1,157 matches
-
de câte un spirit ieșit din comun... Unii cavalos Își scuturau violent trupul, iar cei invadați de pretos velhos emiteau sunete surde - hum hum hum -, mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
același lucru s-a întâmplat și cu pielea de pe șolduri, să zicem, dar nu-i exclus ca fenomenul să fie valabil și pentru ten și oasele feței. Ba uite, chiar acuma mă privesc în oglindă și constat că pielea de sub mandibulă s-a lăsat simțitor. Asta cum se cheamă: gușă? Adică am devenit o gușată? oare dacă oasele sunt pierdute undeva în hăul cărnii, sufletul mai simte când te tai, te arzi, te înțepi? Marginile îmi sunt atât de îndepărtate, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba, peste arcul inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
condițiile automenținerii sistemului în parametrii homeostazici proprii și în corelație cu cei ai întregului organism. Aceste țesuturi sunt structurate în elemente morfologice: scheletul osos al sistemului stomatognat, ATM, dinții și paro-dodonțiul, mușchii sistemului stomatognat, grupați funcțional în mușchi mobilizatori ai mandibulei, ai mimicii, ai limbii, ai vălului palatin și ai regiunilor învecinate, glandele salivare, părțile moi ale obrajilor și cavității orale, vasele limfatice, sanguine și nervii. Aceste elemente cu structuri și funcții diferite participă la executarea funcțiilor globale conform caracteristicilor sistemului
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale dinților, versanții vestibulari ai apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse celor vestibulare, respectiv situate spre cavitatea orală propriu-zisă, vom utiliza termenul “oral”, mai precis palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre linia mediană sau spre limita posterioara a arcadelor dento-alveolare se vor denumi cu termenul general de suprafețe proximale: iar individualizat - meziale - cele situate spre anterior de reperul ales, și distale - cele orientate spre posterior. Între doua
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
atare, se va adapta morfologic, luând formă de clepsidră subțire la mijloc și îngroșat la extremități, acolo unde resorbția osoasă este mai accentuată. Osul alveolar (13-d) - dentar, după Beltrami - Fig. 14 - este situat la nivelul apofizelor dento-alveolare ale maxilarului și mandibulei, conformând alveolele dentare care adăpostesc și sprijină rădăcinile dinților. Alveolele sunt separate între ele prin septuri interdentare. Osul alveolar este un os spongios delimitat la exterior de “corticala externă” comună cu a oaselor maxilare. La interior, căptușind suprafața alveolei, este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
parcurge mai multe etape în care se produc și modificări pregătitoare pentru a se asigura arhitectonica normală a arcadelor permanente. Etapa preeruptivă - în primele șase luni de viață în care principala funcție este suptul, dinții sunt absenți de pe arcadă și mandibula suferă prima mezializare ca adaptare funcțională. Etapa eruptivă a dinților temporari se petrece între șase și treizeci, de luni, constituirea arcadelor realizându-se prin erupția succesivă, din șase în șase luni, a câte unui grup de dinți omologi, în următoarea
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
feței, fenomen denumit “prima înălțare fiziologică a ocluziei”. Arcadele dentare temporare au formă de semicerc și morfologia primară a dinților se modifică rapid datorită efectuării funcțiilor globale ale sistemului stomatognat. Se produce uzura dentară care asigură posibilitatea de proglisare a mandibulei și se realizează a doua mezializare a mandibulei. Tot în această perioadă, oasele maxilare cresc determinând spațieri interdentare: treme și diasteme. Această întrerupere a continuității arcadei este considerată normală în cazul arcadei tempoare și este necesară pentru a crea spațiul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Arcadele dentare temporare au formă de semicerc și morfologia primară a dinților se modifică rapid datorită efectuării funcțiilor globale ale sistemului stomatognat. Se produce uzura dentară care asigură posibilitatea de proglisare a mandibulei și se realizează a doua mezializare a mandibulei. Tot în această perioadă, oasele maxilare cresc determinând spațieri interdentare: treme și diasteme. Această întrerupere a continuității arcadei este considerată normală în cazul arcadei tempoare și este necesară pentru a crea spațiul de erupție al dinților permanenți, mai voluminoși. Distal
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
incizale ale dinților frontali și vârful cuspidului vestibular al dinților laterali; - a doua unește cingulumul dinților frontali cu vârful cuspizilor orali ai dinților laterali. b) Axele de implantare La maxilar există o convergență aplicală (fig. 59) a dinților, iar la mandibulă (fig. 60) o divergență aplicală. Prelungind axele dinților mandibulari și axele dinților maxilari, se constată că ele se unesc la nivelul apofizei crista galii a osului frontal, realizând un con definit de VILLAIN ca, “con de sustentație” (fig. 61). Posibilitatea
