185 matches
-
hotărât pe seama lui. Era dus la doborât și fasonat copaci. Când a aflat, a fost pe punctul să moară de inimă... Din ziua aceea am pornit să facem planuri peste planuri... Problema cea mai importantă era să aflăm când pleacă marfarele din gară. Au un orar sau pleacă când sunt gata Încărcate? Trebușoara asta ne-a luat mai mult de o săptămână. Aveam nevoie de o rezervă de mâncare și apă. Încet-Încet, am făcut rost de un bidon pentru apă și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
astea le țineam pe tractor. După vreo săptămână și ceva, eram hotărâți s-o ștergem, dar cum să procedăm? ― Când suntem aproape de gară, oprim pentru vreo nevoie ceva și Îl legăm pe Mișa. Apoi ne furișăm cu atenție, urcăm pe marfarul care-i gata de plecare și duși suntem - s-a entuziasmat Drâmbă. ― Dar dacă cine știe din ce motive nu pleacă nici un marfar În ziua aceea și tractorul trebuie să sosească În gară, iar el numai nu vine? Nu se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oprim pentru vreo nevoie ceva și Îl legăm pe Mișa. Apoi ne furișăm cu atenție, urcăm pe marfarul care-i gata de plecare și duși suntem - s-a entuziasmat Drâmbă. ― Dar dacă cine știe din ce motive nu pleacă nici un marfar În ziua aceea și tractorul trebuie să sosească În gară, iar el numai nu vine? Nu se dă alarma?... Era o amiază cu soare blând de sfârșit de mai. Buștenii din remorci au fost descărcați. Drâmbă și cu mine am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Început să ne lumineze din față, semn că ne Îndreptam spre apus. ― Ce facem, Costache? Coborâm la prima stație sau?... ― Să așteptăm. Deocamdată se pare că suntem pe calea cea bună... A treia zi, În gara În care am ajuns, marfarul a tras pe liniile dinspre niște rampe de descărcare. Se Însera... ― Până aici ne-a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am aciuat după o stivă de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trenului. Dacă-i personal, ne urcăm pe vagon - mă sfătuiește Drâmbă. ― Dacă am ajuns până aici și, cum mi se pare, respirăm aer ce seamănă cu cel cunoscut de noi, nu trebuie să riscăm. Singurul nostru tren este tot un marfar cu direcția apus! Locul unde ne aflam nu prezenta prea mare siguranță. Așa că am căutat altul. Pe un capăt de linie din apropiere se afla un vagon de marfă din cel Închis. Era hrentuit ca vai de lume, dar aveam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nostru, Costache - a sărit bucuros Drâmbă. Ne-am furișat până la tren și am urcat În prima cabină de frânar. „Fie ce-o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cabină de frânar. „Fie ce-o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fim atenți la orice mișcare și ne vom da seama. Prima trebușoară care ne-a Înghețat sângele În vene a fost decuplarea locomotivei. A plecat chiuind la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina frânarului tocmai unde ne aflam noi! A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fluier de locomotivă ne-a pus inima la loc... Cei din jur Îl ascultau pe bătrân, care povestea cu mare Însuflețire. Nimeni nu Îndrăznea să-l Întrerupă, atât erau de prinși de poveste!... ― O să mă Întrebați de ce nu am lăsat marfarul și noi s-o luăm la picior. Apoi, din câte vedeam noi, trenul ne ducea În direcția cea bună și cu viteză... Iarăși o să vă minunați, când vă voi spune că sufletul nu te Înșeală niciodată. Ceva ne spunea că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
camioane sfârtecate de explozii, copaci retezați de proiectile, chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]