409 matches
-
după propriul cod de valori; într-un cuvânt, prin intermediul personajelor, scriitoarea pledează pentru dreptul femeilor de a se emancipa. Femeia-păpușă, menită doar să satisfacă vanitatea bărbatului, este ridiculizată. Din păcate, romanele sunt gândite ca niște pilde moralizatoare, cu personaje construite maniheist, în alb sau negru, pozitive ori negative. Totuși, există și cărți în care acest schematism este depășit. Astfel, protagonista din romanul Slutica (1925) se detașează printr-o intensă trăire sufletească, prin zbuciumul continuu al revoltei. Pe de altă parte, L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
Esențială este măsura în care ele își asumă, tainic și profund, Sfânta Tradiție și, în mod special, raportarea la cele două arhetipuri ale feminității creștine dintotdeauna: Eva și Sfânta Fecioară Maria. Felicia Cordoneanu rezolvă elegant dilema, pledând pentru evitarea judecăților maniheiste, simpliste, bazate pe certitudini și opțiuni binare. Autoarea cărții pune în evidență - cu deplină îndreptățire - libertatea femeii de a alege, de a-și asuma (sau nu) un rol și un statut social, cu toate consecințele ce decurg de aici. Remarc
[Corola-publishinghouse/Science/84987_a_85772]
-
mărunt, doar pentru a-și atrage prada în capcană. El este, deocamdată, străin de valori și noțiuni de etică pe care le va descoperi și prețui ceva mai încolo. Situându-se de partea răului, Șoimul nu poate avea, în viziunea maniheistă specifică Istoriei ieroglifice, nici o calitate, ci scoate la iveală doar viciile pe care unii gânditori vechi i le-au pus pe seamă, dar pe care favorurile nobililor i le-au șters: lăcomia, de care îl "acuza" Rabanus Maurus 11, mândria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ar fi fost direct implicat în evenimentele de stradă din însîngeratul decembrie '89. Există o versiune amplă, generală, asupra evenimentelor din '89 care angajează în confruntare mai multe forțe politice, printre care și Securitatea. Ea este gîndită și prezentată oarecum maniheist. Pe de o parte, ar fi existat un bloc al forțelor malefice (fidelii clanului Ceaușescu, Securitatea și teroriștii), iar pe de alta, unul al binelui, activat special în scopul mîntuirii noastre naționale de ciuma roșie (Armată, popor, F.S.N. și liderii
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
freudiană pornind de la Orestia lui Eschil, schimbă decorul, plasând acțiunea pe teren românesc, în Moldova, pe la 1700: localizare iluzorie, intenția lui S. fiind montarea dramatică a cazuisticii unei „vini tragice”. În prim-plan evoluează neamul Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
în care aceștia au putut oficia drept preoți ai "religiilor politice" ale căror dogme le-au îmbrățișat. În astfel de situații, catedra sau cartea s-au transformat în amvon, iar prezența intelectualilor în spațiul public a luat forma unui ritual maniheist de binecuvântare a celor "buni" și de afurisire a celorlalți, considerați "răi". Și astfel, subliniază Daniel Șandru, intelectualii au pus în mișcare au pus în mișcare un mecanism al fascinației fundamentate pe ură. De clasă, la stânga, de rasă, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
este, cel puțin în studiile istoriografice propriu-zise: influenta școală Ioan Scurtu a încercat prin mijloace nu tocmai pașnice să impună ca etichetă pentru comunismul românesc noțiunea de "regim socialist totalitar"36. Ion Ianoși are dreptate atunci când susține, chiar dacă la modul maniheist, necesitatea existenței unei intelectualități de stânga: "De omul de stânga ar fi nevoie, inclusiv printre intelectuali, ca să mențină acea stare de fertilă nemulțumire în afara căreia s-ar trezi cam însingurați apologeții dreptei, ai capitalismului, ai liberei concurențe, ai acumulării nelimitate
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în vedere o posibilă repoziționare conceptuală și metodologică a problemei ideologiei, prin punerea în oglindă (nu în ideea unei comparații!) a două moduri de raportare intelectuală la aceasta: cel specific unui regim al legitimării puterii totale, legitimare realizată în termeni maniheiști și cel integrator, propriu liberalismului intelectual de orientare democratică. Pe acesta din urmă îl circumscriu printr-o interpretare a ideilor susținute de Adrian Marino, un intelectual trecut prin închisorile comuniste și care, în postcomunism, a resimțit ceea ce numesc "marginalitatea ideologului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
legionarii, care au avut propriii lor propagandiști intelectuali - de la pseudofilosoful Nae Ionescu până la presupus "rătăciții" tineri ai generației '27, precum Mircea Eliade, Emil Cioran ori Constantin Noica -, și-au anihilat opozanții din elita intelectuală interbelică, tocmai în baza unei logici maniheiste, radicale (a cărei consecință a fost violența criminală), în perioada comunistă, elita intelectuală care și-a asumat un rol propagandistic a identificat "dușmanul" la nivelul intelectualității antecomuniste, care trebuia fie de-a dreptul "epurată", fie convertită prin "reeducare". În mod
