266 matches
-
avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce-i permitea să atace o pradă mai mare ca lupul marsupial. Lupul marsupial era, de asemenea, mai puțin versatil când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce-i permitea să atace o pradă mai mare ca lupul marsupial. Lupul marsupial era, de asemenea, mai puțin versatil când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
-i permitea să atace o pradă mai mare ca lupul marsupial. Lupul marsupial era, de asemenea, mai puțin versatil când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari. Picturile de pe pietrele din Parcul Național Kakadu arată faptul că acesta era vânat de primii locuitori
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari. Picturile de pe pietrele din Parcul Național Kakadu arată faptul că acesta era vânat de primii locuitori ai continentului. Deși lupul marsupial era pe cale de dispariție la venirea europenilor, dispărând total pe parcursul secolului al XX-lea, el
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari. Picturile de pe pietrele din Parcul Național Kakadu arată faptul că acesta era vânat de primii locuitori ai continentului. Deși lupul marsupial era pe cale de dispariție la venirea europenilor, dispărând total pe parcursul secolului al XX-lea, el a supraviețuit până în anii 1930 pe insula Tasmania. Pe vremea primilor coloniști, cele mai mari populații se aflau în centrul, nord-estul și nord-vestul insulei. Erau
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în centrul, nord-estul și nord-vestul insulei. Erau rareori văzuți, dar multe atacuri asupra oilor erau puse pe seama lor. Acest lucru a dus la oferirea unor recompense pentru a le controla numărul; compania Van Dieman Land a introdus recompense pentru lupii marsupiali încă din 1830, iar guvernul tasmanian a oferit, între 1888 și 1909, o liră pe cap de adult și zece șilingi pentru un pui. În total, au oferit 2.184 de recompense, dar se crede că numărul adevărat al exemplarelor
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
factori multipli, inclusiv competiția cu animalele introduse de europeni, precum câinii, pierderea habitatului, extincția speciilor cu care se hrănea și o boală asemănătoare cu răpciuga, care a afectat și multe exemplare aflate în captivitate. Oricare ar fi fost motivul, lupul marsupial a devenit foarte rar în sălbăticie către sfârșitul anilor '20. Deși mulți considerau lupul ca fiind responsabil pentru atacurile asupra oilor, s-a încercat salvarea lui. Arhivele comitetului de conducere din promontoriul Wilsons, datând din 1908, includ recomandarea ca lupul
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
a devenit foarte rar în sălbăticie către sfârșitul anilor '20. Deși mulți considerau lupul ca fiind responsabil pentru atacurile asupra oilor, s-a încercat salvarea lui. Arhivele comitetului de conducere din promontoriul Wilsons, datând din 1908, includ recomandarea ca lupul marsupial să fie reintrodus în câteva regiuni propice de pe teritoriul statului Victoria. În 1928, Comitetul de Consultanță pentru Fauna Nativă Australiană a dorit crearea unei rezervații pentru a proteja exemplarele rămase, zona dintre râurile Arthur și Pieman din vestul insulei fiind
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
dovezile fotografice demonstrând contrariul. „Benjamin” a murit pe 7 septembrie 1936, probabil din cauza neglijenței - îndepărtat din mediul său natural, a fost expus vremii neobișnuit de capricioase din acea perioadă: temperaturi ridicate ziua și foarte scăzute noaptea. Acesta este ultimul lup marsupial surprins pe film, fiind filmat de David Fleay plimbându-se în jurul cuștii sale. Începând cu anul 1996, Ziua Națională a Speciilor Amenințate are loc anual pe 7 septembrie comemorând moartea ultimului exemplar cunoscut de lup marsupial. Cu toate că au existat presiuni
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Acesta este ultimul lup marsupial surprins pe film, fiind filmat de David Fleay plimbându-se în jurul cuștii sale. Începând cu anul 1996, Ziua Națională a Speciilor Amenințate are loc anual pe 7 septembrie comemorând moartea ultimului exemplar cunoscut de lup marsupial. Cu toate că au existat presiuni pentru conservarea speciei încă din 1901, probleme de ordin politic au împiedicat orice formă de protecție a acesteia până în 1936. Guvernul tasmanian a introdus specia pe lista animalelor protejate prin lege abia pe 10 iulie 1936
