343 matches
-
să scrie scrisori. Erau de gen epistolar. Preambulul acesta nostalgic e provocat de frumoasa scrisoare deschisă, publicată recent în Ziarul de Iași de domnișoara Gabriela Șerban, contrariată, domnia-sa, de cîteva texte în care-mi exersasem nu fără oarecare benignă maliție, recunosc vocalize privind cea mai nouă generație de artiști într-ale artelor vizuale (nu frumoase). Dacă numele distinsei domnișoare nu mi-ar fi împrospătat memoria caldă încă a celui nu de mult plecat dintre noi Mihai Ursachi nu aș fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce până în prima jumătate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor munteni, maliția lor pătimașă, plăcerea de a observa fără cruțare, nu arareori deformând și șarjând realitatea. Consumându-și existența în medii elegante, într-o Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort, finețuri, plăceri
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
ș.a.m.d. Mai târziu, În plinătatea vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E protocolar și distins, Întotdeauna Îmbrăcat cu o «corectitudine voit anonimă» (cum l-a surprins Petru Comarnescu), În haine negre, perfect croite și - după cum Își amintește Barbu Brezianu - «corect uzate», respectând deci cu strictețe indicațiile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu maliție de atâtea ori despre grațiosul elegant. Dar de ce să nu dăm credit și altor două puncte de vedere, care denunță cele de mai sus drept o prejudecată? De ce să considerăm (pe urmele sociopsihologilor) egolatria pusă În scenă În numele unui „misticism
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mai hotărât decât oricând să lămurească și să corecteze erorile de interpretare. Sporul de ani l-a făcut mai înțelegător, judecățile sunt, parcă, mai binevoitoare decât în trecut, însă, din când în când, bunăvoința este dată de-o parte și maliția, celebră, a criticului se manifestă fără opreliști. Spiritul critic se arată neîndurător îndeosebi în două situații. Față de limbajul sofisticat al criticii moderne și față de manifestările de obscurantism în literatură. Admiratorul lui Ion Barbu nu îi iartă pe cei care fac
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
bine, e savuros prin umorul „debutonat cu care-și conectează adesea aplecarea spre pedanterie erudită. [...]” În partea verbală a lui Cioculescu, arhaismul, ca și cuvântul neaoș, mustos, dau mâna fără temeri sau suspiciuni neologismului fabricat câteodată pe loc. Cucerește și maliția francă, lăsată liberă, după precauții protocolare zadarnice. OV. S. CROHMĂLNICEANU Practicată de Șerban Cioculescu, istoria literară dobândește farmecul criticii artistice și „creatoare”, de care autorul Vieții lui I. L. Caragiale s-a delimitat întotdeauna. Ironia și maliția, reflecția morală discretă și
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
pe loc. Cucerește și maliția francă, lăsată liberă, după precauții protocolare zadarnice. OV. S. CROHMĂLNICEANU Practicată de Șerban Cioculescu, istoria literară dobândește farmecul criticii artistice și „creatoare”, de care autorul Vieții lui I. L. Caragiale s-a delimitat întotdeauna. Ironia și maliția, reflecția morală discretă și amintirea intercalată pe neașteptate conferă, împletindu-se și cu digresiunea filologică savantă, faptului de istorie literară propriu-zis, astfel agrementat, un cadru atrăgător, de susținut interes. Memorialistul pătrunde adânc în textul istoricului literar, care știe să evoce
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
lui Creangă, asupra tinerilor critici, care, asemenea nurorilor din povestire, își mai fac din când în când de cap (despicând, de pildă, „cu dexteritate firul în patru, ba chiar și în patruzeci și patru” sau promovând stilul unei noi prețiozități). Maliția autorului, nereținută totuși de perfecta urbanitate a scrisului său, se resoarbe în obiectivitatea, păzită cu strășnicie, a atitudinii din care țâșnește apoi, din nou, când te aștepți mai puțin. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Viața lui I.L. Caragiale, București, 1940; ed. București
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ al unei sensibilități poetice. SCRIERI: Lumină cât umbră, București, 1973; Spațiul de grație, București, 1976; Arcașii orbi, București, 1978; Crângul hipnotic, București, 1979; Vânzătorul de indulgențe, București, 1981; Șaizeci și nouă
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
indivizi care nu se dau în lături să smulgă, prin malversațiuni, profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
-P. dezlănțuie o salvă de reproșuri asupra literaturii autohtone. Elitistul e însă consecvent în opțiunea lui pentru poezia simbolistă. Oricum, când scrie, e mai rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
în adevăr lucruri cari ar fi păcat să se piarză pentru posteritate, căci uneori "știe satul ce nu știe bărbatul", află corespondentul mai mult decât aflăm noi. Apăruse odinioară o broșură în Germania, picantă, plină de interes dramatic și de maliție. N-ar fi fost păcat ca foile române să nu ia notiță despre broșura d-lui Erdmann baron de Hahn? Tot așa precum "Romînul" reproducea atunci pasaje 169 {EminescuOpXIII 170} scrise de un străin, ne luăm și noi permisiunea de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din loji și publicul, dacă-și vor da osteneala să ne urmărească; vom ieși, sper, și unul și altul nevătămați. Într-o dispută se poate întâmpla, după firile oamenilor, să se mai ridice uneori și tonul, sau să intervină mici maliții, dar nu de natură să ofenseze durabil, deteriorând raporturile cordiale sau numai corecte preexistente între preopinenți. La un turnir nu se produc răniri decât accidental, imediat și sincer regretate de rânitor și niciodată socotite în avantajul lui. Așadar, stârnit de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
