326 matches
-
flotilei de Avizori(oare pentru a respecta prezența celuilalt sex), Supervizorii puteau primi informații (presupus fiabile) despre dimensiunile și configurațiile Ego-urilor și egotropismelor aferente, despre faliile subconștientului evidențiate de jocurile de limbaj, despre disensiunile previzibile. Cum "pretorienii" mai "palmau"hhh manuscriptele celor supuși "avizării", anal(ist)ul de serviciu avea "du pain sur la planche". Firimiturile reveneau "avizuțelor" (de ambele genuri) cu vagi cunoștințe de psihocritică, la modă în deceniile 7-8 în Hexagon, care aplicau schemele respective la relațiile interpersonale din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
hipertexte care desenează încă o constelație intratextuală: hieroglife/cărți vechi (4). (S4c) La căpițelul de lumânare ce sta în gâtul garafei cu ochiul roș și bolnav, el deschise o carte veche (s.n.) legată cu piele și roasă de molii un manuscript de zodii.[...] Inițialele acestei cărți cu buchii erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sângele, caractere slave (s.n.) de o evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist,[...]. Tablele erau pline de schemele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
zidit" casele Bucureștilor de atunci sunt rău zidite, murii se năruie, în schimb, cugetările zidesc sisteme. Lumina nu este niciodată clară și puternică, dimpotrivă; de ce căpițel de lumânare sau căpețel de lumină? Consumarea lumânării a însoțit pătrunderea sensurilor ascunse din manuscript, ceea ce presupune că deja protagonistul aventurii dintre lumi se apropie de înțelegerea cărții vechi. (S4d) Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur (s.n.) c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tale, ca să-l găsesc când voi reveni pe pământ și să-l recitesc 32; o memoriile umbrei mele [...], scrise de câtă vreme am fost în lună, [...] niște hârtii galbene și veștezite, legate cu fire de ață albastră 33; o un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour34. Dialogul epistolar dintre Șobolțof și Cezar din [Falsificatorii de bani], deși interesant ca realizare a unei proze cu mijloacele dramaticului, nu ar pleda prea convingător pentru rolul fundamental al scrisorilor în proza eminesciană un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca să-l găsesc când voi reveni pe pământ și să-l recitesc 32; o memoriile umbrei mele [...], scrise de câtă vreme am fost în lună, [...] niște hârtii galbene și veștezite, legate cu fire de ață albastră 33; o un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour34. Dialogul epistolar dintre Șobolțof și Cezar din [Falsificatorii de bani], deși interesant ca realizare a unei proze cu mijloacele dramaticului, nu ar pleda prea convingător pentru rolul fundamental al scrisorilor în proza eminesciană un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poate fi și că toate trebuie să fie cum sunt... ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 207). La Eminescu, trăirile grave sunt descrise cu ajutorul elementelor împrumutate din registrul artelor: parantezele diegetice în care cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
asupra caracterului ezoteric ("cartea cea veche cu buchiile neclare și cu înțeles întunecat"), în timp ce hipotextul întărește nuanța de vechime. Nuvela Sărmanul Dionis luminează slab, dar ispititor cartea, în timp ce varianta Umbra mea încearcă să îndepărteze lectorul și să minimalizeze tautologic rolul manuscriptului. Într-un impuls de onestitate, varianta Umbra mea inversează rolurile, în sensul că naratorul nu apare ca un nepriceput "visătorul Dionis" din opera publicată -, el inițiază umbra și-i descrie tot scenariul ascensiunii selenar-para disiace. În hipertext remarcăm gradarea ascendentă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
64). La aniversară citise multe romane și ar fi vrut să aibă întindere mai mare, dar nu era decât o "narațiune originală" de mică dimensiune. În ceea ce privește al treilea tip, autoreferențialitatea po(i)etică, ea se îmbină cu manevrele autenticiste, proiectând manuscriptul "într-un ipotetic avant-texte cu intenția de a-și prezenta opera ca "propunere de realitate"" (Lăcrămioara Petrescu: 2000, 131). Dacă în roman, acest tip de autoreferențialitate deschide cea de a treia parte: "Printre foi, o fâșie de hârtie cu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ipotetic avant-texte cu intenția de a-și prezenta opera ca "propunere de realitate"" (Lăcrămioara Petrescu: 2000, 131). Dacă în roman, acest tip de autoreferențialitate deschide cea de a treia parte: "Printre foi, o fâșie de hârtie cu cuvintele următoare: Cu manuscriptul fă ce-i ști. Adio, și la revedere pe celaltă lume. Toma" Iată manuscriptul: III [...]" (Eminescu: 2011, II, 106), în narațiunea [Părintele Ermolachie Chisăliță], varianta finală, autoreferențialitatea po(i)etică arată cum ar fi putut să se deschidă un nou
