40,140 matches
-
plecat circul - o rafală răsucind un pantof de dans Manuela Dragomirescu Spartul nunții sau al tîrgului, sfîrșitul oricărui eveniment în care însuflețirea celor ce iau parte la bucuria colectivă dispare odată cu împrăștierea lor sînt mereu pline de o tristețe fără margini. Un stadion gol pe care vîntul aleargă gunoaiele rămase după un meci înfierbîntat este însă departe de a egala nostalgia circului care într-o bună dimineață, după magia spectacolului din seara trecută, a lăsat maidanul și sufletul copiilor pustiu. Circul
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentarii.html [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
Grăbește-te iubite! Te-aștept să vii la mine, Te-aștept, ca dragostea ție să ți-o închin. Împarte mai degrabă, tăcerile cu mine Și, nu închide gândurile tale-ntr-un suspin. Un pic mai amăruie îmi este viața-acum, La margine de șanț, pribeag fără vreo vină, Încerc să mai disting al crinului parfum, Prin marea deznădejde, în straie de lumină. Și viața mea e-amară. Hai să-o schimbăm acum În stropi de bucurie, căci n-avem nici o vină Pentru
SĂ TE UIT, NU POT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sa_te_uit_nu_pot_georgeta_nedelcu_1327360244.html [Corola-blog/BlogPost/359881_a_361210]
-
și fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aș putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol al II-lea, ca inima mea să fie adusă și așezată la Stella Maris, biserica ce am clădit-o la marginea mării. Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. In decursul unei lungi vieți atâția au venit la inima mea încât
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496162622.html [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
prigonit. Vitreg. Dușman. Ce poate să fie altceva? Potrivnic. Te închide într-o colivie și îți pregătesc sfârșitul ca vrăjitoarea lui Hansel. Hansel a scăpat. Și eu am scăpat. De o săptămână mi-am găsit adăpost în casa părăsită de la marginea satului. Nimeni nu îmi are treaba. Toți ocolesc acea casă. O consideră bântuită. Nu are nimic malefic casa. E încărcată cu energie pozitivă. Acolo locuiesc copiii abandonați. Trecătorii aud zgomote și cum o consideră nelocuită, cred că-i necuratul pe
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
de zână și fericit, în cel din urmă joc, să îți fiu sclav și tu să-mi fii stăpână. O clipă doar... Dar clipa-abia mai este și în curând cu umbra-i mă cunun. Însă-nainte de a trece peste marginea clipei, aș dori să-ți spun cum ar fi început trista-mi poveste: A fost odată un poet nebun care-a visat să facă din văi creste. Anatol Covalli Referință Bibliografică: O clipă doar... Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
O CLIPÃ DOAR... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1451720204.html [Corola-blog/BlogPost/349941_a_351270]
-
Acasa > Literatura > Proza > FLOAREA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Floarea Am deschis ochii în satul de pe valea Gumei,pe marginea căruia curge liniștit pârâul Câinelui făcându-și loc prin văgăuni și mușcând din maluri ori năvălind în grădinile oamenilor când nu mai are loc în matcă.Satul sărac se întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1457209960.html [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
cuvintele, care se zbăteau să procreeze dorul existențial. Ce înseamnă regresivitate a termenului literar și ce poate duce la dureri mai mari ca viața în umbra răutăți profane? Cuvântul, de când și-a marcat existența, a ars umanul dând dureri fără margini, a secat teluricul și s-a întins roditor spre înaltul cerului, coborând cu savoare spre nimicirea entității om. Cuvântul este rodul ideilor noastre și unul dintre cele mai puternice fermentări de distrugere a semenului, cu dureri de neînchipuit. Unii dintre
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
nu facă prea multă gălăgie, „că în cort doarme un boier.” * Azi-noapte, când a venit, rupt de oboseală și de frigul care-i pătrunseseră în toate mădularele, l-a ascultat pe bulibașă și s-a culcat în cort, în locul dinspre marginea unde era căruța. N-a dat jos de pe el decât bocancii și obielele, trăgând în locul lor ciorapii de lână împletiți într-un cârlig, ca să fie mai groși, de nevastă-sa, înainte de a pleca de acasă. Îi încălța numai în cantonamente
