49,948 matches
-
grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de mult pierdut în marele Nimic." Starea poetului este una de reculegere - sub împunsăturile regretului față de miracolele vieții mai departe îmbietoare: "Nu mai visez! A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ și cum
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ și cum se-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
la finala sa aruncare, cu apriga, în fond, dorință de a mai fi, care pretinde timpului încă o creditare: "Pe treapta cea de jos a scării/ mai poposesc pentru-un răstimp./ Nu mai e vreme să mă plimb/ până la malurile mării(...) atât cât să dau foc țigării/ și-n fumul ei, ca într-un nimb/ să lunec dincolo de timp/ spre pragul cel de sus al zării// Pe treapta cea de jos a scării." Dansant, cu reverențe, de felul său, rondelul se
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
cercetări fundamentale pentru cunoașterea și reevaluarea operei artiștilor amintiți. I se datorează, de asemenea, îmbogățirea colecției departamentului de pictură al Luvrului cu un număr impresionant de capodopere într-un timp record, după cum și reorganizarea expunerii de pictură franceză în cadrul proiectului "Marele Luvru", la îndeplinirea căruia a participat și a contribuit atît în calitate de conservator general al Patrimoniului, de șef al departamentului de pictură, cît și de Președinte-Director al marelui muzeu. Pentru această prestigioasă activitate, Academia franceză l-a ales în 1966 printre
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
face că, la început de drum, adolescenții scriu toți la fel, pun pe tapet același univers ideal, zbaterea lor dureroasă între extreme, iubirea fiind marea lor necunoscută, și la fel și universul înstelat, eternitatea, care îi absoarbe într-un alt mare necunoscut. Gravi, chinuiți, fără experiență, își dau obolul sufletesc de lacrimi în idealuri de neatins, în texte artistic sărace, vina lor și substanța lor, diafane amândouă, aflând sau negăsind în cititorul hârșit aproape nici un ecou. Totuși, mărturisirea lor contează, în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
Nicolae Manolescu EXACT în anul în care se împlinesc șase decenii de la moartea lui E. Lovinescu (15 iulie 1943), d-na Gabriela Omăt încheie ediția Agendelor literare ținute de marele critic cu începere din 1923 (anul cînd se năștea fiica lui, d-na Monica Lovinescu) și pînă cu cinci zile (10 iulie) înainte de a trece în lumea celor drepți. Volumul al șaselea a apărut de curînd la Fundația Națională pentru
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
din belșug vocabularul și să vă maturizați în pretențiile pe care le aveți față de opera dvs. în creștere. În Scutul natal sunt la vedere și hibele naive, dar și energiile promisiunii: La umbra nucului natal/ mă simt mare,/ atât de mare/ încât aștrii ochilor mei/ pot frige inima/ v(i)ermelui gigant,/ care mă mănâncă/ din picioare". Insist asupra exprimării cât mai firești cu putință, ca să nu rămână îndoit-nedumerit cititorul întâlnindu-se cu sintagme ca acestea: Populare cu pur, sau polenul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
a nu mă prezenta la serviciul militar, eram veteran după două blenoragii, și fumam zilnic, fără nici un presentiment, șaizeci de țigări de tutun tare. Timpul liber mi-l petreceam cînd în Barranquilla, cînd la Cartagena de Indias, pe coasta dinspre Marea Caraibilor a Columbiei, supraviețuind regește cu ce mi se plătea pentru notele zilnice la Heraldul, abia puțin mai mult decît nimic, și dormeam cît mai bine însoțit cu putință pe unde mă apuca noaptea. Ca și cum n-ar fi fost de-
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
în înregistrări de elemente și fapte concrete. Un apetit enciclopedic sălășluiește în poetul care, voindu-se pe sine cosmic, nimic din ce e în cosmos nu-i e străin. Căci el nu urmărește în poemul său doar realul, de la viețuitoarele mării la uneltele oamenilor mării, ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea, simplă în materialitatea ei, devine dublă reflectîndu-se în conștiința poetului, triplă și multiplă prin reverberațiile ei în oglina trecutului omenirii". Grandilocventul, așa de decorativul Malraux, îl
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
