349 matches
-
al ridicării din sprânceană. Consultați selecția de ecouri la volumul al doilea - orchestrată de Dan Stanca, Tudorel Urian, Paul Cernat, Doris Mironescu, Bianca Burța-Cernat, Antonio Patraș, Mihai Iovănel, Andrei Terian, Al. Cistelecan - și vă veți convinge singuri. Stereotipii ambalate colorat, maliții de diagnostician, scrupule teoretice. Am mai spus, cu câteva luni în urmă, cum stau lucrurile cu magnetizarea automată a recenzentului în fața tomurilor lui Dan C. Mihăilescu. Și - alt semn de ready made, recunosc - nu-mi iau vorba îndărăt... Cel mai
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
pildă, de memorialiști, Florin Faifer este el însuși un memorialist: el evocă acum, cunoaște prea bine faptele și, de aceea, le îmbracă în faldurile povestirii: Ion Ghica, Iorga, dramaturgi interbelici (Victor Eftimiu, a cărui imensă operă e contabilizată nu fără maliție, Victor Ion Popa, Cella Serghi, M. Sebastian, Al. Kirițescu sînt profiluri de dramaturgi dintr-o posibilă și probabilă istorie a dramaturgiei noastre), Paul Celan ("văzut" prin lentila memorialisticii lui Petre Solomon) reprezintă țintele evocării povestitorului: iată o pagină și semnificativă
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
seamă, de critică. Una din rubricile lui cele mai citite din „Viața Românească” i-a luat la rând pe cronicarii literari, al căror naș de cununie cu literatura a fost o bună bucată de vreme. Caracteristica comentariilor lui e o maliție caustică și familiară, o plăcere a șuetei fără interlocutor. Originalitatea provine din spectacolul textului. Regman pare a prețui, deopotrivă cu economia cerută cronicarului, și risipa, introducerile sau parantezele. E un cronicar cu sămânță de vorbă. Până să ajungi să afli
Când criticii literari și-au găsit nașul by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/2781_a_4106]
-
e o imagine în oglindă a lui Cistelecan însuși. Și pentru unul, și pentru celălalt (colegi, ani buni, în redacția revistei "Vatra"), critica este o formă de creație și un mod flexibil de personalizare. O dialectică fină de empatii și maliții, ca mărci și stimuli de inteligență. Uneori, ce-i drept, Al. Cistelecan mai și abuzează, sărind din calambur în calambur și trecând din subtilitate în subtilitate. Dar aceasta, poate, fiindcă nu e de tot convins că le-am și înțeles
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
încetul, din paginile volumului se desprinde o filosofie a artei, din ale cărei tente m-am inspirat la începutul cronicii. Nu lipsesc polemicile cu prietenii sau adversarii din breaslă, de la ideile unui doctrinar iconic precum Sorin Dumitrescu și pînă la malițiile stilistice ale lui Erwin Kessler. Grupul „Prolog” s-a închegat în jurul lui Paul Gherasim și, dincolo de nucleul tare alcătuit din Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv și Constantin Flondor, numărul artiștilor care și-au intersectat pașii cu traiectoria grupului a
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
un atelier creștin în care patrafirul lasă loc șevaletului și encolpionul e înlocuit cu mănunchiul de pensule. Cartea nu e complezentă și nici ecomiastică, autorul necăzînd în greșeala de a închina elogii prietenilor. Mihai Sârbulescu e un spirit ironic căruia malițiile comentatorilor îi întărîtă condeiul, de aceea autorul face periplul opiniilor nefavorabile la adresa expozițiilor „Prologului”. Dar dincolo de cronologia grupului și de biografia fiecăruia din membri, ce atrage la volum e predispoziția speculativă a protagoniștilor. În rîndurile ei mi s-a confirmat
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
ne dezvăluie un pamfletar acid și injust, dar inconsistent. Avea, cum se spune, gură slobodă, și acesteia, în primul rând, i s-au datorat toate nedreptățile cu care i-a gratulat pe mulți. Sunt și aici destule asemenea accese de maliție neprovocată (printre victime numărându-se, indistinct, Herta Müller, Mircea Cărtărescu, Norman Manea sau Paul Cornea), dar ele nu par rezultatul unor convingeri. Sunt mai degrabă toane. Nu o dată, adevărul e sacrificat de dragul unei formulări memorabile. Imprecațiile lui Fănuș Neagu nu
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
cald par să treacă printre ceasuri și cifre. Se cuvine deci lăudat, pentru ea și nu doar pentru ea, umorul retro al tânărului grafician și poet Andrei Gamarț.) Sigur, Neagu Djuvara nu-i peste tot afabil. Uneori o undă de maliție cade radical pe capul câte cuiva sau în cârca a câte ceva. Una din victime e, ŕ propos de etnologul Mihai Pop, o instituție prestigioasă: Când a împlinit 90 de ani, succesoarea Academiei Republicii Socialiste România a catadicsit să-l numească
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
cei mai civilizați pe care îi cunosc, de o bună creștere înnăscută, incapabil de cea mai neînsemnată nepolitețe sau, cu atât mai puțin, ofensă. Nu știe să urască și nici măcar să disprețuiască. Un surâs ironic, în colțul gurii, este unica maliție pe care firea lui tolerantă i-o îngăduie. Are un cult al prieteniei împins până la devotament. In prezența lui te simți, vorba francezului, a laise. Poate că aceasta e calitatea cea mai de seamă a unui prieten adevărat.