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
Aseară, pe la răsăritul lunii, când mărșăluiam, am fost atacați de bolșevici cu arme automate și am găsit momentul să fug. Am luat din furgon sacul, ranița o aveam în spate, arma în mână și m-am pitit în păpurișul de pe marginea drumului, unde am stat până s-a terminat atacul. Pe timpul luptei coloana cu căruțele companiei nu s-a oprit, soldații ce mergeau alături de ele trăgeau din picioare și eu am rămas singur, ascuns în tufele de buruieni. Se făcuse liniște
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
coloana cu căruțele companiei nu s-a oprit, soldații ce mergeau alături de ele trăgeau din picioare și eu am rămas singur, ascuns în tufele de buruieni. Se făcuse liniște ca după furtună. Nu era prea întuneric, fiindcă apăruse luna. Pe marginea șanțului am văzut un soldat căzut. M-am apropiat de el, l-am mișcat și l-am întors, că era cu fața în jos, era cald, dar mort. Avea capul zdrobit de o rafală de gloanțe. Sângele încă mai curgea
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
discuția cu sine. Într-un minut tânăra dispăru în noapte, așa cum și apăruse, ca o nălucă. Nu-și termină bine gândurile când văzu la prima buclă în apropiere de Timiș cum zidul de protecție este rupt și lumea adunată pe marginea șoselei se bulucea privind în prăpastie. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la capătul cursei. Deci până aici a reușit să ajungă. A tras imediat mașina în afara carosabilului și a alergat spre zona de unde a văzut că Maserati
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 763 din 01 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Glonțul iubiri nu întotdeauna ucide Ruginise arma atârnată în cuiul apusului de ziuă, Undeva la marginea orașului creșteu munții de gunoaie Pe când râul suspina bătând dimia-n piuă Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTODEAUNA UCIDE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 by http://confluente.ro/Glontul_iubirii_nu_intodeaun_al_florin_tene_1359705722.html [Corola-blog/BlogPost/341406_a_342735]
-
tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din scorburile viespilor ascunse prin araci. Singur cu arma atârnată de-un nor arzând în apus Te aștept să mai vi goală pe marginea visului meu, Învingeți teama, pușca a rămas în inimă sus, Și glonțul ruginit în ploaia lui Dumnezeu. Glonțul iubirii nu întotdeauna ucide în apus, Rugina e ardere înnobilând ce-a fost de mult, Glonțul timpul străbătându-l de mult s-
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTODEAUNA UCIDE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 by http://confluente.ro/Glontul_iubirii_nu_intodeaun_al_florin_tene_1359705722.html [Corola-blog/BlogPost/341406_a_342735]
-
să curgă simți pieptul izvor apă limpede cascadă se revarsă în cruce foaia de hârtie e simplă albă în jurul conturului crucii o clipă de neatenție și retezi brațele crucii Doamne te rog dăruie aripi omului-origami hârtia e albă simplă îndoi marginile le aduni ca într-o îmbrățișare și lași crucea să prindă singură conturul unui om foaia de hârtie e albă simplă se mișcă singură printre rafturile de cărți în care oameni-origami primesc salutul timid al crucii în mișcare foaia de
ORIGAMI-OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 by http://confluente.ro/Origami_om_anne_marie_bejliu_1368946080.html [Corola-blog/BlogPost/350398_a_351727]
-
-mi ascundă Taina dorurilor grele. Au crescut pe lacul nopții Hohotind printre suspine, Ofurile lor plângându-mi Lacrimi să te-alung din mine. Peste lacrimile mele Nuferi negri au crescut Să-mi ascundă-ntre petale Taina dorului pierdut. La o margine de cer Unde se închină lacul Plânge luna peste noapte, Doru-mi înecând sub veacuri. Sub suspinele-i tăcute Lacul negru mă îndeamnă Să te-ascund și-apoi să-i plâng Peste nufăru-i din palmă. De-aș putea ca să te uit
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1474060027.html [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
