta Aerului, apoi prin Poarta Apei - pe care i
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este un înțelept, răspunde la un moment dat într-un fel care exprimă totala-i neputință. Căci înțeleptul este „un Lucifer ramolit” (III, 403). În alt loc, tonul este mult mai violent: „Ce nebunie din partea mea Ă să vreau să maimuțăresc tonul rece al înțelepților! Înțelepciunea Ă sau în orice caz ideea pe care mi-o fac despre ea Ă este mormântul meu. De ani de zile mă paralizează, mă împiedică să-mi pun în valoare instinctele rele, «talentele». / Mă aruncă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
amenajate pentru scurgerea în firul de apă numit "râu", abia reperabil în verile secetoase) sau, luând-o pe altă direcție, la balta purtând numele savuroasei Bârzoience, despre care învățam la școală că reprezenta ridicolul clasei exploatatoare și disprețuitoare de popor, maimuțărind maniere franțuzești. Ca orice pescar serios, bunicul evita malul dinspre oraș (unde se afla debarcaderul și de unde plecau spre traversarea lacului sau făceau "trempette" citadinii) astfel încât înotătorii erau pentru mine elemente ale unui spectacol, niște "chestii" care agitau apa la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Ce vă tot pierdeți vremea?! Nu vedeți că oamenii-oameni vă exploatează? De ce să nu stați liniștiți, fiecare în colțul lui de magazin, și să vă uitați în zare? Voi aveți trupuri de filosof, contemplația-i vocația voastră. Unii oameni vă maimuțăresc. Degeaba, că nu le iese, v-o spun eu, dactăr Nicu." Cele mai frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara Vara-i așa de cald că, din
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
foame pe stradă... - Fumurile, i-am răspuns, mă privesc, nu fac rău la nimeni cu ele, vreau să lucrez într-un loc pe măsura studiilor mele, cât de modest ar fi. - Ei, ce studii ai? Și auzind răspunsul meu iar maimuțări pe cineva, dar cu cuvintele mele (refuzam să cred că se referă la mine, nu-i făcusem nimic și nu înțelegeam de ce ar fi fost atât de pornit împotriva mea), am patru clase normale, am patru clase normale, astea sunt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe un „cassone“ münchenez provenind, după unii, chiar din atelierul lui Piero di Cosimo... Compararea artei cu o maimuță n-ar trebui identificată cu imperativul fidelității față de natură. N-ar fi decât, Sia Strihan avea dreptate, contestarea acelor produse care, „maimuțărind“ natura, rămân mai prejos decât ea și nu constituie creații „veritabile“... În picturile destinate familiei Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Capodoperele nu se zămislesc la foc mic. Poetul are aplomb nemăsurat când încă nu și - a înghițit bine gălbenușul. Aproape în orice artist există un Salieri treaz. Compromisul poate avea scuze în politică, nu în artă. Arta actuală se cam maimuțărește pe cadavrul emoției. Artistul este piesa pătrată care trebuie să se miște într-o societate rotundă. În cazul creatorilor de artă, gloria și bunăstarea prind, de regulă, contur postum. În artă, valoarea e rară, nu noutatea. Capodopera e un soi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o strategie prin care imitația în sine devine suficientă pentru a denunța, fără nici un alt demers argumentativ sau demonstrativ, obiectul vizat. Este binecunoscut modelul pastișei jurnalistice, în care informația fictivă devine reportaj verosimil, ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul presei de senzație (Groaznica sinucidere din stada fidelității, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, Boborul! etc.). La fel, sub pretenția emfatică a redactării unui studiu doct despre Literatura și artele române în a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trompe-l'oeil, aparența unei păduri și scândurile, nici convenție pură, nici reprezentare artistică completă a naturii; iar actorii, niște oameni în mod obligatoriu diformi, incapabili să te facă să admiți că ei îi reprezintă pe zeii pe care îi maimuțăresc (...); cu decorurile operei noastre și actorii din Meiningen, un compromis între o convenție și o realitate, falsul prin definiție; * sau concertul, adică nicio pretenție de reprezentație, ci drum liber concepției, spațiul deschis realității superioare a pădurilor și gazdelor divine pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ei zic universite. Zicem librărie, ei zic librării. Toată limba franceză de după război e copiată după noi, însă puțin schimonosită, ca să nu se cunoască și pițigăiat, prin denaturarea consoanelor pure. Au renunțat la î și ă. [...] toate instituțiile noastre sunt maimuțărite la Paris, până și Academia. Mai mult, literatura franceză actuală este furată întreagă, și poezia și proza. Nu o dată am recunoscut articolele mele în presa pariziană.66 La fel de sigur este personajul și de importanța "grătarului"67 pe care l-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
blestemul unei iubiri neconsumate, fie trupul de lumină al unui sfânt poate ce-a trăit cândva în peșteră, Stau și mă uit la tine, acesta-i glasul meu, îl recunosc după cum începe, stau și mă uit la tine cum te maimuțărești în fața acestui mormânt, o fată răpusă din dragoste, of, un sfânt cu trup înveșmântat în lumină, vai, sigur n-ai făcut insolație de când îți tot bate soarele în cap și zburzi prin iarbă ca un ied țopăind pe picioarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am rămas îmbrățișați, năclăiți din cap până-n picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în mai puțin de patru ore și am gemut. Madeleine se desprinse din îmbrățișarea mea și își dezveli dantura perfectă, maimuțărindu-mi trăsătura specifică. Am izbucnit în râs și i-am spus: — Ei bine, numele tău n-o să apară în ziare. — Până când nu vom anunța logodna Bleichert-Sprague? Am râs și mai tare. — Mama ta ar fi extrem de încântată. — Mama-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]