213 matches
-
a depus, între altele, eforturi pentru ridicarea vârstei de căsătorie a fetelor minore, precum și pentru dreptul femeilor aflate în câmpul muncii de a obține dreptul de a aduce în Palestina membri ai familiilor lor din străinătate, revendicare pe care autoritățile mandatare britanice nu acceptau să o examineze decât la solicitarea capului de familie bărbat. În primii ani ai activității sale, mișcarea femeilor evreice pentru sufragiu fără deosebire de sex, a avut succes, aceasta și datorită creșterii populației evreiești laice prin venirea
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
decembrie 1925, la alegerile pentru forurile naționale ale evreilor din Palestina (Adunarea deputaților - Asefat Hanivharim), care au fost boicotate de obștile ultrareligioase, au participat și femeile, inclusiv unele religioase, atât ca alegătoare, cât și ca alese. În 1926, și autoritățile mandatare britanice au confirmat sufragiul egal pentru cele două sexe, din cadrul colectivității evreiești din Palestina. În ultimii ani ai vieții, fiind bolnavă, Roșa Welt-Straus, s-a retras la familia ei din Geneva, unde a murit la vârsta de 82 ani. Surorile
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
în cadrul Ligii Națiunilor, așa cum a fost cazul provinciei Mosul (1925). Dezintegrarea Imperiului Otoman a dus la formarea statelor arabe și a Republica Turcia așa cum le cunoaștem în zilele noastre. Liga Națiunilor a permis administrarea unora dintre teritoriile otomane de către puterile mandatare europene. Siria și Libanul au fost trecute sub administrația Franței, Mesopotamia și Palestina (divizată mai târziu în două teritorii mai mici, Palestina și Transiordania) au trecut sub mandatul Regatului Unit. Anumite teritorii ale Imperiului Otoman din Peninsula Arabă au trecut
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
au fost trecute sub mandatul Ligii Națiunilor au fost controlate până în momentul acestui transfer de state înfrânte în Primul Război Mondial, în principal Imperiul German și Imperiul Otoman. Mandatele au avut un statut fundamental diferit de cel al protectoratelor, puterile mandatare asumându-și obligații clare față de locuitorii teritoriilor cu pricina și față de Liga Națiunilor. Procesul înființării mandatului a presupus două faze: Teritoriile de peste mări ale Imperiului German și trei regiuni desprinse din teritoriul național european (Orașul Liber Danzig, Teritoriul Memel și
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
de senatori pentru neacordarea votului lor. Ca urmare, guvernul american a trecut la semnarea de tratate individuale pentru asigurarea drepturilor cetățenilor săi, pentru apărarea drepturilor de proprietate și a intereselor de afaceri în teritoriile sub mandat și pentru ca să împiedice puterile mandatare să modifice termenii mandatelor fără aprobarea SUA. Statele Unite ale Americii au protestat în mod oficial față de preambulul mandatelor, în care se preciza că aceste acte au fost aprobate de principalii Aliați și Puteri Asociate, în condițiile în care acest lucru
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
ligă. Îndatoririle Ligii au fost limitate la observarea faptului ca termenii specifici și detaliați ai mandatului să fie în concordanță deciziile luate de Aliați și de Puterile Asociate și a faptului că, în ducerea la îndeplinire a acestor mandate, puterile mandatare să fie supervizate - nu controlate - de Ligă”. Nivelul controlului exercitat de puterea mandatară a fost decis în mod individual de către Liga Națiunilor. Ca o prevedere general valabilă, puterile mandatare nu au avut dreptul să construiască fortificații sau să recruteze militari
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
detaliați ai mandatului să fie în concordanță deciziile luate de Aliați și de Puterile Asociate și a faptului că, în ducerea la îndeplinire a acestor mandate, puterile mandatare să fie supervizate - nu controlate - de Ligă”. Nivelul controlului exercitat de puterea mandatară a fost decis în mod individual de către Liga Națiunilor. Ca o prevedere general valabilă, puterile mandatare nu au avut dreptul să construiască fortificații sau să recruteze militari pentru forțele lor armate pe teritoriul mandatului și au avut obligația să prezinte
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
a faptului că, în ducerea la îndeplinire a acestor mandate, puterile mandatare să fie supervizate - nu controlate - de Ligă”. Nivelul controlului exercitat de puterea mandatară a fost decis în mod individual de către Liga Națiunilor. Ca o prevedere general valabilă, puterile mandatare nu au avut dreptul să construiască fortificații sau să recruteze militari pentru forțele lor armate pe teritoriul mandatului și au avut obligația să prezinte un raport anual cu privire administrarea teritoriului în fața Ligii Națiunilor. În ciuda unor asemenea prevederi, teritoriile sub