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
17°, Pm1 - doar rădăcina vestibulară - 5°, Pm2 - 10°, M1 - doar rădăcina palatinală - 10°, M2 - rădăcina palatinală 8°, iar în sens vestibulo-oral Ic - 28°, Il - 26°, C - 16°, Pml - rădăcina vestibulară - 6°, M1 - rădăcina palatinală - 8°, M2 - rădăcina palatinală - 10°. La mandibulă, înclinarea mezio-distală este de: Ic-2°, I1-0°, C-6°, Pm1-6°, Pm2-9°, Ml-10°, M2-14°, înclinarea vestibulo-oral a dinților mandibulari: Ic-22°, I1-23°, C-l3°. Pml-9°, Pm2-9°, Ml-20°, M2-20°. Pentru realizarea armoniei ocluzale în condițiile înclinării acestor axe, s-a determinat înclinarea.fețelor ocluzale la
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
6°, Pm1-6°, Pm2-9°, Ml-10°, M2-14°, înclinarea vestibulo-oral a dinților mandibulari: Ic-22°, I1-23°, C-l3°. Pml-9°, Pm2-9°, Ml-20°, M2-20°. Pentru realizarea armoniei ocluzale în condițiile înclinării acestor axe, s-a determinat înclinarea.fețelor ocluzale la maxilar spre inferior și vestibular, iar la mandibulă spre superior și oral. Această înclinare individuală constituie încă o adaptare morfologică capabilă să facă față forțelor de solicitare ocluzală. Se realizează în acest mod o dispersie a rezultantelor forțelor astfel încât rezultanta totală ajunsă la nivelul parodonțiului are valori mici
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
referire la relația mandibulo-craniană ne obligă să studiem și să realizăm ce corelație există între cele două noțiuni ce definesc “relațiile de ocluzie” și “relațiile mandibulo-craniene”. Întotdeauna normalitatea exprimă o relație ocluzală stabilă cu un maxim de contacte dento-dentare inter-arcadice, mandibula fiind în poziție centrică fața de craniu. În exercitarea funcțiilor sistemului stomatognat este necesară mobilizarea mandibulei. Aceasta execută mișcări cu sau fără contact dentar. Mișcările cu contact dentar sunt dirijate de: - determinantul anatomic ocluzal, reprezentat de morfologia ariilor ocluzale care
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
două noțiuni ce definesc “relațiile de ocluzie” și “relațiile mandibulo-craniene”. Întotdeauna normalitatea exprimă o relație ocluzală stabilă cu un maxim de contacte dento-dentare inter-arcadice, mandibula fiind în poziție centrică fața de craniu. În exercitarea funcțiilor sistemului stomatognat este necesară mobilizarea mandibulei. Aceasta execută mișcări cu sau fără contact dentar. Mișcările cu contact dentar sunt dirijate de: - determinantul anatomic ocluzal, reprezentat de morfologia ariilor ocluzale care, la rândul lui, se subîmparte în determinat anatomic anterior - ariile ocluzale frontale și determinant anatomic posterior
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
musculară și structurile de reglare a acestei activități. Pe parcursul vieții determinantul anatomo-funcțional articular și cel funcțional neuromuscular au o existență constantă. Determinantul anatomic dentar este inconstant structurat și la uri moment dat poate lipsi. Din multitudinea de poziții pe care mandibula le poate lua față de craniu, inclusiv față de maxilar care este fixat la acesta, două sunt considerate fundamentale: 1- relația de postură; 2- relația de ocluzie centrică. Relația de postură se evidențiază prin examen clinic și nu are semnificații deosebite în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este fixat la acesta, două sunt considerate fundamentale: 1- relația de postură; 2- relația de ocluzie centrică. Relația de postură se evidențiază prin examen clinic și nu are semnificații deosebite în această etapă de studiu. Reprezintă suma rapoartelor mandibulo-craniene, când mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul echilibrului antigravific al musculaturii manducatoare. Relația cranio-mandibulară centrică este suma rapoartelor mandibulo-craniene obținute prin contracția echilibrată a musculaturii manducatoare care determină corespondența planurilor mediene ale mandibulei și craniului, o dimensiune verticală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Reprezintă suma rapoartelor mandibulo-craniene, când mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul echilibrului antigravific al musculaturii manducatoare. Relația cranio-mandibulară centrică este suma rapoartelor mandibulo-craniene obținute prin contracția echilibrată a musculaturii manducatoare care determină corespondența planurilor mediene ale mandibulei și craniului, o dimensiune verticală corectă a etajului inferior a feței și condilii mandibulari plasați simetric în contact intermediat pe pantele tuberculiene temporale. Revenind la reperul dentar, în situația în care mandibula este în relație centrică (relație cranio-mandibulară centrică) sunt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
