409 matches
-
a conduce țara și a necesității de a se pune capăt acaparării de către ei a averii evreilor în folosul lor propriu și nu pentru binele țării. În cadrul Ministerului Economiei Naționale o Comisie Centrală era chemată pentru a înlătura primejdia unui marasm economic în producția naturală și în exercițiul comerțului, datorat unei dezordonate transferări de fonduri comerciale și industriale. Legislația antievreiască inițiată de guvernul național legionar își propunea să aplice românizarea nu numai în viața economică ci și în viața spirituală, culturală
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
am ieșit. Nu aparținem de mitul supraomului, chiar e mai bine și mai natural să fie așa. Suntem vulnerabili de la începutul existenței și până la capătul ei. E tragicul sau salvatorul nostru destin. 30 Oare cum se mai poate ieși din marasmul actual? Se spune că am pierdut vocația pozitivului, a construcției, a echilibrului. Există o inimaginabilă confuzie de valori, calitatea umană este în scădere. Ar trebui să se aibă în atenție reflexele mentale ale omului, stilistica comportamentului, limbajul, cam tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
accentuarea sărăciei, absența soluțiilor și delegitimarea modelului european de dezvoltare bazat pe combinarea liberalizării cu integrarea. Pretutindeni zonele fragile ies arareori câștigătoare din perioadele de criză, ori Europa de Est și în special Europa Balcanică sunt astfel de zone. Abia ieșit din marasm, estul european alunecă la loc și, cu caracterul mondializat al crizei actuale, se regăsește într-o schemă binecunoscută de spațiu d'entre-deux, caracterizată de fluctuații ample și rapide ce nu permit acumularea, care necesită stabilitate de durată. Dacă adăugăm și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
o carieră remarcabilă În țara din care venea, aflat În impactul nord-american. În cei vreo treizeci de ani de când se află „acolo”, ca profesor de comparatistică la Universitatea din statul Indiana - Bloomington, Matei, alegând dificilul și riscantul exil, fugind de marasmul politic și cultural comunist, a trebuit, se’nțelege, să facă unele compromisuri. Unul dintre ele, cred eu, a fost acela de a renunța la cariera sa jurnalist-literară, de critic al unor opere curente, postură În care și-a cheltuit primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stea la semi-distanță și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de a „o” exprima! Iar Castor, bietul Castor Ionescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ispravă care și-au sfârșit zilele „Înainte”, cu acea imensă amărăciune că „lumea s-a Întors pe dos”, că suntem părăsiți de lumea civilizată, a Apusului, și că România lor și a strămoșilor lor se afundă Încă o dată În marasmele istoriei, o „piatră prea grea” pentru un popor, o „populație” de pe ambele versante ale Carpaților ce, atât de târziu și totuși!, s-a regăsit stăpână pe un Întins și bogat teritoriu, unită și dibuindu-și cu uimire, cu mîndrie, orgoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a căsătorit abia în clipa cînd și-a dat seama că nu mai are nici o șansă să se remarce intelectual: „Am ales între spînzurătoare și viața banală.” Familia, pe care o slujește docil, nu-l ajută să depășească starea de marasm. Se simte singur, din ce în ce mai singur, în „marea umană”. Citește, scrie, dar fără elan. * Următoarea parafrază ar putea fi o regulă pentru ținerea oricărui jurnal: „Nu amîna pe mîine ceea ce poți nota azi”. *Un nou exces. Nu mă surprinde, totuși mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
datoria, dar fără convingere, căci am ajuns la concluzia că aproape nici unul dintre copiii acestei generații - o generație scăpată din mînă - nu merită. Mă simt inutilă, ridicolă”. Știu. Are (uneori apăsător, ca azi) senzația de ratare, de scufundare inexorabilă în marasm: „Să poți (și a rostit fiecare cuvînt rar, cu glasul în lacrimi) să faci mult și să nu faci nimic e o drama”. „E adevărat”, am consimțit eu, incapabil în acel moment să dezvolt un atare subiect. Ca și cum n-ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cap de acolo din scaunul său cu rotile, de paraplegic: - «O! Yes! I know. Romania country, Budapest capital!» și-a ațipit mulțumit că în cinci secunde a tranșat o problemă prin care ne-a hotărât soarta aruncându-ne în marasmul comunist pentru cel puțin 50 de ani. Aproape 50 de ani de acuma încolo, bieții țărani din Cârțișoara, ca de altfel din toată România vor scruta cerul întrebându-se: «Când vin americanii?». Americanii, o nație, un popor din care 99