și fapte concrete. Un apetit enciclopedic sălășluiește în poetul care, voindu-se pe sine cosmic, nimic din ce e în cosmos nu-i e străin. Căci el nu urmărește în poemul său doar realul, de la viețuitoarele mării la uneltele oamenilor mării, ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea, simplă în materialitatea ei, devine dublă reflectîndu-se în conștiința poetului, triplă și multiplă prin reverberațiile ei în oglina trecutului omenirii". Grandilocventul, așa de decorativul Malraux, îl umple de entuziasm: "Îmi
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
voindu-se pe sine cosmic, nimic din ce e în cosmos nu-i e străin. Căci el nu urmărește în poemul său doar realul, de la viețuitoarele mării la uneltele oamenilor mării, ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea, simplă în materialitatea ei, devine dublă reflectîndu-se în conștiința poetului, triplă și multiplă prin reverberațiile ei în oglina trecutului omenirii". Grandilocventul, așa de decorativul Malraux, îl umple de entuziasm: "Îmi place să-l văd, să mi-l închipui pe Malraux
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
ultimul dinozaur". El este, a fost întotdeauna,chiar atunci când a afirmat că datorează ceva unui regizor, un rebel independent. Există singur, ca un munte cu creștetul în nori, liber în crepusculul impunător. El trăiește ca un cașalot uriaș într-o mare fecundă care-i hrănește intuiția. Creează doar atunci când se simte neîncătușat. Am lucrat mai multe spectacole cu el, spectacole în care a făcut roluri mari și în care s-a simțit foarte bine. A și fost recompensat cu premii de
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
negative a suferit Mircea Sântimbreanu, dar și alții, fiind lovite uneori cărți importante. Spre exemplu, cum era să se spună că țăranii români miros, că nu se spală? Era o blasfemie! Salturile peste un anumit grad de suportabilitate din partea mai marilor zilei trebuia făcut cu mare prudență, cu un spirit rațional formidabil. Altfel, orice gest care, aparent, te ducea înainte, ne împingea, de fapt, îndărăt. - Dar atâta prudență nu ne-a falsificat? - Mi-e greu să spun fiindcă nu știu cum ar fi
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
iar jurnalista (în accepțiunea lui I.D. Sîrbu, preluată cu umor de Mariana Șora) este cuprinsă de ceea ce s-ar putea numi "la joie de vivre". La sfîrșitul actualului volum autoarea a anunțat că renunță la acest tip de jurnal (pentru marele public), preferînd să-și drămuiască forțele pentru studiile științifice începute și pentru scrierea unor însemnări destinate exclusiv membrilor familiei. Prin publicarea jurnalului său, Mariana Șora face un gest similar celui de a accepta să trăiască într-o casă cu pereții
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
cărți. Criticul ripostează public. Se ridică de peste tot voci pro și contra romanului - pe care nimeni - cu excepția cronicarilor literari ai marilor ziare - nu-l citise încă. Editurii Suhrkamp i se recomandă (inclusiv de către Marcel Reich-Ranicki) să nu publice cartea. Tot marele critic mărturisește la televiziune și-și articulează în presă îndurerarea profundă, jignirea pe care romanul lui Martin Walser i le-a provocat lui și soției sale. Alte voci se pronunță pentru publicare. Suspansul crește. Scandalul la fel, făcînd valuri mari
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
am fost acolo. Un băiat pe prosop în fața mea citește o carte franțuzească. Dar o ține în așa fel încît nici eu, nici Costi nu reușim să ne dăm seama ce carte e. Cît despre mine, în fiecare an la mare am un ritual. Recitesc Ovidiu. Am un exemplar îngălbenit, pe hîrtie poroasă, apărut în 1957 la Editura pentru Literatură și Artă. Traducerea e a lui Teodor Naum. Știu latină cam de nota șapte, deci nu intru în detalii filologice, citesc
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
să fie, o, cititorul meu!/ Căci nu-n grădini frumoase le-am scris, ca-n alte vremuri,/ Și nici lungit, acasă, în patul meu cel drag,/ Ci aruncat pe mare la vreme grea de iarnă;/ Papirusul e umed de-albastrul mării val." Cît despre litoralul nostru, frumosul Tomis de care mă despart 50 de kilometri de coastă, Ovidiu n-avea nicidecum o părere prea bună. E adevărat că azi avem o statuie a lui în Constanța și că toată lumea știe cum