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
zile după decesul ultimului exemplar. Rezultatul cercetărilor ulterioare a indicat o rată mare a posibilității supraviețuirii speciei până în anii 1960. Cercetătorii Eric Guiler și David Fleay au descoperit în NV Tasmaniei urme și excremente care ar fi putut aparține lupului marsupial, au auzit sunete asemănătoare celor produse de specie și au cules mărturii conform cărora încă există exemplare libere vii. În ciuda cercetărilor, nu au fost găsite dovezi decisive care să demonstreze supraviețuirea speciei în sălbăticie. Lupul marsupial a fost specie pe cale
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
fi putut aparține lupului marsupial, au auzit sunete asemănătoare celor produse de specie și au cules mărturii conform cărora încă există exemplare libere vii. În ciuda cercetărilor, nu au fost găsite dovezi decisive care să demonstreze supraviețuirea speciei în sălbăticie. Lupul marsupial a fost specie pe cale de dispariție până în 1986, o specie fiind considerată dispărută doar la 50 de ani de la ultima apariție. Din moment ce de la moartea lui „Benjamin” din 1936 nu au fost aduse dovezi clare să demonstreze existența lupilor marsupiali în
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Lupul marsupial a fost specie pe cale de dispariție până în 1986, o specie fiind considerată dispărută doar la 50 de ani de la ultima apariție. Din moment ce de la moartea lui „Benjamin” din 1936 nu au fost aduse dovezi clare să demonstreze existența lupilor marsupiali în sălbăticie, IUCN l-a declarat oficial „specie dispărută”. CITES este mai rezervat în privință cu statului speciei, numind-o „posibil dispărută”. De la extincția din 1936, "Asociația Australiană a Faunei Rare" (Australian Rare Fauna Research Association) a primit peste 3
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
oficial „specie dispărută”. CITES este mai rezervat în privință cu statului speciei, numind-o „posibil dispărută”. De la extincția din 1936, "Asociația Australiană a Faunei Rare" (Australian Rare Fauna Research Association) a primit peste 3.800 de mărturii conform cărora lupul marsupial ar fi fost zărit în Australia, în timp ce "Centrul Australian de Cercetări al Animalelor Misterioase" (Mystery Animal Research Centre of Australia) a înregistrat 138 până în 1998, iar "Departamentul Mediului și Conservării" (Department of Conservation and Land Management) a primit 65 în
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Centrul Australian de Cercetări al Animalelor Misterioase" (Mystery Animal Research Centre of Australia) a înregistrat 138 până în 1998, iar "Departamentul Mediului și Conservării" (Department of Conservation and Land Management) a primit 65 în aceeași perioadă. Cercetătorii independenți specializați în lupi marsupiali, Buck și Joan Emburg, de asemenea, au primit 360 de declarații de pe insula Tasmania și 269 din Australia legate de apariția lupului marsupial după extincția sa. Cele mai frecvente observări de pe continent provin din Australia de Sud. Unele observări au
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Department of Conservation and Land Management) a primit 65 în aceeași perioadă. Cercetătorii independenți specializați în lupi marsupiali, Buck și Joan Emburg, de asemenea, au primit 360 de declarații de pe insula Tasmania și 269 din Australia legate de apariția lupului marsupial după extincția sa. Cele mai frecvente observări de pe continent provin din Australia de Sud. Unele observări au generat o mare atenție din partea publicului și a presei. În 1973, Gary și Liz Doyle au filmat zece secunde, pe un film de
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
un cercetător de la "Serviciul Tasmanian al Parcurilor, Florei și Faunei" (Tasmania Parks and Wildlife Service), Hans Naarding, a observat timp de trei minute, într-o noapte în apropierea râului Arthur din nord-vestul Tasmaniei, ceea ce credea el a fi un lup marsupial. Declarația lui a dus la căutări timp de un an, finanțate de guvern. În ianuarie 1995, un agent al aceluiași grup a declarat că a zărit un lup marsupial în regiunea Pyengana din nord-estul Tasmaniei, la primele ore ale dimineții
