KorAP: Find »[drukola/base=mani & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...27 >

667 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

o presupune astrologia. Se explică În acest fel abundența Pentadelor utilizate de Mani, derivînd din cele cinci planete astrologice (minus Soarele și Luna) cărora li s-a aplicat o interpretare singulară. Pare foarte probabil, În opinia mai multor Învățați, ca Mani să-i fi purtat un respect deosebit lui Marcion. Ca și Marcion, dovedește o preferință marcată față de parabola celor doi arbori din Evanghelia lui Luca 6:43 (și Matei 7:18), cu care se Începe expunerea doctrinei maniheiste, după Faptele

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
alegerea cuvintelor. Fără a fi numit, Marcion pare să fie „dreptul” care vine după Pavel, despre care se vorbește În Kephalaion 1135. Și fără să fie pus pe lista profeților care au dus Înainte adevărata religie pînă la venirea lui Mani Însuși 136, Marcion este obiectul unei reverențe speciale. Reluînd argumentele marcionite, maniheismul dovedește o puternică tendință antiiudaică. Principala temă a destul de monotonului episcop manihean Faustus din Milevum, combătut de Augustin Într-un amplu tratat În treizeci și trei de cărți (la anul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia cea mai democratică și mai triumfătoare: fiecare om În parte este Înzestrat cu un suflet care va avea În cele din urmă parte de salvare. Totuși Mani admite că și după Judecata de Apoi vor mai exista suflete damnate, care vor fi comprimate În Bulgărele Întunecat și otrăvit și Întemnițate pentru vecie 140. Utilizarea argumentelor marcionite antiiudaice În maniheism n-ar trebui să camufleze enormele diferențe care

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și după Judecata de Apoi vor mai exista suflete damnate, care vor fi comprimate În Bulgărele Întunecat și otrăvit și Întemnițate pentru vecie 140. Utilizarea argumentelor marcionite antiiudaice În maniheism n-ar trebui să camufleze enormele diferențe care există Între Mani și Marcion. Pentru Marcion, cele două Împărății sînt prin definiție separate; pentru Mani, ele sînt prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza inversă a sistemului gnostic; e posibil s-o fi făcut uneori

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
comprimate În Bulgărele Întunecat și otrăvit și Întemnițate pentru vecie 140. Utilizarea argumentelor marcionite antiiudaice În maniheism n-ar trebui să camufleze enormele diferențe care există Între Mani și Marcion. Pentru Marcion, cele două Împărății sînt prin definiție separate; pentru Mani, ele sînt prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza inversă a sistemului gnostic; e posibil s-o fi făcut uneori cu oarecare originalitate. El preia din gnosticism idei cum ar fi aceea că

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Utilizarea argumentelor marcionite antiiudaice În maniheism n-ar trebui să camufleze enormele diferențe care există Între Mani și Marcion. Pentru Marcion, cele două Împărății sînt prin definiție separate; pentru Mani, ele sînt prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza inversă a sistemului gnostic; e posibil s-o fi făcut uneori cu oarecare originalitate. El preia din gnosticism idei cum ar fi aceea că Saklas este Dumnezeul din Vechiul Testament, că este tatăl lui Adam și

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Recherches II, pp. 154-156) și de Theodoret din Cyr (Hereticarum Fabularum compendium I. 26; text În Kugener, ibidem, pp. 152-153). După cum observă Kugener (p. 172), „Severus a căpătat o răsplată deosebită pentru efortul său” de a-1 fi combătut pe Mani: În anul 536 a fost și el anatemizat drept manihean! Omiliile sale au fost păstrate de iacobiții sirieni În două versiuni. Omilia CXXIII a fost tradusă din siriană În greacă și apoi retradusă din greacă În siriană În secolul al

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
16. 7. Severus, p. 90 Kugener. 8. Ibn Abi Ya’qub al-Nad@1@m este cel mai important doxograf și ereziolog musulman. El dedică maniheismului un capitol (IX.1) din lucrarea sa Fihrist (aprox. 989), ed. și trad. Gustav Flügel, Mani, seine Lehre und seine Schriften: Ein Beitrag zur Geschichte des Manichäismus, Brockhaus, Leipzig, 1862. O traducere engleză este disponibilă În Bayard Dodge, The Fihrist of al-Nad@1@m; A Tenth-Century Survey of Muslim Culture, Columbia Univ. Press, New York, 1970, vol

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Alfaric a fost publicat În 1918. 12. Acta Archelai X.l, p. 15.10-11.24. Faptele lui Archelaus au fost scrise Înainte de 377 de către un autor necunoscut, pe nume (H)Egemonius și conțin o relatare fictivă a două Întîlniri dintre Mani Însuși și aprigul episcop Archelaus al orașului Carchas (sau Kashkar) din Mesopotamia. Se păstrează numai Într-o traducere latină făcută Înainte de anul 400, Acta Archelai, ed. Charles Henry Beeson (GCS 16), Hinrichs, Leipzig, 1906. Epifaniu (Pan. 66.6-7 și 25-31

