1,154 matches
-
și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta de piele maro. Boris se ocupa de transporturile ilegale, el era cel ce însoțea marfa din depozitul firmei până în port la Constanța și se asigura că pleacă spre destinație. Nu se aduna mare lucru deocamdată deoarece avea destule cheltuieli dar, pentru început, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de iarnă, avea spre poale lărgime, nu era strânsă pe trup ca un palton de astăzi. Se purta și o hain scurtă, din același material, un sumănel, care putea fi garnisit la mâneci și în fa cu benzi de piele maro. Un sumănar cunoscut la vremea sa a fost Gheorghi Pintilescu. Nu se mai poartă sumane și a dispărut și meșteșugul. Ciubotari și cizmari încălțămintea de bază pentru țăranul român a fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
natură vegetală sau geometrică. Trandafirul se aplica în țesături, la covoare, modelul geometrică se aplica din țesătură pe macaturi (specialitatea femeilor din Fruntești, a fetelor popii Davidescu, una din ele căsătorită Ene, mama mamei Bughioaia). Se folosea culoarea roșie, verde, maro, galben, la țesături, culori obținute și din rădăcini, frunze, flori (culori vegetale) și nuanțe din aceste culori și din altele modele aplicate cu acul. Un alt motiv care intervine în câmpul țesut al covorului este pomul vieții (bucovinenii cunoșteau bradul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de îmbrăcăminte cumpărate din oraș. Treptat, tinerii, apoi și bătrânii, au renunțat la vechiul port. Am apucat s-o văd pe bunica mea, Domnica Ignătescu (1875-1953) purtând cămașă lungă din cânepă și in, acoperită de la brâu și josă de catrința maro cu roșu în dungi și încinsă cu bârnețe (bete) țesute din lână. Acum nu mai poartă nimeni, tineretul nici n-ar ști dacă nu ar vedea costumul popular purtat de echipele de dansuri populare. Prin lăzile de zestre, cei care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un dulap din lemn masiv și un pat. Iar pe acest pat era întinsă Lysia Verhareine. Cu ochii închiși. Cu ochii închiși pentru totdeauna. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Purta rochia de dimineață, de culoarea piersicii coapte, și pantofi maro ca pământul crăpat de soare care se transformă în praf fin. Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în cercuri tremurătoare spre chipul ei pentru a se ciocni din nou de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
coșul ăsta trage, bine gândit, fumul de țigară care se adună în camera mare, de jos, în dreapta e scara din lemn care urcă la dormitoare, în stânga șemineului e bucătăria, rafturi, frigider, aragaz, aparatură, în tot livingul, pe jos, e gresie maro, femeia trece pe lângă biroul Maestrului, așezat sub scara închisă la culoare, apoi, intră direct spre baie. Oglinda. Ochii ei de aur. Își șterge fața cu un demachiant, apoi își dă cu cremă, întinde fondul de ten, pudra, machiază excesiv ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urmă ceea ce am bănuit a fi „o privire plină de înțeles“. Am oftat și am clătinat din cap: — Vai, dar m-au lăsat mască. Tocmai tu? Arthur Nebe? Reichskriminaldirektor-ul? Un nazist convins? Ei bine, să-mi zici mie cuțu’. Da, maro pe dinafară, zise el. Nu știu ce culoare am pe dinăuntru, dar nu sunt roșu - nu sunt bolșevic. Dar nu sunt nici maro. Nu mai sunt nazist. — Rahat, în acest caz ești un imitator al dracu’ de bun. — Acum sunt un imitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
au lăsat mască. Tocmai tu? Arthur Nebe? Reichskriminaldirektor-ul? Un nazist convins? Ei bine, să-mi zici mie cuțu’. Da, maro pe dinafară, zise el. Nu știu ce culoare am pe dinăuntru, dar nu sunt roșu - nu sunt bolșevic. Dar nu sunt nici maro. Nu mai sunt nazist. — Rahat, în acest caz ești un imitator al dracu’ de bun. — Acum sunt un imitator. Trebuie să fiu ca să rămân în viață. Desigur, nu a fost întotdeauna așa. Poliția e viața mea, Gunther. Îmi place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
