274 matches
-
acest virus în mai multe țări, inclusiv în România. Primul caz de infectare cu virusul Zika a fost confirmat în România pe 12 iulie 2016, fiind vorba de o femeie de 27 de ani, din București, care a călătorit în Martinica. Al doilea caz de virus Zika din România a fost identificat pe 19 iulie 2016 la un băiat în vârstă de 10 ani, care locuiește împreună cu familia sa în Guyana Franceză de aproape doi ani și care a venit în
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
Iphigénie", o fregată cu pânze, dotată și cu un motor auxiliar. Comandantul navei era Henri-Louis Manceron, (1848-1917), avansat ulterior la rangul de contra-amiral, șef de stat major al marinei militare franceze Prima misiune a fregatei a fost o călătorie în Martinica unde nava a staționat timp de trei luni în portul Saint Pierre pentru paza insulei. În memoriile sale, Matila Ghyka descrie în mod pitoresc orașul și viața societății creole din orașul Saint Pierre, care a fost complet distrus ca urmare
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
fost Port Royal de pe insulă Jamaica și Ile de la Tortue. Insula La Blanquilla, Venezuela, se află în afara majorității rutelor comerciale, ceea ce o transformă într-o ascunzătoare perfectă pentru pirații care se temeau de “brațul lung al legii” din Bahamas și Martinica. În secolul al XVIII-lea, piratul “Black Șam” Bellamy și-a amplasat tabăra aici. Se pare că nu i-a purtat noroc pentru că nava să, “The Whydah”, s-a scufundat lângă Cape Cod, câteva luni mai tarziu. Epavă a fost
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
și întreținut o atmosferă dinamică și alertă nu numai prin ritmul evoluției acțiunii, ci și prin focalizarea pe evoluția interioară a personajelor. Scenele de masă au fost realizate cu concursul muncitorilor de la Uzina Vulcan. Au dansat Marica Negrea și Tudose Martinică, coreografia fiind realizată de Adriana Dumitrescu. Cântecul "„Nu mai sînt cum am fost”" a fost compus de Temistocle Popa. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 4.480.000 lei. În interviul acordat lui Mircea Alexandrescu în 1973, regizorul își
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitul secolului al XVII-lea și sunt cei care au introdus-o în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile, englezii, spaniolii și portughezii în Asia și America. În anul 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din ce în ce mai mari, devinind în scurt timp una din principalele resurse economice ale țării. După anii 1700
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
cât și franceză, dar creola haitiana are un statut social inferior francezei. Creola haitiana este folosită în mass-media, ca de exemplu în ziare, la televiziune și la radio. Creola haitiana este vorbită în Haiti, Republica Dominicana, Statele Unite ale Americii, Canada, Guadeloupe, Martinica, Guyana Franceză și Bahamas. Este vorbită de circa 10 milioane de oameni, dintre care în Haiti de 8,5 milioane de persoane. "Atik 1" "Tout moun sou tè a fèt tou lib. Tout gen menm valè (nan je lasosyete), tout
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
de divizie în 1807 și baron în 1808 înainte de a fi numit guvernator al insulelor ioniene, în 1808. Raliat Împăratului în 1815, luptă la bătălia de la Waterloo dar este totuși bine primit de Restaurația franceză, care îl numește guvernator în Martinica, funcție pe care o îndeplinește până în 1825, când este rechemat la cererea sa și i se acordă titlul de conte..