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
fostele posesiuni germane: Consiliul Ligii Națiunilor a stabilit în august 1920 ca proiectele mandatelor adoptate de Aliați și Puterile Asociate nu vor căpăta forma definitivă până când nu sunt analizate și aprobate de Ligă. De asemenea, titlul legal deținut de puterea mandatară trebuia să aibă unul dublu: unul conferit de principalele puteri și cel de-al doilea conferit de Liga Națiunilor Pentru înființarea unui mandat în condițiile legii internaționale, urmau să fie parcurși trei faze: După fondarea ONU în 1945, Liga Națiunilor
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
Liga Națiunilor Pentru înființarea unui mandat în condițiile legii internaționale, urmau să fie parcurși trei faze: După fondarea ONU în 1945, Liga Națiunilor a încetat să mai existe din punct de vedere oficial. Toate teritoriile care rămăseseră sub controlul puterilor mandatare au devenit teritorii sub tutela ONU. În fiecare caz, puterea colonială care fusese putere mandatară a devenit administratorul tutelei, cu excepția Japoniei, care fusese înfrântă în timpul celui de-al doilea război mondial. Teritoriile pe care le controlase Japonia ca putere mandatară
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
faze: După fondarea ONU în 1945, Liga Națiunilor a încetat să mai existe din punct de vedere oficial. Toate teritoriile care rămăseseră sub controlul puterilor mandatare au devenit teritorii sub tutela ONU. În fiecare caz, puterea colonială care fusese putere mandatară a devenit administratorul tutelei, cu excepția Japoniei, care fusese înfrântă în timpul celui de-al doilea război mondial. Teritoriile pe care le controlase Japonia ca putere mandatară au devenit „teritorii strategice sub tutelă”, administrate fiind de SUA. Africa de Sud a refuzat să accepte
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
I, a luat ființă, după plecarea britanicilor, în anul 1950. În anul 1945 Bat Yam numără 2000 de locuitori, iar în 1947 4000. În urmă adoptării la 29 noiembrie 1947 de către O.N.U. a planului de împărțire a Palestinei mandatare între arabii palestinieni și evrei a izbucnit Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949, cunoscut că Războiul de Independență a Israelului, care a afectat localitatea prin tiruri de arme de foc trase de arabi din Jaffa vecină . La 13 mai 1948 Jaffa a
Bat Yam () [Corola-website/Science/321822_a_323151]
-
-lea și au întemeiat aici o fortăreață și stațiuni de pază pentru protejarea drumurilor și apărarea regiunii. După cucerirea regiunii de către arabi și decăderea entităților statale locale, Aravá și-a pierdut însemnătatea aproape până în zilele noastre. În momentul împărțirii Palestinei mandatare în formatul inițial, în două formațiuni teritoriale: Transiordania la est și Palestina (Cisiordania „mare”) - la vest, a fost împărțită și valea Aravá. Granița a fost stabilită de-a lungul rîului Aravá (Nahal Aravá sau Wadi Araba, și pe linia punctelor
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
de împărțire al Națiunilor Unite și a început imediat, cu ajutorul statelor arabe vecine, un război, în momentul în care Statul Israel a fost declarat în 1948. În 1948, în timpul războiului arabo-israelian, Israel a capturat și încorporat majoritatea teritoriului fostei Palestine mandatare, Iordania a capturat regiunea cunoscută astăzi sub numele de Cisiordania și Fâșia Gaza a fost capturată de către statul Egipt până în 1967. În timpul Războiului de Șase Zile din iunie 1967, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
l-a primit de la Liga Națiunilor în baza unei platforme care prevedea instituirea unui Cămin Național pentru poporul evreu în Palestina, ebraica a căpătat statutul de limbă națională a evreilor în Palestina. Drept consecință ea a fost recunoscută de autoritățile mandatare britanice că limba oficială a Palestinei, alături de arabă și engleză. Totuși Comitetul limbii ebraice nu a beneficiat de un suport financiar din partea forurilor conducătoare ale colectivității evreiești palestiniene Ishuv, ci era finanțat prin donații. Decesul lui Ben-Yehuda a paralizat activitatea
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
o abordare restrictivă față de Declarația Balfour. Declarația Colonial Office excludea „dispariția sau subordonarea populației, limbii sau obiceiurilor arabe în Palestina” „sau impunerea naționalității evreiești locuitorilor Palestinei în întregul ei” și afirma cu claritate că, din punctul de vedere al puterii mandatare, căminul național evreiesc putea fi înființat în Palestina, dar Palestina în întregul ei nu avea să fie transformată în căminul național evreiesc. Comitetul a remarcat că această abordare, care restrângea în mod considerabil scopul căminului național, a fost făcută mai