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Epifaniu (Pan. 66.6-7 și 25-31) a făcut să ne parvină fragmente privitoare la cosmologia maniheistă În limba greacă, editate de Beeson Împreună cu versiunea latină (op.cit., pp. 5-22). E oarecum ironic faptul că Archelaus nu este mai puțin eretic decît Mani, dovedindu-se atras de o formă rudimentară de adopționism (vezi Introducerea). Din fericire pentru soarta manuscrisului, Învățații cititori catolici ai Faptelor nu par să fi observat acest lucru. 13. Fihrist IX.l, p. 777 Dodge. 14. Michel Tardieu, Le Manichéisme

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
exemplu de „mister iranian al mîntuirii”! Unii Învățați mai susțin și astăzi că maniheismul este iranian, În ciuda faptului că el este În mod vizibil o formă originală de gnosticism, foarte apropiat, În același timp, de acele surse gnostice pe care Mani le-a cunoscut În mod sigur și le-a luat ca premise pînă cînd și-a construit propriul sistem. Chiar dacă anumite texte au fost traduse În limbi iraniene, maniheismul nu devine prin asta mai iranian decît este, să zicem, chinezesc

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Gedaliahu A. G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984, pp. 147 sq. 82. Idem, p. 148. 83. Vezi Aug., De Haer. 46, PL 42 col. 37-38. 84. Stroumsa, op.cit., p. 146. 85. CMC 50.8-52.7. Codicele Mani de la Köln este un codice minuscul dar gros, cu 99 de pagini, aflat În proprietatea Universității din Köln, a cărui existență a fost anunțată În 1970 de A. Henrichs și L. Koenen; aceștia l-au publicat și tradus În Zeitschrift

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
L. Koenen; aceștia l-au publicat și tradus În Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 19 (1975), 1-85 și 32 (1978), pp. 87-200. Cu Începere din 1979 avem la dispoziție Încă o ediție ce conține traducerea textelor (În engleză): The Cologne Mani Codex (P. Colon. inv.nr. 4780) „Concerning the Origin of His Body”, (trad. de Ron Cameron și Arthur J. Dewey), Scholars Press, Missoula, MT, 1979. O mai recentă ediție facsimilată și diplomatică, scoasă de L. Koenen și Cornelia Römer, Der

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
O mai recentă ediție facsimilată și diplomatică, scoasă de L. Koenen și Cornelia Römer, Der Kölner Mani-Codex: Abbildungen und diplomatischer Text, Habelt, Bonn, 1985, permite specialiștilor să-și stabilească propriile conjecturi textuale. 86. M3 Pahl., după L. J. R. Ort, Mani: A Religio-Historical Description of his Personality, Brill, Leiden, 1967, pp. 52-54 (adaptarea mea). 87. Fihrist, pp. 781-783 Dodge, cu interpolările mele. 88. M178r.66-129, după Böhlig, Gnosis III, p. 327, n.140. 89. Vezi Dodge, Fihrist, p. 782, n. 184

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
122-124. 98. Kephalaion 69, p. 167 Böhlig. 99. Kephalaion 69. 100. Kephalaion 69, p. 166.31-169.22 Böhlig. 101. P. 118.13-120.20 Böhlig. 102. P. 166.31-169.22 Böhlig. Vezi și Victor Stegemann, „Zu Kapilel 69 der Kephalaia des Mani” (1939), acum În Geo Widengren (ed.), Der Manichäismus, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1977, pp. 214-224. 103. Vezi articolul meu „Astrology”, În Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1987. 104. Traduse de Chavannes și Pelliot, Journal Asiatique 1913, p. 139. 105. Ibidem, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
224-227. 124. Aug., De mor. Man. 39; Alfaric, L’Évolution intellectuelle, pp. 126-131. 125. Kephalaion 109, p. 262.10-264.19 Böhlig. 126. Kephalaion 79, p. 191.9-192.3 Böhlig. 127. Vezi Asmussen, XuîstvînÎft, pp. 198 sq. 128. Vezi François Decret, Mani et la tradition manichénne, Seuil, Paris, 1974, pp. 109-110. 129. Kephalaion 80, p. 192.3-193.22 Böhlig. 130. Aug., Enarr. in Ps. CCL 12. 131. Alfaric, L’Évolution intellectuelle, p. 138. 132. Idem, p. 136. 133. VI.4, p. 7

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
3-193.22 Böhlig. 130. Aug., Enarr. in Ps. CCL 12. 131. Alfaric, L’Évolution intellectuelle, p. 138. 132. Idem, p. 136. 133. VI.4, p. 7 Beeson. 134. Acta Arch. VII.5 135. P 13.21-14.1 Polotsky; vezi Ort, Mani, p. 121. 136. Böhlig, Gnosis III, pp. 80-81. 137. C. Faust. I.1. 138. Alfaric, L’Évolution intellectuelle, p. 83. 139. M 91, după Ort, Mani, p. 141 (adaptarea Îmi aparține). 140. Aug., De haer. 38; cf. Fihrist, p. 796