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
instituțiilor puterilor statului, de la cele mai înalte sfere până la cele mai de jos structuri administrative, elaborează legi pe care ei înșiși le batjocoresc, de cele mai multe ori în favoarea numeroasei lor clientele politice, reușind să coboare țara, nația, poporul, într-un nou marasm la care nici puterea de dinainte de 1989 nu reușise să ajungă. 4. Tranziția la Cârțișoara Odată câștigată așa zisa revoluție anticomunistă, primul prim ministru instalat după eveniment, dă cea mai neinspirată indicație oamenilor din mediul rural, țăranilor - «Treceți la lichidarea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și persoanele în vîrstă 493. În al doilea rînd, depresiunea din anii 1970 are un impact considerabil și asupra rolului statului. Castel susține ipoteza că politicile publice au trecut de la integrarea socială la inserția profesională 494. În al treilea rînd, marasmul anilor 1970 are consecințe asupra regimurilor de acumulare de capital. Întreprinderile se văd constrînse să creeze un sistem de creștere rapidă. Trăsăturile acestui sistem sînt următoarele: a) întreprinderile se înțeleg să finanțeze investiția, dat fiind că autofinanțarea este insuficientă; b
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
văzut vreodată un trandafir din cei bătuți ce fel de flori dă, dacă nu-i îngrijit? Niște flori strâmbe și crețe seamănă cu curechiul de Bruxelles. Chiar așa degenerase în saloanele lui Teohari vechea Junime, care n-a murit de marasm senil ci pentru că n-a fost îngrijită”. Până la urmă noul amfitrion a înțeles că nu trebuie continuată o activitate fără nici o semnificație. La 23 aug.1901, îi comunica lui Mihail Dragomirescu: „La Iași, cu toate încercările mele de a face
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-un orășel care se trezește la viață, aflat chiar în pragul revirimentului. Găsește aici "străduțe în pantă, curățele și pustii", dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-un concert de cîntece patriotice și urale. După trecerea Carpaților și înaintarea noastră în Transilvania, luptele, evoluînd în defavoarea noastră, la trecători, apoi în cîmpia Dunării, au dus la ocuparea Munteniei. Aceasta ne făcea să trăim zile amare și agrava marasmul general în sînul poporului italian, prăbușit deodată, de pe înălțimea speranțelor sale exagerate, în făgașul unui război de uzură pe loc. Ce s-ar fi întîmplat dacă opinia publică ar fi cunoscut tot adevărul și în ce fel eșecurile noastre militare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am permis să citez numele Getei Horodincă - dânsa nu-și mai amintește măruntul episod relatat mai sus! - deoarece, după ani, și-a schimbat părerea despre subsemnatul; ba chiar, Înainte de a părăsi România, execrată, ca și alți intelectuali de marcă, de marasmul cultural din ultimul deceniu al ceaușismului, a scris un splendid studiu despre romanul meu Îngerul de gips, care, la apariție, din ordinul partidului, nu a avut parte decât de critici vehement negative; fapt și mai lăudabil, vrând să insereze acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să public „acolo”, am avut, oricum, bunul-simț, speriindu-mă de-a dreptul, să Înțeleg enormitatea visului meu: venit dintr-o cultură tânără, fasonată, e drept, după modelul francez - mai ales sudul țării! -, dar pierdută, În ultima jumătate de secol, În marasmele și confuziile grave ale „artei comuniste”, nestăpânind foarte bine limba - citeam fluent și asiduu În franceză, ca mulți scriitori români, dar, ca și ei, o orbeam prost! -, or, Într-un lucru semănăm izbitor cu Francezii: cultul uriaș, aproape fanatic, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și În Parisul exilului nostru temporar! -, Încercând cu un oarecare calm, mai necesar decât oricând, să... nu, nu să „relativizăm” criza, necazurile, drama (la fel cum făceam În anii ’80 când mulți credeau că nația noastră e sfârșită, Înglodată În marasm și rușine!