solitarul ocupant al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă de vreo 16 ani, exista un singur fel de călătorie care mai rămânea să fie făcută, și anume una finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro pentru draperie, era întinsă pe spate, cu picioarele îndoite spre stânga, cu pieptul dezgolit arcuindu-se în sus ca și cum s-ar fi aflat ceva sub ea. Capul zăcea într-un unghi imposibil, nepotrivit cu restul corpului, gura îi era deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și apoi dădu din cap înainte de a începe să descrie ceea ce vedea: — Adolescentă, zise el cu solemnitate, în vârstă de circa 16 ani, dezbrăcată, întinsă într-un cufăr mare, de calitate. Corpul este acoperit parțial cu o bucată de creton maro, iar picioarele sunt legate cu o bucată de funie. Vorbea rar, cu pauze între fraze, pentru ca sergentul să poată țină pasul cu el: — Îndepărtarea țesăturii de pe cadavru relevă capul aproape complet detașat prin tăiere de tors. Corpul însuși prezintă semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am fost întâmpinați de o priveliște uluitoare: așezat la o masă din colț, era un grup de trei persoane, îmbătate zdravăn, care includea două blonde cu înfățișare de capete seci și un fruntaș politic de la NSDAP, îmbrăcat într-o tunică maro deschis la un rând de nasturi, care era însuși Julius Streicher, Gauleiter-ul Franconiei. Chelnerul care se întoarse cu băuturile noastre zâmbi nervos când l-am rugat să ne confirme că bărbatul din colț era într-adevăr Julius Streicher. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și m-am întors să mă alătur celorlalți invitați. În cameră mai venise un bărbat și mi-am dat seama că trebuia să fie Weisthor. În vârstă de vreo 65 de ani, purta un costum din trei piese din flanel maro deschis și ținea un baston cu mâner din fildeș, ornat cu sculpturi ciudate pe toată lungimea sa, dintre care unele erau la fel cu inelul său. Fizic, semăna cu o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > DOAMNA ÎN MARO Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului (prelucrare după povestirea cu același titlu din „Femeia, eterna iubire”, volum de debut publicat în anul 2008.) Au fost și sunt atâtea doamne care au
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
cu guleraș bogat în dantelă sau broderie (nu știam să fac diferența între aceste două lucrări, pe vremea aceea), eșarfă ușoară în culori primăvăratice și pantofiori de vară din piele fină, cu toc de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la cele mai închise - în cazul fustei - până la cele mai deschise, la eșarfă. Surpriză năucitoare! Ochii ei au strălucit scurt în momentul
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
două lucrări, pe vremea aceea), eșarfă ușoară în culori primăvăratice și pantofiori de vară din piele fină, cu toc de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la cele mai închise - în cazul fustei - până la cele mai deschise, la eșarfă. Surpriză năucitoare! Ochii ei au strălucit scurt în momentul în care m-a văzut. Un zâmbet șiret și subtil i-a apărut în
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
-i vedeam decât ochii și gura. Mă atrăgeau ca un magnet puternic. La rugămintea ei, exprimată mai mult cu privirea și gestul decât prin cuvinte, am ajutat-o să se schimbe într-un capot ușor, de mătase înflorată, pe fond maro (!) și am trecut la bucătărie să prepar cafeaua, după gustul meu (!), tot la rugămintea ei. În acest timp, ea a făcut să se risipească liniștea din apartament prin câteva fragmente de melodii murmurate cu pricepere și chiar puțin talent, înainte de
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
la mijlocul podului. În ea erau doi tineri ce aveau în jur de treizeci de ani. Ea era o femeie înaltă, blondă cu părul prins în coc și cu breton. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi bleumarin și-o geacă maro de catifea. Fizionomia sa era compusă din niște ochi mari și căprui-rimelați, cu sprâncene frumos arcuite. De sub nasul drept și puțin în vânt se vedeau niște buze roz și senzuale. Perechea de cercei, cu clipsuri și cu trei biluțe turcoaz