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Arthur din nord-vestul Tasmaniei, ceea ce credea el a fi un lup marsupial. Declarația lui a dus la căutări timp de un an, finanțate de guvern. În ianuarie 1995, un agent al aceluiași grup a declarat că a zărit un lup marsupial în regiunea Pyengana din nord-estul Tasmaniei, la primele ore ale dimineții. Cercetările ulterioare nu au arătat nicio urmă a animalului. În 1997 s-a descoperit că localnicii din Puncak Jaya din vestul Noii Guinei au observat lupi marsupiali. Se pare
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
un lup marsupial în regiunea Pyengana din nord-estul Tasmaniei, la primele ore ale dimineții. Cercetările ulterioare nu au arătat nicio urmă a animalului. În 1997 s-a descoperit că localnicii din Puncak Jaya din vestul Noii Guinei au observat lupi marsupiali. Se pare că localnicii știau de existența acestora de mulți ani dar nu au făcut un raport oficial. În februarie 2005, Klaus Emmerichs, un turist german, a susținut că a fotografiat un lup marsupial în apropiere de Parcul Național Cradle
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
vestul Noii Guinei au observat lupi marsupiali. Se pare că localnicii știau de existența acestora de mulți ani dar nu au făcut un raport oficial. În februarie 2005, Klaus Emmerichs, un turist german, a susținut că a fotografiat un lup marsupial în apropiere de Parcul Național Cradle Mountain-Lake St Clair, dar autenticitatea fotografiilor obținute nu a fost stabilită. Fotografiile nu au fost publicate decât în aprilie 2006, la 14 luni de la luarea acestora. Imaginile, care prezentau doar spatele animalului, au fost
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în aprilie 2006, la 14 luni de la luarea acestora. Imaginile, care prezentau doar spatele animalului, au fost considerate neconcludente de către cei care le-au studiat. În 1983, Ted Turner a oferit o recomensă de 100.000$ pentru dovedirea existenței lupului marsupial. O scrisoare trimisă în 2000 ca răspuns de un cercătător specializat în lupi marsupiali, Murray McAllister, a dezvăluit că recompensa fusese retrasă. În martie 2005, ziarul australian "The Bulletin", ca parte a aniversării sale de 125 de ani, a oferit
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
animalului, au fost considerate neconcludente de către cei care le-au studiat. În 1983, Ted Turner a oferit o recomensă de 100.000$ pentru dovedirea existenței lupului marsupial. O scrisoare trimisă în 2000 ca răspuns de un cercătător specializat în lupi marsupiali, Murray McAllister, a dezvăluit că recompensa fusese retrasă. În martie 2005, ziarul australian "The Bulletin", ca parte a aniversării sale de 125 de ani, a oferit o recompensă de 1,25 milioane pentru capturarea în siguranță a unui exemplar viu
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
iunie 2005, fără ca cineva să ofere vreo dovadă a existenței speciei. O altă ofertă substanțială, în valoare de 1,75 milioane de dolari, a fost făcută de Stewart Malcolm. Totuși, multe dintre aceste oferte sunt nule, din moment ce capturarea unui lup marsupial nu este legală, conform legilor. Înregistrările tuturor exemplarelor, multe dintre ele în colecții europene, sunt acum ținute în ITSD. Muzeul Australian din Sydney a început un proiect de clonare în 1999. Scopul consta în folosirea materialului genetic de la exemplarele conservate
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
fi reînceput de un grup de universități și de un institut de cercetare. International Thylacine Specimen Database a fost finalizată în aprilie 2005, fiind rezultatul a patru ani de cercetări pentru a cataloga și fotografia ditigal toate exemplarele de lup marsupial aflate în muzee, universități și colecții private. Documentele originale sunt deținute de Zoological Society of London. În 2008, cercetătorii Andrew J. Pask și Marilyn B. Renfree de la Universitatea Melbourne și Richard R. Behringer de la Universitatea Texas au anunțat că au
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
transgenici. Astfel, dacă sperantele cercetătorilor privind recrearea speciei nu au crescut, cunoștințele astfel acumulate ar putea servi speciilor pe cale de dispariție. În același an, alt grup de cercetători a reușit cu succes secvențierea genomului mitocondrial de la două specimene de lup marsupial aflate în muzee. Succesul acestui grup sugerează că este posibilă secvențierea completă a genomului nuclear de la specimenele expuse în muzeu. Rezultatele lor au fost publicate în 2009 în revista "Genome Research". Cele mai cunoscute ilustrații ale lupului marsupial au fost
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]