François Xavier Donzelot () [Corola-website/Science/313862_a_315191]
-
echipament militar modern prin programul Lend-Lease pentru a reechipa opt divizii și pentru a retroceda echipamentele militare împrumutate de la britanice. În acest moment, s-a desăvârșit unirea forțelor Franței libere și a fostelor forțe ale Regimului de la Vichy. Guadelupa și Martinica din Indiile de Vest și Guiana Franceză din nordul Americii de Sud s-au alăturat Franței Libere în 1943. FFL dispunea de numeroși piloți, în special proveniți din bazele coloniale africane, care au fost trasferați pe aeroporturile din Africa de nord și
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
(în ) este un vulcan activ din departamentul francez Martinica, care a intrat în istorie după erupția violentă petrecută în dimineața zilei de 8 mai 1902. Erupția a dus la producerea unui tsunami care a inundat orașul Saint-Pierre. O laterală a vulcanului s-a prăbușit, ducând la eliberarea de noroi
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
mai 1902. Erupția a dus la producerea unui tsunami care a inundat orașul Saint-Pierre. O laterală a vulcanului s-a prăbușit, ducând la eliberarea de noroi și apă fierbinte peste fermele de zahăr și îngropând oamenii de vii. Erupția din Martinica a făcut cele mai multe victime dintre toate erupțiile din secolul XX, cu un total de 29.000 de morți. este un stratovulcan care emite magmă prea vâscoasă pentru a produce scurgeri. Această magmă formează domuri de lavă în partea de sus
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
domuri de lavă în partea de sus a vulcanului, domuri a căror creștere este întreruptă periodic de alunecări de teren sau de explozii de gaze. În anul 1902, localitatea Saint-Pierre era socotită a fi cel mai mare oraș al insulei Martinica, centru comercial important din Marea Caraibilor. La 8 km de localitate se află Muntele Pelée, ce se traduce „Muntele Pleșuv”, vulcan considerat stins de multă vreme. Craterul ce se află la o înălțime de 1.400 m găzduia un lac
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
intitulat "Attaque de Brimstomhill". Insula Nevis a fost colonizată în 1628 de către coloniști britanici de pe Saint Kitts. De acolo, Saint Kitts a devenit prima bază pentru expansiunea britanică și franceză, insulele din Antigua, Montserrat, Anguilla și Tortola (britanicii), și din Martinica, Guadelupe și St Barths (francezii) au fost colonizate de pe ea. Deși de mici dimensiuni, și separate de numai 3 km de apă, cele două insule au fost vizitate și guvernate de diferite state până la sfârșitul secolului 19, atunci când au fost
Sfântul Cristofor și Nevis () [Corola-website/Science/298141_a_299470]
-
până la sfărșitul anilor 1940. În timpul celui de-al doilea război mondial, între 1940 și 1943 insula a fost controlată de regimul de la Vichy, iar ulterior a fost controlată de către forțele armate ale Franței Libere. Ca un departament de peste mări francez, Martinica este condusă de către un consiliu general ales prin vot universal. Împreună cu Guadelupa și Guyana Franceză departamentele formează Departamentele franceze din America (). de asemenea, Martinica este una dintre cele 7 regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din 2003, în urma unei reforme constituționale
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
ulterior a fost controlată de către forțele armate ale Franței Libere. Ca un departament de peste mări francez, Martinica este condusă de către un consiliu general ales prin vot universal. Împreună cu Guadelupa și Guyana Franceză departamentele formează Departamentele franceze din America (). de asemenea, Martinica este una dintre cele 7 regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din 2003, în urma unei reforme constituționale, Martinica a devenit o regiune, cu aceleași puteri cu ale unei regiuni franceze. Martinica este o regiune formată dintr-un singur departament, condusă de
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
este condusă de către un consiliu general ales prin vot universal. Împreună cu Guadelupa și Guyana Franceză departamentele formează Departamentele franceze din America (). de asemenea, Martinica este una dintre cele 7 regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din 2003, în urma unei reforme constituționale, Martinica a devenit o regiune, cu aceleași puteri cu ale unei regiuni franceze. Martinica este o regiune formată dintr-un singur departament, condusă de un consiliu regional. În 2003 a fost propusă o reformă administrativă ce presupunea reorganizarea Martinicăi într-o
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
Guyana Franceză departamentele formează Departamentele franceze din America (). de asemenea, Martinica este una dintre cele 7 regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din 2003, în urma unei reforme constituționale, Martinica a devenit o regiune, cu aceleași puteri cu ale unei regiuni franceze. Martinica este o regiune formată dintr-un singur departament, condusă de un consiliu regional. În 2003 a fost propusă o reformă administrativă ce presupunea reorganizarea Martinicăi într-o comunitate teritorială cu un consiliu unic ce înglobează puterile celor două consilii deja
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