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
și cu trei biluțe turcoaz dădeau fizionomiei sale un aspect de eleganță. Și el era un bărbat înalt și bine făcut. Era îmbrăcat în niște blugi albi, asortați cu o curea neagră, iar în picioare purta o pereche de pantofi maro și lăcuiți, o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de lână maro, și sprijinit în cele două cârje. - De ce-ai vrut să anunți Poliția, băi sulă? - vorbi în sfârșit, smâncit, pe un ton dur, Jery - Sau ai vrut să spui și la Polițe că tu ești scritor? În jur, râsete puternice
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
Tiger Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului URSULEȚUL DE PLUȘ I. LA ȚARĂ Întotdeauna mi-au plăcut ursuleții de pluș, cei ale căror membre sunt flexibile să le pot roti după voința mea, cei maro cu ochi negri, exact ca acesta pe care-l țin la piept din imaginea copilăriei mele. Cu el îmi petreceam cel mai mult din timp, cu el adormeam seara strângându-l, protector, la piept. Acel ursuleț încă se lăfăie pe
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Începuse să ningă. Liniștit, rar, cu fulgi atât de uriași încât Cioban ieșise din cușcă și alerga să-i prindă cu limba. O dureau toate oasele. Cu toate acestea, își trase vesta matlasată peste capotul maro cu romburi galbene și ieși pe veranda deschisă, cu mătura în mână. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Se mișca automat, ridicând pe lângă trotuar movilițe pufoase de zăpadă. Mătura, cu toate că imediat în urma ei se așternea de îndată mozaicul alb și diafan al fluturilor iernii
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
ceva de la Tudor, iar pentru Ilona am câteva lucruri de-ale mele. Să nu moftoriți! adăugă zâmbind, arătând odaia alăturată unde aveau să-și schimbe hainele. Apoi vom cina. Într-un târziu, invitați într-o altă cameră, canapeaua de piele maro, moale și confortabilă, îi îmbia la odihnă. Ajunși în așternut, au simțit, fiecare în parte și amândoi deodată, un val de căldură ca o binecuvântare. Ploaia încetase. Însă de pe dealuri apele învolburate, continuau să prăvale crengi și bolovani amețiți. Mihai
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
făcu o cruce mare. - Domne, Maică Precistă, că și-o pierdut mințile. Acu numără, acu fluieră ca un flăcău de însurătoare. Masa era așternută și mâncarea îl aștepta gata, pe marginea sobei. Maria tocmai îi punea în servieta de piele maro, roasă pe la colțuri, ce o avea încă de când se angajase la fabrică și la care nu voia să renunțe, pachetul cu mâncare. Îl bătuse de foarte multe ori la cap să-și schimbe servieta, că doar nu era ultimul sărăntoc
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
să-l fi scris el. Aparent epic, poemul este de fapt o Elegie profundă, abstractă și superbă, despre mersul ludic al ființei prin lume și viață, în drumul ei către un nivel superior, jucându-se cu pietrele „albe și negre, maro cenușii,/ Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate, sfere,/ Venind de departe,vorbind de alte ere”. Poemul acesta, foarte subtil și foarte abstract (de aceea spuneam că ni-l amintește pe Nichita Stănescu, cel din Elegii) este unul dintre cele mai profunde și frumoase
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
departe, vorbind de alte ere”// ... „Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ/ Și ochii și fața și gura-mi rosteau în cuvânt/ „Ce amarnică-i truda!”/ Dar, iar am plecat pe malul apei înspumat/ Pietricele s-adun: albe și negre, maro cenușii/ Să le dau strălucire, să le fac roșii-aurii”// Este vizibilă formația filozofică a poetei (a absolvit Facultatea de Filozofie, secția Psihologie, din Iași) ca și lecturile profunde din marii poeți pentru că multe din poeziile ei sunt Concepte care aparțin
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]