Ă, ci pur și simplu să integrăm ceea ce trăim, oricât de deconcertant și de „dezamăgitor”, Într-o „serie mai amplă” de nenorociri și crize, mai mult sau mai puțin asemănătoare, trăgând din aceasta și din acestea motive de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sprâncenele, lipsit de tactul firesc și necesar oricărei ființe normale sociale, dezvoltam nu numai păreri și teorii radicale față de unele nume sau păreri unanim acceptate, dar profesam eu însumi o credință în viitorul meu literar și, absolut paradoxal, știindu-se marasmul sovietizant al literaturii românești din acei ani, și în cel al literaturii naționale. Eram nemilos nu numai cu scribii, chiar și talentați ai momentului, îi distrugeam lui P. Dumitriu chiar și cea care urma să rămână cheia de boltă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vechii activiști, oamenii lui Dej, pe care-i trimite „la pensie”, declară „dreptul la eroare” al celor care lucrează în aparatul partidului etc. Printre discursurile cele mai radicale pot cita pe cel al lui Ion Alexandru, care se plânge de „marasmul lumii bucureștene și că nu găsește nici unde să se retragă, deoarece la țară, părinților și rudelor sale li se luaseră pământul și animalele cu japca!”; Ivasiuc vituperează contra lui Barbu ce „confundă proprietatea de stat cu cea privată, revista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru care luptasem cu puterile mele și „în condițiile date, am plecat la începutul lui iulie ’72 la mare, în satul „2 Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu critici vii la adresa „aparatului politic” care era făcut singur vinovat de relele sociale în jurul unui „conducător” singular, animat de mari idei naționale și „revoluționare” -, sau... un dispreț, pur și simplu, față de adulții care se afundau tot mai mult în marasmul acelei gândiri „duble, de zi și de noapte”: sclavi și robotizați rușinos politic la „serviciu, la fabrică” și „liberi” noaptea între patru pereți, cu urechea afundată în pâlnia Europei libere!... Da, „entuziasmul” tinerilor pentru „acel Ceaușescu”, singur și bine intenționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Frankfurter Allgemeine Zeitung, în New York Times, Le Monde, Neue Züricher Zeitung, Gazeta Wyborcza și altele, din aceeași familie. Și că e degradant să cultivi „informația“ la acest nivel, mai cu seamă într-un moment în care majoritatea cititorilor trăiesc în marasm. Știu dinainte răspunsul: asta se cere! și, în definitiv, tocmai pentru că vremurile sunt grele, lumea trebuie să se mai și destindă. Ca și cum nu te poți destinde decât aruncându-te în gol. Ca și când cea mai bună soluție pentru un om însetat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nefericit în plan personal, destrămat sufletește, iese pe stradă și dă foc caselor din jur nu duce o luptă politică, nu se opune „sistemului“. Nu are un scop înalt și altruist. Își exprimă, pur și simplu, într-o variantă agresivă, marasmul sau dezorganizarea interioară. Mai exact, transferă un război lăuntric pierdut în război exterior. El merită înțelegere și, eventual, compasiune. Nu trebuie lichidat, dar trebuie oprit să facă rău altora și, dacă se poate, trebuie tratat: de un psihanalist, de un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
toast secară în prăjitor pâine ca să fac tartina pâine unt”. N-aș vrea să închei pe un ton pesimist, pentru că nu-mi stă în fire. De aceea semnalez la final un fapt pozitiv, care mi-a încurajat speranța. În acest marasm național al devorării prepozițiilor am răsuflat ușurat când am văzut că, după dispariția celor autohtone, ne-am gândit să importăm prepoziții pentru a reface specia. Am observat deunăzi că pe fruntea unui troleibuz scria atât: „VIA UNIVERSITATE”. Inițial, resemnat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
deplin fericite.“ („Însemnătatea poeziei sovietice“, Gazeta literară, 15 octombrie 1959) „S-a constatat în istoria dezvoltării artei și a literaturii că un exces cauzat, nu rareori, de incultură și de supunere la fluctuațiile de moment ale modei poate duce la marasmul absurdului și al aberației. Respectând elementara libertate a inițiativei individuale, care este condiția primordială a oricărei creații de literatură și artă, apelul la echilibru, la înnoirea unei tradiții sănătoase, la scoaterea în evidență a valorilor false trebuie salutat ca un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]