352 matches
-
sigură de pix. În acest fel, se dădea bine pe lângă clienți, mânca bine și gratis și-apoi fura de la patronul lui. După cum vedeți, era un individ alunecos și necinstit până-n măduva oaselor. Odată Îmi povestise cum fusese el directorul hotelului Mandarin Oriental din Hong Kong, lucru greu de crezut din moment ce el nu știa nici măcar o boabă de cantoneză. „Și care e cel mai bun fel de mâncare acolo?“ l-am Întrebat eu, Întinzându-i momeala. Iar el răspunsese „porc dulce-acrișor“, felul preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scăpare de condeiă“ e din Kierkegaard (și abia mă abțin să nu-mi frec, răutăcios, mâinile de bucurie la gândul că acest anume pasaj din Kierkegaard ar putea să-i ia prin surprindere pe câțiva existențialiști și pe unii suprapublicați mandarini francezi). Eu unul nu cred că cineva are nevoie de un motiv de nezdruncinat pentru a cita din operele autorilor pe care-i îndrăgește, dar e întotdeauna frumos, vă asigur, dacă-l deține. În cazul de față, am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
micului birt al soțului albăstrimea Mării Ligurice. În ziua când te chemase la telefon șeful Atelierului de Sculpturi funerare, ca să-ți spună că lucrarea e gata, noaptea în somn m-am visat cu tine, mergând împreună, pe șoseaua alăturată cu mandarini pe margine, și cum mergeam era să dea peste noi o mașină ce venea dinspre Roma, eram veselă că te găsisem, se făcea că era o după-amiază de vară; spre amurg, nu știu cum, ne urcarăm în Turnul din Pisa - tu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bolul cel strălucitor, doi aici, în carne și oase. Da. Fiul meu. Mintea lui Grimus invadându-mă. Ești fiul meu și îți dau viața mea. Am devenit tu, am devenit tu ai devenit eu. Mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Călugărul mandarin revărsat în mine printr-un orgasm al gândirii. Prizonierul corcit și semi-semitic, cu contradicțiile sale, aportanța eului coexistând cu necesitatea supremă a dăruirii propriului eu, necesitate crudă, ineluctabilă și mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Ca o bătaie de aripi, eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la Londra - știi că acum ne ocupăm de Von Dutch, iar ea e noua lor purtătoare de cuvânt, nu? - și, ca să vezi! Vrea să mănânce la Sevi În seara asta! De fapt, chiar a insistat. O iau chiar acum de la Mandarin Oriental. Nu știu sigur câți mai sunt cu ea, dar nu pot fi mai mult de șase. O să ajungem acolo În treizeci de minute, poate o oră. Spune-i amicului tău bucătar să facă meniul serii VIP din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-și strângă marfa, dar nu știau Încotro ar putea să fugă. Existau, firește, gărzile orașului, dar acestea nu aveau obligația de a apăra periferia, nici bazarul și nici Drumul Mătăsii. Atâta vreme cât pericolul nu plana asupra palatelor administrative și ale bogaților mandarini, gărzile nu aveau datoria de a interveni. Ștefănel ascultă tânguirile negustorilor, plânsetul femeilor, zgomotele tarabelor desfăcute În grabă. Negustorii de oglinzi Începură și ei să strângă, dar mărfurile lor erau delicate, unele aveau mari dimensiuni, iar transportul lor Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin Hai toamnă cu miros de mandarin Mă iartă și mă spală de păcate, Trăiesc în zvârcoliri de cristalin Miop, arid, cu pleoapele uscate. Te fac părtașă-n suferința mea îți vând un pont din lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete. Tu ești fiorul ultimilor flori Și dependentă doar de clorofilă, Ești vara care nu mai are zori Și iarna prefăcută-ntr-o copilă. Hai toamnă cu miros de mandarin Adu-mi iubirea s-o mai văd odată, Și nu uita pocalul meu cu vin Și să nu uiți că am iubit o fată. Toamnă Bahică încă petrec cu toamna în hamac Dacă mi-e frig m acoperă cu frunze
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
numărate. În ultima vreme mă forțez să mă trezesc în zori și să particip la audiență înainte de micul dejun. Am ținut secretă starea mea, însă azi am fost prea slăbită ca să mă ridic. Eunucul meu a venit să mă zorească. Mandarinii și autocrații mă așteaptă în sala de audiențe, stând în genunchii amorțiți. Nu se află aici să discute probleme de stat ce vor apărea după moartea mea, ci pentru a mă presa să numesc ca moștenitor pe unul dintre fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ziua ceremoniei imperiale trebuie să stau acasă. Odată cu mine au fost aduse și darurile împăratului pentru părinții și frații mei. Tatălui meu i s-a dăruit un set de opt clame pentru pene, care se prind la pălăria imperială a mandarinilor. Fiecare cilindru de porțelan, gol pe dinăuntru, e întrebuințat pentru a prinde o pană de păun și are în capăt un inel pentru a-l fixa de pălărie. Darul i se dă fratelui meu. Mamei i se oferă un ruyi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
multă simțire, fapt care-i face cinste, ca om și ca profesor. Trimisesem la revista „Academia Bârlădeană” o amplă recenzie a unui volum de referință al omului de cultură și jurist recunoscut pe plan internațional, Petre Pandrea, cu titlul „Memoriile mandarinului Valah”, care din motive necunoscute nu s-a publicat și nici nu mi-a fost returnat ca proprietate intelectuală. Dacă voi avea timp, voi căuta să reconstitui recenzia și să-i fac loc în prezentul volum. 16 decembrie 2006. Către
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