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și în postcomunism, de-a lungul unui proces de democratizare ce întâmpină, și astăzi, suficiente obstacole. În acest cadru, intelectualii reprezentativi ai postcomunismului românesc și-au asumat statutul de "judecători ai tuturor lucrurilor" și, proiectând o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a intelectualilor la ideologie pe care am încercat să le expun pe parcursul studiului de față nu se subîntind unui demers comparativ. Ceea ce am intenționat să relev este faptul că raportarea propagandistică la demersul ideologic s-a realizat pe un fond maniheist preexistent în societatea românească, identificabil și în epoca antecomunistă, un fond pe care comunismul s-a pliat și care a supraviețuit și în postcomunism. Este evident că regimurile dictatoriale, privilegiind o ideologie unică, lipsită de alternativă, determină, în cazul intelectualior
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
s-o ocultăm în virtutea unui "estetism" total neproductiv din perspectiva asumării trecutului. Dat fiind deficitul nostru democratic și povestea remanentă a Salvatorului ce va să vină, spațiul public al României contemporane este, în continuare, unul expus riscului monologic, în spirit maniheist. Căci, chiar fiind "oameni ai ideilor", intelectualii pot oricând deveni, după cum atestă istoria recentă, oameni ai unei singure idei. Bibliografie Besançon Alain, Originile intelectuale ale leninismului, Editura Humanitas, București, 2007. Boari Vasile, "Intelectualii între trădare și elogiu", în Vasile Boari
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
evident, un ingredient important al democrației. Problema e că definirea cetățeanului în termeni "administrativi" tinde să obnubileze importanța calității politice a acestora. Din nou, mass-media joacă, și aici, un rol deosebit. Făcând abstracție de cartelizarea presei românești și de discursul maniheist, profund non-jurnalistic, ce a câștigat teren în spațiul nostru public, nu putem trece peste faptul că un cetățean presupus "informat" nu este, automat, și un cetățean "competent" sub aspect politic 4. Totuși, instrumentul referendar se adresează acestor cetățeni, care au
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
evident, un ingredient important al democrației. Problema e că definirea cetățeanului în termeni "administrativi" tinde să suubileze importanța calității politice a acestora. Din nou, mass-media joacă, și aici, un rol deosebit. Făcând abstracție de cartelizarea presei românești și de discursul maniheist, profund non-jurnalistic, ce a câștigat teren în spațiul nostru public, nu putem trece peste faptul că un cetățean presupus "informat" nu este, automat, și un cetățean "competent" sub aspect politic. Totuși, instrumentul referendar se adresează acestor cetățeni, care au, cu toții
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
a tuturor celorlalte teme și mijloace folosite În contracararea „dușmanului”). Privind utilitatea „răului” În proiectele negative. De la rubricile fișei personale din dosarele profesionale (din care transpare grija regimului pentru un trecut „corespunzător” al cadrelor) până la asumarea explicită a unei poziții maniheiste (În diverse documente din dosar), ofițerii sistemului penitenciar denotă un profil de utilitate În raport cu țelurile pe care și le stabilește regimul În ansamblu. Odată cuprinse În procesul de recrutare pentru o funcție militarizată, aceste persoane au continuat să fie bombardate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
și din Afghanistan, de la un taliban care a studiat la Târgu-Mureș. Iese, bineînțeles, scandal, ziarele cu simpatii liberale scriu despre discriminare pozitivă, iar tabloidele patriotice duc acuzațiile și mai departe, asupra tuturor tipurilor de discriminări: convexe, bipolare, piramidale, ortoepice și maniheiste. Faptele însă sunt fapte: vicele udemerist se însănătoșește și Guvernul e nevoit să suplimenteze banii la Sănătate. Cum ar veni, la primul spital. Ca niște fluturași aurii pe mușcătura dintr-un măr Am căutat-o pe domnișoara V. din Ministerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe jos, devine și prilej de a descoperi, cu ochi dilatat, un chip al naturii („Viziunea și acustica sa sunt terifice”, spune G. Călinescu) ori pretext pentru literaturizări, întrucât memorialul este împănat cu subiecte de nuvele romanțioase, cu portrete schițate maniheist în tonuri întunecate. P. a și tradus din Al. Dumas (Tereza, 1848, Trei mușchetari, I, 1853), din Bernardin de Saint-Pierre (Paul și Virginia, 1850, Coliba indiană, 1850), din versurile lui Schiller, Lamartine și Mickiewicz, un fragment din Romeo și Julieta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