confrate”. E un eufemism nu totdeauna malițios, poate deseori binevoitor, curtenitor, dar limitativ. Dacă accept calificarea o fac din modestie. Alți cititori ai mei au decelat și o anumită - să-i zic! - violență sau încordare sub aparența mea de nonșalanță (maliție și umor nu-mi mai atribui singur). Cred că aceștia din urmă nu greșesc, o spun pentru că mă cunosc, cred, destul de bine - cine se cunoaște cu adevărat? - cred că răspunsul ăsta nu mai cere alte adaosuri deocamdată. — Bine. — Totuși revin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de tot felul Înfrâng sau descurajează inițiativele spiritului, Bergson pare deja să aparțină unei vârste revolute, iar numele său să reprezinte ultimul mare nume din istoria inteligenței europene. După cum se vede, Valéry nu se poate abține să nu Încheie cu maliție, formula entuziastă „ultimul mare nume din istoria inteligenței europene” nereușind decât cu greu să atenueze duritatea celei care o precedă și care Îl plasează binevoitor pe Bergson Într-o „vârstă revolută”. Ne putem teme, citind-o și cunoscând pasiunea lui
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Dorian. Critic literar cu un discurs elaborat, mizând pe un spectru stilistic bogat, I. reușește să armonizeze modalități dintre cele mai diferite de abordare a unei teme, textele sale având atât rigoarea cercetării științifice, cât și virtuțile registrului ironic sau maliția pamfletului. Majoritatea cărților lui sunt culegeri de studii și articole dedicate scriitorilor ruși. Pentru fiecare caz în parte, criticul impune o anumită disciplină a redescoperirii subiectului investigat, făcând abstracție de gradul de cunoaștere a unui scriitor în rândul publicului. Ia
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
o galerie de oglinzi „deformante” figuri de prim-plan ale vremii - membri ai familiei regale, oameni politici, scriitori, artiști. Uneori forțate, alteori închistându-se în clișeu, creionările lui L. sunt gata oricând să pună în relație opera cu înfățișarea cuiva. Maliția insinuantă, împletirea de contraste, sintagma pe alocuri frapantă îi stau la îndemână în executarea unor șarje care, dincolo de ieftinătăți și alte nepotriveli, își au subtilitatea lor. Vioaie, cu o replică promptă și calambururi urmărind efectul de ilaritate, farsele lui L.
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
a publicat fabule (1928, sub pseudonimul Radu Bucov), câteva traduceri din Sofocle și Shakespeare și mai multe romane, dintre care Copilul cu trei degete de aur (I-IV, 1932-1936) e construit pe fundal autobiografic. Recenzând romanul, Șerban Cioculescu regreta, cu maliție, că degetele nu i-au fost tăiate autorului din leagăn. Ideea autonomiei esteticului, adică ideea despre dreptul creației estetice de a fi prețuită în ea însăși, fără raportare la o valoare de alt ordin, este principiul care asigură d-lui
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
și îndârjit abilități de băietană spre a nu-l dezamăgi, se iscă tensiunea de substrat a cărții. Ca intermezzo între două cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă, maliții de blochaus și tramcar) nasc replici de un haz destins, spumos, șarje duios vitriolante „à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
alții și uneori de autorul însuși. În momentul apariției, Sala de așteptare a semnalat foarte prompt direcțiile de mișcare ale prozei optzeciste. Cu o anume emfază, într-un roman sinopsis de proporții impresionante, se recapitulau, pe alocuri cu o anume maliție, achizițiile brevetate de proza decadei. Romanul În larg (1989) este de un manierism obositor, storcând tot ce se poate din bătătoritele rețete ale scriiturii intimiste (epistolarul și jurnalul). Jongleria cu mai toate convențiile ficțiunii (parodiate serios) constituie adevărata temă a
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
În 1945, împreună cu D. Trost, dă publicității un manifest, Dialectique de la dialectique, adresat mișcării suprarealiste europene. Aceasta este și perioada în care L. începe să scrie în limba franceză, pregătindu-și „pașaportul” pentru Franța (cum va declara Gellu Naum, cu maliție, biografului său francez). Adoptând limba franceză, el se îndreaptă către o nouă identitate culturală și un nou destin literar, pe urmele unor Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Claude Sernet sau B. Fundoianu. Din 1948, când Grupul suprarealist român se dizolvă trebuind
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
Cronici literare, apărut în 1971 și distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. O bună caracterizare e formulată de Mircea Iorgulescu chiar de la prima culegere de cronici semnată de S., comentatorul văzând aici „un polemism pătimaș, dizolvat adesea în complicate maliții, camuflat alteori în «pure» dezbateri de principii”. „Spirit combativ și totuși de un polemism introvertit”, criticul ar fi „interesat mai mult de a pune probleme generale sau de a face strânse analize interpretative decât de a examina rapid și concentrat
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
din expediția în țara Românească, din care i s-a tras și sfârșitul vieții la Hotin, în anul „7035 [1527], Ghernarie 14”. De la Ureche, știrea otrăvirii a ajuns la cunoștința Anonimului Bălenilor. Acesta o înregistrează în cronica sa, adăugându-i cuvenita maliție muntenească: „Scriu moldovenii că l-au omorât doamnă-sa (zeii, de treabă, jupâneasă moldoveancă, să-și omoare bărbatul!)”. Numai că „jupâneasa moldoveancă” era Stana, fiica cea mare a lui Neagoe Basarab, cu care Ștefăniță se căsătorise în iunie 1526, deci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]