doar ca director. Dacă domnia-sa știe mai multe din activitatea didactică, fiindcă l-a avut ca învățător, e liber să scrie ce știe în plus. În parlament a căzut moțiunea de destituire a Monicăi Macovei. Continui să recitesc „Memoriile mandarinului Valah”, repet, să recitesc pentru imensa bogăție de informații despre lumea în care am trăit și uneori chiar am suferit. La 26 februarie am scris șase pagini d-lui Ion Oprea, care-mi cere informații suplimentare din perioada 1947-1950, precum și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pagini având titlul „Cu pușca după zmei”. Cu voia posibililor cititori, îi fac loc scrisorii în spațul imediat următor. Bârlad, 27 februarie 2007. Dragă domnule Andrei. De câtva timp încerc să-mi limpezesc gândurile după ce am citit și recitit „Memoriile mandarinului Valah”, cât și „Cu pușca după zmei”, pe care ai avut bunătatea să mi-o trimiți ca dar de suflet. Referitor la „memorii”, țin să adaug faptul că am surprins în ele lucruri și fapte uimitor de asemănătoare cu acelea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
m-a abordat direct. Avea o mare rugăminte la mine. Face o pauză, bea apă, se uită pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la marginea mesei. Ne-am jucat împreună o vreme, până când, tot scoțând și arătîndu-mi jucării pe care eu nici nu visasem să le am, au ajuns la una care mi-a tăiat răsuflarea. Mi-au arătat o păpușă chinezească: un mandarin cu mâinile încrucișate pe pântece. Jucăria era de plastic și se compunea dintr-o sferă mare, pântecul, iar deasupra una mai mică, pe care erau pictate trăsăturile orientale, fioroase și bonome în același timp, ale păpușii. Obiectul era foarte greu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăsăturile orientale, fioroase și bonome în același timp, ale păpușii. Obiectul era foarte greu și, având baza de plumb, se legăna într-o parte și alta la nesfârșit, ca un hopa-mitică. Uimitor pentru mine era însă că, în timp ce se legăna, mandarinul cânta, scotea din el o melodie subțirică, delicată, ca produsă de zeci și zeci de gonguri minuscule de aramă, o muzică de ceas, iscată de rotirea mecanică a axului cu came din interior. Legănarea și muzica de minaret aveau ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deși era vară, și cu bănuți aurii de ciocolată? Dar douăzeci de ani mai târziu am văzut în casa ei aceeași păpușă. Iată, acum, când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o seară, trecând pe strada Venerei, am auzit un cântecel subțire, mecanic. Mi-am adus brusc aminte de scena aceea din copilărie, de casa aceea ciudată, de copiii cu sute de jucării. Era cântecul zdrăngănit, într-o gamă orientală, al mandarinului de celuloid. Sunetul venea de la o fereastră deschisă, aflată pe colțul unei case, deasupra unei marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simțit nevoia să revăd, să știu din nou și din nou să nu înțeleg. M-am ridicat de la birou și am smuls cu disperare husa de pânză de pe oglindă. Am privit. Apoi am început să țip. Am luat de pe birou mandarinul de celuloid și-am dat cu el de pământ. Când au intrat bătrânii în cameră (Maricu și Tanicu și apoi Penelopa, livizi, cu saliva curgîndu-le pe bărbii de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răspuns. "Atunci, limba chineză nu e pentru dumneata. Probabil că nu ai memoria vizuală necesară... Domnul meu, a adăugat cu un zâmbet ambiguu, afectuos și ironic în același timp, domnul meu, ca să stăpânești limba chineză, îți trebuie o memorie de mandarin, o memorie fotografică. Dacă n-o ai, vei fi obligat să faci un efort de trei, patru ori mai mare. Nu cred că merită..." - Deci, în fond, e vorba de memorie... - De o memorie fotografică, repetă cu gravitate, subliniind cuvintele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ca de obicei, se gândea la misterul memoriei pe care o recuperase. De fapt, își dăduse de mult seama, nici nu era vorba de recuperare, pentru că era infinit mai vastă și mai precisă decât o avusese vreodată. O memorie de mandarin, așa cum spusese Chavannes că trebuie să aibă orice sinolog. Începuse să creadă că avea chiar mai mult: o foarte curioasă hypermnezie. Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
asemenea gest-argument aduce, spre exemplu, Roland Barthes, când afirmă: „Sunt îndrăgostit? - Da, de vreme ce aștept”. Celălalt, el nu așteaptă niciodată (...) Identitatea fatală a îndrăgostitului nu-i nimic decât: sunt cel care așteaptă, iar, în sprijinul acestei aserțiuni, eseistul francez spune pilda mandarinului îndrăgostit, care își așteaptă curtezana nouăzeci și nouă dintre cele o sută de nopți impuse de aceasta, iar apoi pleacă, știind că drumul până la împlinire aduce mai multe satisfacții decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
află în dosul ei? Mai nimic și asta este grav pentru social-democrația românească. E drept, ceva, ceva tot ar fi, și anume o veche strategie de imagine care seamănă cu penibilele neologisme intelectuale gen Adrian Năstase. Asemenea acestuia există mulți mandarini pesediști care fac pe intelectualii subțiri de fiecare dată când se văd confruntați cu acuze de matrapazlâcuri groase. Așa și aici. Pentru președintele Mircea Geoană, PSD este "un brand" care, fiind așa ceva, o să câștige alegerile anticipate în dauna sondajelor. Masele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ești încă în convalescență după un șoc grav, așa că ia-o încet. Dorești ceva anume? — Ați putea să-mi dați ceva de citit? Mîinile doctorului lunecară în sus pe mîneci și, o clipă, rămase cu buzele strînse, semănînd cu un mandarin. — O să încerc, spuse el, dar nu-ți pot promite. Institutul nostru a rămas izolat de la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Există o singură cale de a ajunge aici, și ți-ai dat seama singur că e imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]