musculaturii manducatoare care determină corespondența planurilor mediene ale mandibulei și craniului, o dimensiune verticală corectă a etajului inferior a feței și condilii mandibulari plasați simetric în contact intermediat pe pantele tuberculiene temporale. Revenind la reperul dentar, în situația în care mandibula este în relație centrică (relație cranio-mandibulară centrică) sunt normale două posibilități de relație interarcadică (de ocluzie): -relație de ocluzie cu interscuspidare maximă (R.I.M.); -relație de ocluzie centrică (R.O.C.). Relația de ocluzie cu intercuspidare maximă este relația inter-arcadică în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
relație interarcadică (de ocluzie): -relație de ocluzie cu interscuspidare maximă (R.I.M.); -relație de ocluzie centrică (R.O.C.). Relația de ocluzie cu intercuspidare maximă este relația inter-arcadică în care se stabilește un contact maxim posibil stabil între cele două arcade, mandibula fiind în relație centrică față de baza craniului. În intervalul normalității există și situații în care mandibula, ocupând poziție centrată față de baza craniului, determină la nivel ocluzal contacte dento-dentare stabile, dar care nu coincid cu cele din intercuspidarea maximă, realizând relația
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
O.C.). Relația de ocluzie cu intercuspidare maximă este relația inter-arcadică în care se stabilește un contact maxim posibil stabil între cele două arcade, mandibula fiind în relație centrică față de baza craniului. În intervalul normalității există și situații în care mandibula, ocupând poziție centrată față de baza craniului, determină la nivel ocluzal contacte dento-dentare stabile, dar care nu coincid cu cele din intercuspidarea maximă, realizând relația de ocluzie centrică. Aceste contacte sunt situate la 0,2 - 1,75 mm dar nu mai
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de “long centric”. Pot fi situate și la 1 mm spre stânga sau spre dreapta de RIM, definind situația de “wide centric”. Unind limitele long centricului cu cele ale wide centricului se realizează o “suprafață de toleranță” de contacte posibile, mandibula rămânând în relație centrică, definind “freedom in centric”. Această suprafață de toleranță are formă de triunghi cu baza de 1 mm și înălțimea de 0.2 -1,75 mm, care a fost denumit “triunghiul de toleranță” al lui Speergi (fig
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
in centric”. Această suprafață de toleranță are formă de triunghi cu baza de 1 mm și înălțimea de 0.2 -1,75 mm, care a fost denumit “triunghiul de toleranță” al lui Speergi (fig. 69). La 13% din cazuri, când mandibula este în relație centrică, este posibil de realizat între arcade numai RIM, neexistând toleranța long centricului. În astfel de situații se definește “point centric”. Clinic, se întâlnește o formă anormală de relație ocluzală care exprima o obișnuință incorectă și care
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de situații se definește “point centric”. Clinic, se întâlnește o formă anormală de relație ocluzală care exprima o obișnuință incorectă și care se încadrează în relația ocluzală și anume “relația ocluzală habituală”. În ocluzia habituală anormală, pentru a realiza RIM, mandibula este obligată să părăsească relația centrică. Nu corespunde parametrilor homeostazici și trebuie corectată. Alte tipuri de ocluzie în funcție de diferite criterii: -ocluzie naturală - rezultată din angrenajul arcadelor naturale; -ocluzie terapeutică sau artificială - când arcadele sunt artificiale; -ocluzie mixtă - arcadele naturale sunt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Cunoașterea stereotipului de masticație este importantă pentru refacerea parametrilor morfologici individuali. Ontogenetic, ocluzia cunoaște o evoluție continuă cu câteva etape distincte: rapoarte ocluzale în capac de cutie ale crestelor alveolare edentate ale sugarului; apariția frontalilor temporari determină prima stabilizare a mandibulei în sens antero-posterior; apariția molarilor temporari realizează prima stabilizare a mandibulei în plan vertical, angrenajul intercuspidian și un prim nivel al planului de ocluzie; la sfârșitul intervalului de erupție activă a primului molar definitiv se produce stabilirea celui de-al
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Ontogenetic, ocluzia cunoaște o evoluție continuă cu câteva etape distincte: rapoarte ocluzale în capac de cutie ale crestelor alveolare edentate ale sugarului; apariția frontalilor temporari determină prima stabilizare a mandibulei în sens antero-posterior; apariția molarilor temporari realizează prima stabilizare a mandibulei în plan vertical, angrenajul intercuspidian și un prim nivel al planului de ocluzie; la sfârșitul intervalului de erupție activă a primului molar definitiv se produce stabilirea celui de-al doilea nivel al planului de ocluzie; nivelul definitiv al planului de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]