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Petrescu: 2000, 131). Dacă în roman, acest tip de autoreferențialitate deschide cea de a treia parte: "Printre foi, o fâșie de hârtie cu cuvintele următoare: Cu manuscriptul fă ce-i ști. Adio, și la revedere pe celaltă lume. Toma" Iată manuscriptul: III [...]" (Eminescu: 2011, II, 106), în narațiunea [Părintele Ermolachie Chisăliță], varianta finală, autoreferențialitatea po(i)etică arată cum ar fi putut să se deschidă un nou capitol: Am mai putea scrie un capitol [cu] subtitlul: Cum Părintele Ermolachie a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a definițiilor intertextualității în cheie arheică și invers. Considerăm mai mult decât sugestiv faptul că Archaeus, așa etern cum este, are nevoie de suportul tipografic: "Ș-apoi nu uita că hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze pe Archaeus". Manuscriptul, nucleu intratextual predilect la Eminescu, ilustrează cel mai bine conotația intertextuală a "studiului de caz" cu directorul de teatru. 4.3. Intratextualitate transgenerică. Al treilea model cosmologic, einsteinian Am văzut într-un capitol anterior cum se produce, prin intertextualitate, un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
foretext [Archaeus]. For the first, the pencil of the genetic criticism has passed from the published text (the final version) to the variants My Shadow and [Scrisoarea lui Dionis] their transliterated form of the manuscripts (D. Vatamaniuc) to read the manuscript in facsimile in Umbra mea. The whole journey was accompanied by readings from Fragmentarium. The third category is transgeneric intra textuality, which highlights the organicity of Eminescu's work. We have related prose to poetry and to correspondence without ignoring
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
însă că și în acest mod putem contribui la semnalarea și popularizarea unei importante colecții, care se cere a fi sistematic parcursă, ceea ce se întrevede a fi cu putință abia după așezarea temeiului științific mai sus menționat. Vezi Iacob Radu, Manuscriptele bibliotecii episcopiei greco-catolice române din Oradea Mare. Studiu bibliografic, București, 1923, p. 2. Vezi publicațiile românești de la Buda din această perioadă în „Index Librorum Selectorum In Typographia Universitatis Hungaricae Budae 1777-1848 Impressorum”, în volumul Kirăly Péter, Typographia Universitatis Hungaricae Budae
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de un spirit practic mult mai ascuțit; ea aparține lui Vasile Porojan și tovarășului său de joacă, „cuconașul“ Alecsandri. „Pe la 1827 - își amintește cel de-al doilea - aveam de profesor pe călugărul Gherman, acel care a vândut lui Gr. Ghica-vodă manuscriptul lui Șincai. El ședea la noi și, afară de mine, avea și alți elevi externi, dintre care și pe M. Kogălniceanu. Acesta venea în toate zilele, îmbrăcat în antereu de cutnie și purtând un ișlic rotund de pele de miel sură
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
I-II, Cernăuți, 1873-1875; Tradițiuni poporale române, Sibiu, 1878; Descântece poporane române, Suceava, 1886; Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893; Satire poporane române, București, 1893; Tradiții poporane române din Bucovina, București, 1895; Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina, I, Suceava, 1900; Poezii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 1900; Hore și chiuituri din Bucovina, București, 1911; Legendele ciocârliei, București, 1923; Legendele rândunicii, București, 1923; Legendele păsărilor, îngr. Mihai Cărăușu și Orest Tofan, Iași, 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