Lumea criticului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6286_a_7611]
-
entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de a descoperi, de a se juca și lentilele de contact albastru deschis ale Ioanei (Pârvulescu), are picătura de maliție, umorul irezistibil și mustața lui Dimi, are tristețea delicat-tăioasă și florile din balcon ale Constanței (Buzea), are verva polemică, mașina de scris și computerul lui Alex. (Ștefănescu), are realismul prozatorului, estetismul criticului de artă și telefonul din ureche ale lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
caracteristic, de altfel, multor istorici contemporani, dar mult prea puțin aplicat istoriei lingvistice. Limbile Paradisului se citește realmente cu pasiune și dintr-o suflare, cumva că un roman de spionaj, pentru că e o incursiune erudita dar și accesibilă, cu discrete maliții ici-colo, în istoria constituirii filologiei moderne. Olender însuși e extrem de discret, în această investigație întreprinsă la urma urmelor pe un teren minat, în privința antisemitismului. Referirile la antisemitism din această cronică îmi apatin mai mult mie. Dar mi se par efectiv
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
e, cum spuneam, dispoziția permanent cinic bonomă a lui Mircea Ivănescu față de literatură și, implicit, față de literați. Aproape nici unul dintre scriitorii la care, accidental, ajunge să se refere nu iese cu hainele călcate la dungă. Nici urmă de virulență, însă. Maliția lui Mircea Ivănescu e una ceremonioasă, învăluitoare. (Ceea ce în unele cazuri o și face destul de greu sesizabilă). După chipul și asemănarea poeziei sale. Primul pe listă, dar, firește, cu o importanță doar pasageră, e Stelian Tănase: „se prezintă ca un
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice", "atribuite în anumite texte personajelor, transferate, în altele, instanței auctoriale și, deci, convertite în conștiință estetică". Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
care fac uz spiritele joase, care au satisfacția de a-l vedea pe filosof micșorat la calapod propriu. Cine secretă mizerii le regăsește peste tot, grație oglindirii de sine în oameni. Al treilea mod e cercetarea doctă, cînd lași deoparte malițiile și îi iei în serios textele, spre a le judeca cu mina distantă a exegetului. Genial sau nu, descreierat sau nu, Nietzsche e totuși un gînditor, și, în ciuda grafomaniei cu care își aruncă divagațiile pe pagină, din răvășeala considerațiilor se
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
erau încă marii profesori pe-acolo. Care nu fuseseră dați afară sau arestați în anii '50. Mă pot gîndi la cei cu care am intrat - didactic - în contact. Era profesorul Alexandru Dima, numit, cu un amestec de respect și de maliție, "magistrul Dima", om de carte întinsă, venind dintr-o trenă augustă, Vianu, cu morgă lejeră, detașată. Cursurile sale de literatură universală umpleau amfiteatrul II 8 și nu numai cu noi, cei "la zi", ci și cu lumea încă subțire a
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
căpetenie al documentului. Și nimic - sau mai nimic în afara stilului propriu-zis - nu mai trebuie creditat. Portretele contemporanilor, cu alură de fișe clinice, trăiesc numai prin spectacolul de sarcasm pe care-l întrețin mocnit. Puțini sunt cei care scapă neatinși de maliția ageră a rafinatului prozator. Având un asemenea alibi aflat la vedere, tirul poate continua nestingherit. Cu precădere în direcția, demult clasicizată exegetic, a tatălui: "27 martie. A treia zi de aniversare a nașterii mele. Ziua în care acum cincizeci de
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
tinerești care apăreau” (pp. 442 - 443). Sunt lucruri care, în genere, nu se țin minte, sunt fapte acoperite de rumori persistente. Tocmai în contra acestora din urmă se ridică un volum de felul acestuia. Și dacă Vlaicu Bârna corijează discret consecințele malițiilor lovinesciene, trebuie precizat că n-o face vindicativ. Mentorul Sburătorului e unul din personajele cele mai atașante ale paginilor de față. De la el se pleacă și la el se revine în repetate rânduri. Fie atunci când vine vorba despre farsele nevinovate