Adolf Hitler Însuși : „Două lumi se confruntă Între ele ! Omul-Zeu și Omul-Satana ! Arianul și evreul sunt atât de Îndepărtați unul față de celălalt, pe cât este bestia față de ființa umană” <endnote id=" (121, p. 154)"/>. Simplificator, discursul nazist impune o perfectă viziune maniheistă : Dumnezeu vs Diavol, om vs bestie, arian vs evreu. Retorica practicată de Luther pare să fi revenit după patru secole. Și nu este Întâmplător faptul că, la Procesul de la Nürnberg (1946), un Înalt lider nazist, Julius Steicher, a Încercat să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ziarul Apărarea Națională, În 1922). Dar, În unele privințe, Paulescu l-a Întrecut pe A.C. Cuza, ba chiar l-a premers. În 1923, el reducea totul la termenii unui dualism religios. Lumea era sfâșiată de un uriaș conflict de tip maniheist : „creștinismul dumnezeiesc” versus „jidănismul diavolesc”. Pentru rezolvarea „chestiunii evreiești”, N.C. Paulescu propunea Încă din 1913 o soluție „radicală”, „simplă și comodă”, fără să se sfiască să vorbească chiar de „exterminare”. Dacă „jidanii” sunt „hoți și asasini”, precum și „paraziți rău- făcători
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiind cea mai dreaptă și perfectă. Și numaidecât prin contrapondere la lumea capitalistă, pe care nu o cunoșteam decât prin textele din Capitalul lui Marx sau din filmele americane, acceptate cu un anumit interes și atent puricate sau cenzurate. Gândirea maniheistă era la ea acasă. Cine nu era cu noi era Împotriva noastră. Preferam să nu discutăm despre asta. La cursuri și seminarii, lucrurile cu adevărat reale, ce țineau de câmpul social În care eram inserați, erau eludate În mod metodic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Atât În fotoliile Academiei, cât și pe rafturile librăriilor sau În conștiința cititorilor, valorile stau alături de non-valori, În devălmășie, deoarece mecanismele receptării critice nu sunt capabile să instituie ordinea necesară. S-ar putea spune că evaluarea mea este excesiv de simplistă, maniheistă și pesimistă, În raport cu o realitate care ar trebui să fie, Întotdeauna, mult mai nuanțată și mai complexă. Așteptând cu toată deschiderea argumente În acest sens, nu pot decât să-mi mențin, până atunci, aprecierile deja formulate. Cele două tendințe concurente
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru tiraniile lor, ei loru-și impute, cum și-au săpat, așa vor mânca. Observăm În acest text o evidentă etnicizare a conflictului, Împărțirea categorică În „unguri” și „români”, două tabere aflate În conflict ireductibil și care se suprapun, În mod maniheist, cu binele și cu răul. Chiar dacă, la nivelul imperiului, conflictul pare să aibă un caracter preponderent politic și mai puțin etnic, opunându-i pe cei fideli Împăratului, din toate etniile, insurgenților maghiari (eventual „kossuthiști”), În Ardeal lucrurile stau altfel: „rebelii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-au înfrățit / și parcă susțin cerul / și-l mângâie azi”. Ideea structurantă a discursului (doar cu intermitențe și poetic) e contrastul radical, marcat maniheist, între viața de altădată a mulțimilor muncitoare și cea din momentul răsturnărilor postbelice. Până deunăzi pentru cei mulți cerul era negru, murdărit „cu tină”, era neagră chiar și lumina, căci „o astupa boierul”, oamenii erau duși la război, ca vitele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
rostit la câteva zile după 11 septembrie, caracterizată de unii drept neoleninistă - „Cine nu este cu noi, este Împotriva noastră. În acest război trebuie să alegem...”. Mircea Mihăieș: El era, de fapt, foarte punctual. Vladimir Tismăneanu: Era foarte tranșant și maniheist. Mircea Mihăieș: Vorbim acum, după Madrid, pe fondul unei stări de tensiune planetară, care s-a propagat până În România. Am aflat că aseară la televizor a fost o emisiune În care Mircea Dinescu a spus: „Să fim serioși, România nu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sunt de asemenea apreciate benzile desenate de spionaj, care demască nenumărate comploturi "roșii", însă eroii supraumani nu își găsesc locul în acest tablou (titlurile mari funcționând la cota de avarie), deoarece publicul nu mai este dispus să preia reprezentări simpliste, maniheiste, ale conflictului.630 Dar frica de atacul nuclear mocnea în societatea americană, generând un sentiment de nesiguranță și chiar o paranoia difuză. Capacitatea umanității de a se autodistruge era mai înfricoșătoare decât orice simțise până atunci. În toată această febră
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]