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Beeson. 134. Acta Arch. VII.5 135. P 13.21-14.1 Polotsky; vezi Ort, Mani, p. 121. 136. Böhlig, Gnosis III, pp. 80-81. 137. C. Faust. I.1. 138. Alfaric, L’Évolution intellectuelle, p. 83. 139. M 91, după Ort, Mani, p. 141 (adaptarea Îmi aparține). 140. Aug., De haer. 38; cf. Fihrist, p. 796 Dodge. Capitolul VII Paulicianismul sau marcionismul popular Adevărata bucurie a lui Dumnezeu este să fie Învins de om. Elie Wiesel 1. Izvoare Există numai o singură

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Évolution intellectuelle de Saint Augustin, Nuorry, Paris, 1918. —, Les Écritures manichéennes, I-II (Nourry: Paris, 1918-19). Al-Nad@1@m: Bayard Dodge, The Fihrist of al-Nad@1@m: A Tenth-Century Survey of Muslim Culture, Columbia Univ. Press, New York, 1970. —: Gustav Flügel, Mani, seine Lehre und seine Schriften: Ein Beitrag zur Geschichte des Manichäismus (Brockhaus, Leipzig, 1862). Wilhelm Anz, Zur Frage nach dem Ursprung des Gnostizismus: Ein religionsgeschichtlicher Versuch (TU XV.4), Hinrichs: Leipzig, 1897. Apocryphon Johannis, ed. și trad. Soren Giversen, Prostant

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Press, Oxford, 1976. Clement din Alexandria: Clemens Alexandrinus, Stromata și Excerpta ex Theodoto, ed. O. Stählinn și L. Früchtel (GCS), 2 vols., Hinrichs, Leipzig, 1960. Colloque international sur les textes de NH, Quebec, Aug. 1978, (BCNH 1), 1981. The Cologne Mani Codex (P. Colon. inv. nr. 4780) „Concerning the Origin of His Body”, trans. Ron Cameron and Arthur J. Dewey, Scholars Press, Missoula, MT, 1979. Carsten Colpe, Die religionsgeschichtliche Schule: Darstellung und Kritik ihres Bildes vom gnostischen Erlösermythus, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
und Legenden, ed. O. Dähnhardt, vol. 1 (1907): Sagen zum Alten Testament (reluare, Burt Franklin, New York, 1970). De resurrectione (Epistula ad Rheginum), M. Malinine, H. -Ch. Puech, G. Quispel, and W. Till (ed.), Rascher, Zürich and Stuttgart, 1963. François Decret, Mani et la tradition manichéenne, Seuil, Paris, 1974. Le Deuxième Traité du Grand Seth, ed. și trad. Louis Painchaud (BCNH 6), 1982. John M. Dillon, The Middle Platonists, Cornell Univ. Press, Ithaca and London, 1977. Ignaz von Döllinger, Beiträge zur Sektengeschichte

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Jewish Action, Summer 5750/1990, 27-30. Origen, De principiis, ed. H. Görgemauus and H. Krapp, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1985. Origen, The Commentary in S. John’s Gospel, ed. A. E. Brooke, 2 vols., Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1896. L.J.R. Ort. Mani: A Religio-Historical Description of His Personality, Brill Leiden, 1967. Elaine H. Pagels, The Johannine Gospel in Gnostic Exegesis: Heracleon’s Commentary on John, Abingdon Press, Nashville and New York, 1973. —, The Gnostic Gospels, Random House, New York, 1979. —, Adam, Eve, and the

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Messalianism and Antimessalianism in Gregory of Nyssa’s De Virginitate”, Patristic and Byzantine Review 2 (1983), 27-44. G.C. Stead, „The Valentinian Myth of Sophia”, Journal of Theological Studies n.s. 20 (1969), 75-104. Victor Stegemann, „Zu Kapitel 69 der Kephalaia des Mani” (1939), in Geo Widengren, ed., Der Manichäismus, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1977, 214-24. Werner Strothmann, ed., Makarios-Symposium über das Böse, Harrassowitz, Wiesbaden, 1983. Gedaliahu A. G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984. Studi copti. Recenzii sub coord. lui

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879

să știi că ți-e dușman și să te ferești de el. Cînd cineva scoate mălaiul* din țăst, astupă urma unde a fost, astupînd prin aceasta gura dușmanilor. Cînd șezi la masă, să închizi ușa, căci vei închide gurile duș manilor și nu te vor mai vorbi de rău. Spre a face ca cineva să n-aibă pace în casă, se ia țărînă de la un loc unde s-au mîncat doi cîni și se aruncă după respectiva per soană, care apoi

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697

că secrețiile joacă un rol important în instalarea repulsiei față de o persoană apropiată. Majoritatea dintre noi manifestăm însă o serioasă repulsie și față de propriile secreții. Tot așa cum tandrețea este cerută adesea „în oglindă“ (v. Senzualitate masculină), repulsia s-ar putea mani festa față de celălalt pentru că este resimțită întâi față de propriul corp. Totul începe de pe vremea când copilul se deprinde să facă la oliță, pentru că propriul scaun este ceva scârbos. Mai târziu, igiena îi cere să îndepărteze orice produs învechit al corpului

Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]