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
pus la încercare și de N. Breban care, în rubrica d-sale, se ocupă de "bolile sau ruinele mentalului românesc după '89". Ca să vezi! Revista prietenului său A.P. îi oferea un material de cea mai bună calitate. Ca să nu împingem maliția pînă la a-l prenumăra pe romancierul Buneivestiri printre subiecții ideali pentru o cercetare a patologiei cu pricina. Umor are și Mircea Ionescu Quintus, oferind patru epigrame suplimentului Flacărei intitulat Racul - săptămînal regresist, hebdomadar progresist și organ independent. Curat independent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
admițînd selecția naturală care face din om o simplă ramură a arborelui genealogic, e greu de înțeles cum această ramură a ajuns să pună în pericol întregul arbore. Remarca lui Ward: „Merită un animal ca omul să existe?” are o maliție pătrunsă de umor britanic. După toate semnele darwiniste un așa animal nu merită să fie, mai ales dacă accepți că Pămîntul e o vietate care a fost infestată de un microb devastator care răspunde tocmai la numele de homo sapiens
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
împlinise 40 de ani) luau repede formele prieteniei. Nu arbora aere profesorale sau de șef de grupare, era familiar și colocvial, admitea să fie contrazis, replicînd însă șfichiuitor, ce e drept, în termeni a căror causticitate cîteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de a inventa, atît amicilor cît și inamicilor, porecle stîrnitoare de rîs, ce făceau ocolul lumii literare, rău de gură, deschis cu benigne voluptăți, în fond, zvonisticii cancaniere, colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
fel de le mot juste extins. Ingenios cu adevărat e că aceste cuvinte nu apar „în clar” pe pagină. Despre ele, Chiva doar vorbește. Nu le enunță. Ar fi patetic dac-ar face-o. Așa, rămâne suspendat între melancolie și maliție. E greu, pentru cei care caută în literatură „substanță”, „greutate” ori „teme fundamentale” să digere o asemenea proză flou. În care autorul nu povestește, de fapt, mare lucru și în care nu militează pentru nimic. Dacă e să rezumăm, de
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
pupilă genială. Cartea Cazul Wagner stă sub zodia hiperbolei monstruoase. Toate verdictele se susțin prin violența sunetului lor, purtate de propria energie negativă, de parcă furia autorului, vrînd să acopere enormitatea remarcilor, le rostește cu glas țipător. E un exces de maliție, un prisos de răutate ponegritoare și, deasupra a toate, o exaltare nefirească a cărei principală trăsătură este lipsa de căldură. Nietzsche este un posedat rece, șarjele lui polemice semănînd cu focurile de artificii brăzdînd un cer înghețat. Ritm alert de
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
magistratură e acela al dimensiunilor meschine ale demonstrațiilor lor critice. Cum să execuți sau, dimpotrivă, să învestești un autor în numai patru pagini manuscrise? Lui Regman, o atare ambiție i se pare aproape scandaloasă. Una din cronicile sale celebre prin maliție și exactitate (cronică pe care o aduc în discuție aici și de dragul titlului, Îngerul a strigat, critica s-a predat) se întinde, în volum, pe exact douăsprezece pagini. Nu cred că mai e nevoie să adaug că e departe de
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
propriile defecte, Paul Miron (1926-2008) pune pe primul loc o anume tendință către excesul de expresivitate. Din pricina acestuia, continuă profesorul, polemicile lui ar fi întotdeauna mai mult decât polemici. Nu se mulțumește să își afirme opoziția, ci o asezonează cu maliții întâi candide, apoi, crescând din acestea, din ce în ce mai usturătoare. Spune, așadar, lucrurilor nu doar pe nume, dar și pe prenumele tuturor înaintașilor și urmașilor. Asta chiar și în spațiul familial, ceea ce, se pare, i-a atras frecvente obiecții din partea inteligenței teutone
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]