cu un consiliu unic ce înglobează puterile celor două consilii deja existente. Reforma a fost supusă unui referendum, respins cu 50,48% în data de 7 decembrie 2003. Reprezentantul guvernului francez este prefectul, bazat în reședința Martinicăi, Fort de France. Martinica are 6 locuri în Parlamentul Franței, 4 de deputat și 2 de senator. De asemenea, ca regiune ultraperiferică locuitorii participă la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul circumscripției electorale Franța de peste mări. Partidele politice locale pot fi clasificate în trei categorii
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
Parlamentul European în cadrul circumscripției electorale Franța de peste mări. Partidele politice locale pot fi clasificate în trei categorii, partide asimilaționiste, ce doresc apropierea de Franța, partide autonomiste, ce doresc o mai mare autonomie a Martinicăi în cadrul Republicii Franceze și partide independentiste. Martinica este subdivizată administrativ asemenea celorlalte departamente franceze în 4 arondismente, 45 cantoane și 34 comune. Împreună cu celelalte departamente de peste mări, sunt singurele departamente franceze cu un număr mai mare de cantoane decât comune. La recensământul din 1999, populația Martinicăi era
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
o densitate de 106 la nivel național a Franței. Majoritatea populației este de originea neagră, urmași ai sclavilor africani, aproximativ 45%. Aproximativ 15% din populație este de origine europeană, restul fiind formată din descendenții muncitorilor indieni, chinezi sau sunt metiși, Martinica fiind o regiune cu un puternic metisaj. Economia Martinicăi se bazează pe agricultură, turism, industria ușoară și servicii. Turismul este o activitate cheie, împreaună cu serviciile reprezentând 83% din PIB. Agricultura a fost până la mijlocul secolului XX domeniul principal de
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
din PIB fiind devansată și de industrie cu 11% din PIB. În 2005 PIB-ul total al insulei era de 6,177 miliarde de dolari, ceea ce corespunde cu 14.400 dolari pe locuitor, sau 70% din media Uniunii Europene, situând Martinica în zona regiunilor sărace, astfel fiind o regiune cu importante investiții structurale din partea UE. Balanța comercială este puternic deficitară, cu 2,5 miliarde USD valoare mărfuri la export comparativ cu 12,8 miliarde USD valoare mărfuri de import, acest deficit
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
export comparativ cu 12,8 miliarde USD valoare mărfuri de import, acest deficit fiind acoperit anual de către subvenții din partea Franței. Șomajul este destul de ridicat, peste 25% din populația activă în anul 2005, adică aporximativ 50.000 persoane. În ciuda acestor date, Martinica prezintă o creștere economică foarte importantă, fiind a doua insulă bogată din Antilele Mici după Barbados. Pentru îmbunătățirea situației economice, Martinica a sporit schimburile economice cu vecinii săi din continentul american, având actualmente al doilea port din Caraibe și beneficiind de
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
Șomajul este destul de ridicat, peste 25% din populația activă în anul 2005, adică aporximativ 50.000 persoane. În ciuda acestor date, Martinica prezintă o creștere economică foarte importantă, fiind a doua insulă bogată din Antilele Mici după Barbados. Pentru îmbunătățirea situației economice, Martinica a sporit schimburile economice cu vecinii săi din continentul american, având actualmente al doilea port din Caraibe și beneficiind de o serie de infrastructuri la nivelul țărilor foarte dezvoltate (universități și centre de cercetare, centre spitaliere la nivel mondial, comunicații
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
stil parizian. Majoritatea populației este de origine africană, urmași ai sclavilor aduși în perioada colonială. Spre deosebire de celelalte insule caraibiene, locuitorii beneficiează de un nivel de viață superior, având acces la studii, inclusiv în Franța metropolitană datorită burselor statului francez. Astfel, Martinica este considerată "intelectualitatea" antilelor, numeroși artiști, scriitori și alți intelectuali fie fiind originari din insulă, fie sunt rezidenți ai acesteia.
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
aduși anual din Africa către America). În timpul Războiului de 7 ani (1756-1763), Marea Britanie a obținut câștiguri teritoriale în defavoarea Franței. Prin Tratatul de la Paris (1763), Franța recunoștea oficial stăpânirea britanică asupra Canadei, însă britanicii restituiau francezilor controlul asupra insulelor Guadelupa și Martinica. Prin acest tratat se asigura securitatea coloniilor nord-americane. Pentru britanici, extinderea imperiului însemna noi responsabilități și noi costuri. Guvernul britanic dorea să adapteze veniturile americane la necesitățile americane și, în consecință, a crescut taxa la Legea Timbrului (1765). Deși britanicii
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
este un curent literar și politic, creat după al Doilea Război Mondial, care reunea o serie de scriitori negri francofoni, între care Aimé Césaire, Léopold Sédar Senghor, Léon Gontran Damas, Guy Tirolien, Birago Diop și René Depestre. René Maran, din Martinica, autor al romanului "Batouala", pentru care a primit în 1921 Premiul Goncourt este, în general, considerat ca un precursor al negritudinii. Prin negritudine se înțelege conștiința de a fi african sau de a avea origine africană într-o lume dominată
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]