mare, întinsă, liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm aproape toată vremea de vorbă cu Vlădica Narcis Crețulescu 6, pe care l-am găsit lucrând în modesta lui chilie călugărească. Ne spune multe lucruri, ne arată manuscriptele lui; cufundat în studiile lui, pare cu totul străin de afacerile mănăstirii. Cu totul străin în adevăr este. Foarte vesel ne vorbește și ne povestește frumos și vremea trece. Curând la arhondaric, economul părinte care nici nu catadixește să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scrisori documentare (???? 13-14) După masă, Profirița s-a întâlnit, fiind eu de față, cu Natalia Negru. O întâlnire interesantă care i-a plăcut. Eu am participat puțin la convorbirea lor. Trimis d-lui Anton Treischin, strada Domnească R. Sărat, un manuscript al său din viața basarabeană românească, scris însă de cineva care nu știe limba. A. T. probabil e rus. La Academie, în secția literară, discuție (zădarnică!) asupra unei publicații buletin îndreptar care să se ocupe de greșelile de limbă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri... Interesul mi se deșteptă și merse crescând până la sfârșit. Foarte impresionat, am cetit poezia de mai multe ori în șir, iar a doua zi dis-de-dimineață m-am dus la Maiorescu cu manuscriptul în mână. În sfârșit am dat de un poet, i-am strigat intrând în odaie și arătându-i hârtia... Ai dreptate, aici pare a fi talent adevărat. Cine este acest Eminescu? Nu știu, poezia e trimisă din Viena. Foarte interesant
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
dat de un poet, i-am strigat intrând în odaie și arătându-i hârtia... Ai dreptate, aici pare a fi talent adevărat. Cine este acest Eminescu? Nu știu, poezia e trimisă din Viena. Foarte interesant, zise încă o dată Maiorescu, lasă manuscriptul la mine. Peste câteva zile, fiind adunarea Junimii și Maiorescu cetindu-ne versurile Venere și Madona, toți și mai ales Pogor au fost încântați de acest poet necunoscut. Despre calitățile de ziarist ale lui Eminescu, tot Negruzzi ne spune: „Știu de la
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
gramatică, istorie a limbii, remarcându-se ca filolog de formație eclectică, cu preocupări multiple. Majoritatea contribuțiilor le publică în revistele „Dacoromania”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Revista filologică” și altele. Încă din 1914 începe să editeze texte vechi românești: Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian (studiu și transcriere). La început folosește transliterația, deoarece: „Transcrierea cu litere latine trebuie întocmită astfel încât să redea întocmai grafia chirilică: din transcriere să se poată reconstitui scrierea originală. Chestiunea valorii fonetice trebuie despărțită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
texte privind cultura Transilvaniei, lucrarea Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des origines à la fin du XVIII-e siècle (1938), subliniază contribuția Transilvaniei la îmbogățirea patrimoniului culturii române. SCRIERI: Istoria școalelor năsăudene (în colaborare cu Virgil Șotropa), Năsăud, 1913; Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian, București, 1914; Un manuscris calvino-românesc din veacul al XVII-lea, București, 1936; Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des origines à la fin du XVIII-e siècle, București, 1938. Repere bibliografice: Iorgu Iordan, Nicolae Drăganu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
București, de unde Titu Maiorescu îi scria junimistului Anton Naum: „...Aud despre o frumoasă nuvelă a d-lui Creangă, aăle) cărui scrieri în genere sunt o adevarată îmbogățire a literaturii noastre. Fă bine, spune-i să-mi trimeată pentru 5 zile manuscriptul nuvelei si îl voi remite desigur după acest timp; nu mă oropsiți de tot, rogu vă...― Epistola din care am citat este reprodusă în volumul Ion Creangă si lumea în care a trăit, semnat de Constantin Parascan. Posteritatea critică a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mult vuiet și a fost prima provocare la adresa școalei literare din București, reprezintată mai târziu prin Revista contimporană. În numărul al 3-lea venii și eu cu prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât am scris novela mi se părea bună. Îndată ce am sfârșit-o, a început să-mi lipsească această încredere, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmi amorți cu desăvârșire, de parcă ieșea dintr-un fund de poloboc 107. Era cu neputință să continui fără a-mi stâlci cu desăvârșire novela. Atunci Maiorescu, care era singurul bun cetitor în "Junimea" pănă la venirea lui Eminescu, îmi luă manuscriptul din mână și urmă lectura mai departe. Când îl auzii, rămăsei eu însumi surprins. Parcă ascultam lucrarea altuia, așa de bine nuanțate și bine subliniate ieșeau toate frazele din gura lui. Pas mal!108, observă Cornea. Taci din gură, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]