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
fost distruse camerele din lemn, mai ales cele din galeria armeană, rămănând intacte capelele Sfintei Elena și a Descoperirii Crucii, Biserica latină și o parte din Calvar. Cutremurul violent de pământ din 11 iulie 1927 a produs numeroase crăpături. Autoritățile mandatare britanice au apelat la experți pentru a verifica pagubele. Cupola Catoliconului a trebuit coborâtă pentru a fi reconstruită, de asemenea, fațada de sud a rămas acoperită de schele vreme de 40 ani. Potrivit acordului din 1959 între bisericile catolică, greacă
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
din fața lui într-o veritabilă sinagogă, și apoi să pună stăpânire și pe tot Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii era prezentat de propaganda mufiului Al Husseini ca parte integrantă din Moscheea Al Aqsa. Autoritățile mandatare s-au scuzat pentru incident, dând vina pe epitropul (gabay) evreu al Zidului care nu a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
stăpânire pe Muntele Templului. Predicile de vineri din moscheile de pa Muntele Templului au devenit principala arena de atâțare a spiritelor religioase, care au alimentat organizarea politică a luptei pentru combaterea dominației britanice și a creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a exprimat aspirația de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat de clericii musulmani palestineni, administrația Muntelui Templului. La 20 iulie 1951 emirul hașemit al Transiordaniei, Abdallah, fiul lui Hussein Ibn Ali, și care, în urma anexării de teritorii din fosta Palestină mandatară, devenise rege al Iordaniei, a fost asasinat prin împușcare in timpul vizitei pe Muntele Templului, în momentul în care intra în Moscheea Al Aqsa pentru a se ruga. Atentatul a fost săvârșit de extremiști palestineni, care erau în legătură cu ex-muftiul Amin
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
face loc trăsurii kaiserului Wilhelm al II-lea care a vizitat orașul, în zona de lângă Poarta Jaffei, o parte din șanț a fost astupată cu pământ și a fost înlăturată și o mică parte din zidul din apropiere. Autoritățile britanice mandatare din Palestina au fost primele care au început să dea citadelei o utilizare pașnică și au înființat în interiorul ei un mic muzeu. În anii 1921-1932 ele au organizat acolo mai multe expoziții, cunoscute azi ca „Expozițiile Turnului David”, în care
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
citadelei o utilizare pașnică și au înființat în interiorul ei un mic muzeu. În anii 1921-1932 ele au organizat acolo mai multe expoziții, cunoscute azi ca „Expozițiile Turnului David”, în care au fost expuse creații de artă plastică contemporană din Palestina mandatară. După cucerirea locului de către Israel în iunie 1967 a continuat această tendință și turnul lui David a devenit un centru muzeal, cultural și turistic.
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
provincia Békés, din sud-estul Ungariei și supraviețuitoare a lagărului Bergen Belsen. Ca tânără pereche, părinții lui Beny Gantz au emigrat în Palestina de sub mandat britanic cu vaporul „Haim Arlosoroff”, în cadrul emigrației ilegale (organizate de evrei în pofida interdicțiilor impuse de autoritățile mandatare britanice). Vasul a fost atacat de nave militare britanice, iar soții Gantz au fost arestați și internați - împreună cu ceilalți refugiați evrei de pe vas - într-un lagăr de dețnuți în insula Cipru aflată și ea sub mandat britanic. Ajunși în Israel
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
Siria și Libanul ca fiind subiecte ale Mandatelor Ligii Națiunilor. Duncan Hall apreciază că se poate spune că mandatul pentru Siria a fost încheiat fără o acțiune formală din partea Ligii sau succesorului ei. Mandatul a fost încheiat prin declarației puterii mandatare și a proclamării independenței statelor înseși, urmată de un proces de recunoaștere necondiționată a independenței de către alte puteri. Totul a culminat cu admiterea oficială a statelor independete în ONU. Articolul 78 al Cartei ONU a pus capăt statutului de teritoriu
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
secției Etzel în localitatea Nes Tziona. Când în anul 1940 organizația Etzel a scindat, Giladi a făcut parte din gruparea disidentă Lehi condusă de Avraham Stern, care a hotărât,în pofida războiului Angliei contra Germaniei hitleriste, să continue acțiunile contra puterii mandatare britanice. Eliyahu Giladi, bărbat chipeș și mușchiulos, care era știut sub numele conspirativ "Shaul", s-a evidențiat prin carisma și temeritatea sa. Itzhak Shamir, a fost impresionat la început de calitățile sale personale - „imaginația, îndrăzneala, curajul și lipsa totală de
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]