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
o părere prea bună. E adevărat că azi avem o statuie a lui în Constanța și că toată lumea știe cum " Cuvintele barbare le-am pus în vers latin". Dar în aceste epistole pe care le citesc eu acum la malul mării, în sunetul unor DJ care au început să mixeze la barul din apropiere, găsesc un latin de vază, la mijlocul vieții, disperat că trebuie să moară in no man's land: "Ce crezi că poate fi/ în sufletu-mi acuma, cînd
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
Pop este încă un semn că literatura română se află într-o etapă a autopromovării, într-o epocă a listelor. Criticul intuiește că este necesară (re)propunerea literaturii cu tot ce are ea mai bun - o atitudine pozitivă într-o mare de pesimism penibil al cărei slogan este de obicei întrebarea-clișeu �literatura încotro?". Viziunea critică apocaliptică, dar foarte bine camuflată, este prezentă și în cartea lui Ion Pop. Ea merge mînă în mînă cu o viziune tradiționalistă asupra literaturii. Ion Pop
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
ales. Cum ar putea fi altfel, când, periodic, omul instalat în pernele moi ale puterii e obligat să coboare spre-a se umili pentru vot. în oglindă, votantul îl detestă pe politicianul care l-a mințit cu nerușinare, promițându-i marea cu sarea și neoferindu-i finalmente decât imaginea respingătoare a cefelor îngroșate peste noapte. între categoriile care, în ultimii doisprezece ani, au beneficiat constat de ura puterii scriitorii ocupă primul loc. Indiferent că la guvernare s-au aflat politicieni de
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
golit de umanitatea sensibilă, mecanizat în libertatea sa care nu consfințește decît eșecul: "ar trebui să înlocuiesc numele acestui oraș/ cu un simplu număr care înseamnă pustiu/ poate deșertăciune/ ce părere ai despre asta Janis Joplin/ o să zgîriem puțin suprafața mării/ și vom găsi acolo un blues despre bani/ despre pescarul de arici undeva sus/ aruncîndu-și plasele în apă/ apoi scoțîndu-le aproape goale/ oricum fără noi" (cîteva scrisori către Janis Joplin). Despuiat de inocență, acest joc e de regulă nemilos: "noaptea
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate a privirii îndreptate asupra unei lumi care trece inevitabil către Muzeu, dar nu înainte de a-și fi lăsat și în noi urmele unor tipare de adâncime, lumina câtorva Exemple. Marea Dv. carte, Mémoire des Carpathes, a apărut de curând în românește la Editura Echinox din Cluj. Este, cred, o excelentă ocazie pentru a retrasa oarecum istoria contactelor Dv. cu civilizația și cu cultura tradițională românească și cu România în general
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
neîndoielnică dragoste la țară este bătaia, de care nevasta aproape că are nevoie, spre a se convinge că este mai departe iubită și ocrotită. Și, ce e drept, s-a bătut pe întinsul patriei, la munte și la șes, până la marea cea mare, din întunecata preistorie în zorile istoriei și mai apoi pe tot întinsul acesteia, ba și după ce, cu vorbele lui Fukuyama, a luat sfârșit, într-o excelentă trecere de mileniu. Ne-au aplicat bătăi pe toate părțile corpului pocitaniile
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
au declanșat o anchetă. Sus de tot, pe tavanul lumii, ei respiră un aer atât de rarefiat, încât orice tulburare li se aduce îi exasperează. În nici un caz nu li se poate pune întrebarea de ce când dă ortul popii mai marele poliției i se aduc, cum spuseserăm, onoruri cu drapel, iar când piere, în cele mai suspecte împrejurări un mărunt făptaș apucat de poliție, trece pe cerul lor numai un nouraș de mărimea și tăcerea unui miel, numaidecât spulberat. Că se
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
cînd a întîlnit-o pe femeia vieții lui. A cunoscut-o la Rosal del Virrey, un sătuc iluzoriu care în timpul nopții era port clandestin pentru corăbiile contrabandiștilor, dar care în bătaia soarelui părea locul cel mai nenorocit al deșertului, în fața unei mări sălbatice și pierdute, și atît de departe de orice așezare că nimeni n-ar fi bănuit că acolo sălășluia cineva în stare să schimbe soarta unei ființe. Pînă și numele părea o glumă, căci singurul trandafir care s-a văzut
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]