se caracterizează printr-o adevărată fascinație a ancestralului, prin năzuința și speranța de a regăsi “oazele” originale ale vieții spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: „m-aștepți răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe săturate/ din margine de cer/ umbra unui înger/ sprijină ochii obosiți/...” (Și seara are haină) Absorbită de mirajul după „paradisul pierdut”, așterne pe hârtie cuvinte cu valențe de o rară frumusețe, cuvinte ce aduc în fața cititorului nostalgia poetei după timpul când „ulciorul de
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
lor/ văzute doar de tine/ mă ajuți/ să buchisesc/ frunza care cere ajutor// îmbracă-mă/ cu primele cuvinte june/ timid le așez pe frunză/ în plutirea-i de vals/ le duce-n patru zări/ numai/ Eu și Tu/ însetați/ la marginea lumii.” Estetismul suav este impregnat cu aerul tare al munților, cu parfumul dimineților de primăvară. Poeta își dorește o viață sacră, atemporală, nesupusă schimbărilor. Volumul de poezie „Îngerii urcă la cer”, semnat de poeta Maria Ileana Belean, în care „privirea
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie scrisă. Dragoste fără margini se topește în albul zăpezii, Resemnată în tinerețea noului anotimp, Clipe de amintiri îmi umplu sufletul de bucurie. Azi am aflat că iarna mă iubește și pe mine, E prima iubire din viața mea, M-a îmbrățișat cu drag Și-
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1414262244.html [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
acela cu suflet din flori se stinge și se preface că Luceafărul pentru a lui pământeana. Se preface într-o stea ca să-i poată descreți fruntea în fiecare noapte. Asta seară... căutăm cândva cu ochii minții, și sufletul întins peste marginile așteptării prietenia unui alt suflet. Deodată, gândul care caută somnul cu visuri al copilăriei întâlnii un braț de tătuc, al tătucului meu drag și scump pe care atât l-am iubit dar care n-a trăit destul ca să i-o
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1398278826.html [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
cumva oglindit mai luminos, este nu pentru că iubirea mea ar clipi, ci pentru că inspirația nu urmează linia dreaptă în toate momentele în care datoria scrisului mai are a face și cu stările minții ori trupului pe care le muncesc până la marginea răbdării câteodată, neajunsurile vieții personale! Acum e rândul să zugrăvesc pe actrița Ana Maria Donosa. În ce fel, cu ce culori...?! Cu ale iubirii, cum altfel?! Niciun cuvânt nu preamărește pe actriță, pe cât e ea frumoasă, inteligentă, fină, amabilă...! În
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419701871.html [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
aline,/ De conținutu-i lapidar,/ Mă scuzi, nu m-am putut abține!” (Poem de vânt). Așa cum se întâmplă în firul iubirilor nestinse, din seninătate și din prea-plinul cupei cu nectar, se ajunge adeseori într-o chiar cumplită înnourare, într-o margine de suflet de evitat, dar oare e posibil să nu treci pe acolo deloc? „Mă doare noaptea din privirea ta,/ Da’-n ochii-ți reci, străpunși de găuri negre,/ Chiar fără lună m-aș abandona,/ Simțind povara clipelor funebre.// Aș
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1443945681.html [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului nu mai știu a trăi dincolo de liniștea palmei tale gând în genunchi construiesc temnițe orelor goale de noi îngreunat cu așteptarea îngerilor ce te mai pot salva plouă fără încetare în marginea mea de foaie ca o eliberare cuvintele desenează neliniști în singurătatea nemuritoare a pereților am murit în fiecare zi de o mie de ori și tot nu am înțeles de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul
AM EXISTAT ÎN TINE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Am_existat_in_tine.html [Corola-blog/BlogPost/356482_a_357811]
-
cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
o altă petală desprinsă din floarea care se odihnea mirată în palma ta vin inserări de vise și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășie înroșindu-și florile albe în cireșe te aștept Evă tăcută și caldă pe marginea unei veri de păcat și ispită să-ți scutur pe trup copacii grei de flori și miresme primăverile nu se mai întorc deși ai impresia că totul se repetă iar și iar... (știu de ce se scutură magnoliile... nu știu de ce
(NU ŞTIU DE CE SUNT TRISTĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_nu_stiu_de_ce_sunt_trista_nuta_istrate_gangan_1349132196.html [Corola-blog/BlogPost/359027_a_360356]