227 matches
-
semn bun; însă a ignora sau a uita pur și simplu că d-na Alina Mungiu-Pippidi, indiferent de fotoliul din care se produce, este, între altele, autoarea Evangheliștilor, ba a mai și preface-o, după toate, într-un fel de martiră a democrației și a "drepturilor omului", reprezintă, credem, cel puțin o imprudență și o dezertare morală...132. Am preferat să aduc în discuție acest caz și nu altele, cum ar fi producția Codul lui Da Vinci sau Patimile lui Mell
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Life era îndoită cu grijă lângă scaunul lui. — E miercuri. Seara de bridge. Fran aruncă o privire spre cina lui solitară și simți o urmă de iritare la adresa maică-sii. Phyllis întâmpinase ieșirea sa la pensie cu un aer de martiră, pe care de-abia dacă se chinuise să-l ascundă, ca și cum decizia fusese luată cu scopul expres de-a o enerva. Nu păruse să-și pună niciodată problema cum se simțea el. Din fericire, Ralph, întotdeauna o persoană populară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
oare că femeile cu ochii mari și conformație delicată aveau întotdeauna o tunsoare care le dădea aerul unei combinații între Demi Moore în Ghost și Jean Seberg în rolul Ioanei d’Arc? Având ceva din puterea de atracție a unei martire, până când bănuiau pe cineva că vrea să le fure bărbatul, moment în care se transformau în tigroaice. Fran simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui Miriam și își croi drum spre ea. — Ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i așa? Chiar dacă urma să vă căsătoriți. Cred că a scăpat ca prin urechile acului. — Și eu. Dispoziția veselă și încrezătoare a lui Fran se spulberase. Camilla rămăsese țintuită locului, sub ploaia torențială, cu chipul strălucind de devotament, ca o martiră creștină din vechime. — Lasă-mă să-ți chem un taxi, Camilla. Chiar în timp ce rostea aceste cuvinte, Fran își dădu seama că nu putea să lase femeia tulburată din fața ei singură într-un taxi. Trebuia s-o conducă acasă; îi datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plec totuși la o salină. Până reușește să combine ea ceva cu G. ca să fiu scos din cauză. Vrea să-mi dea impresia că se sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: "Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Îi vorbea despre caracterul mândru și independent al armenilor care se creștinaseră primii, în primul an al erei creștine, dar adoptaseră o formă originală de creștinism, rezistând tuturor încercărilor de dominare venite din partea Constantinopolului sau a Romei; despre frumoasele fecioare martire conduse de Gaiané și Hripsimé, ca și despre marea catedrală Ecimiadzin, una dintre cele mai vechi biserici din lume, care mai păstra mâna dreaptă a patriarhului Grigore Luminătorul. Cu acea mână se sfințea din șapte în șapte ani mirul, uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
siguranța asta la cineva atât de tânăr. — Ce planuri ai azi? — Eu nu am planuri, am, pur și simplu, treabă. Se face că nu observă. Nu e diplomată, cum sunt femeile, uneori, când le repezi și te ignoră, ca niște martire de mâna a cinșpea, convinse că, prin asta, sunt mai bune decât tine. Ada nu e așa. Ada e condescendentă. Amuzată. Puțin absentă. Conștientă că mă scoate din minți. Când plusez și sunt măgar cu ea își lasă capul pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
când ne-am bucurat de primul semn al viitorului Țării. Basarabia revenea la patria mamă după raptul samavolnic din 1812, urmat de o intensă și barbară rusificare. Nu pot uita nici faptul că am fost rănit pe pământul acestei provincii martire. Îmi fac timp și pentru primărie, unde achit impozitul pe anul în curs, ca orice cetățean care respectă legile țării și-și aduce aminte că are și datorii către statul care îl tutelează. În ziua următoare, am o plăcută surpriză
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Să le fută el pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, fund de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă legăna, parcă dansa... cânta Eva, tare frumos mai cânta. Erau 40 în lădița metalică, Eva singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu Geta, nu fii capsoman. Și nu mai zice de garoafe că Îți pun masa În cap. Gata cu Genericul, le-a trecut vremea. Ce faci, mă, fără Geta, ea te spală, ea te calcă, ea te hrănește ca o martiră! Ar merita statuie. Și Sofica la fel. Și a mea, evident, fiecare cu statuia ei. Gicu nu se mai poate abține Și izbucnește În râs. Sfânta Geta, așa este, confirm. Ce să facă Și ea, săraca, cu un așa păcătos
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ai săi, a pus stăpânire pe loc și așa începe stăpânirea acestui principat putred de bogat, al doilea ca mărime, după cel mai mic stat din lume, care este Vaticanul. O biserică foarte frumoasă este dedicată patroanei principatului, sfintei Devota, martiră din sudul Italiei, din anul 304, ale cărei moaște au fost puse de creștini pe o barcă, pentru a le salva de pângărirea păgânilor, și încredințate valurilor mării care le-a purtat până aici. Tot aici, pe vârful muntelui, la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
era prima dată când nu venise la aeroport să mă întâmpine. Așa că îmi închipuisem că e periculos de supărată. —Bună, mamă, am îngăimat eu. Nu puteam să mă uit în ochii ei. Mama mi-a întors un zâmbet trist, de martiră, iar eu m-am simțit așa de vinovată, încât eram cât pe ce să mă apuc să caut fără întârziere sticluța cu Valium. —Cum ai călătorit? m-a întrebat ea. Nu puteam suporta politețea aia prefăcută, faptul că ocolea marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi brăzdat până ce te-a cuprins sicriul, până ce ai murit și te-ai înturnat în pacea neființei din care ieșiseși. Și cine-ți va plăti ție, martiră a capitalului; degetele tale rănite, plămânii tăi asfixiați, foamea, frigul, mizeria, cine a ști în lume că tu ai suferit, că ai esistat măcar? Naștere și moarte au trecut fără de urmă, puteai trăi bine și rău: tot atâta amintire, adică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
plec totuși la o salină. Până reușește să combine ea ceva cu G. ca să fiu scos din cauză. Vrea să-mi dea impresia că se sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: „Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la fel ca praful de cornizele din casele lor. Așa că, vedeți voi, chiar Înainte de a fi destul de mare pentru a Înțelege ce Înseamnă să fii femeie, Înțelesesem că lumea femeilor e Împărțită În două: pe de o parte, mamele adevărate, martire Într-ale coptului de plăcinte cu mere, vajnici paznici ai mașinii de spălat cu două cuve, iar pe de altă parte, celălalt fel de femei. La vârsta de treizeci și cinci de ani, știu exact cărei categorii Îi aparțin și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică și-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acum se modernizase: locuiau într-o vilă împrejmuită, iar din dormitorul de sus vedeai Turnul Milad, ca Eiffel-ul, când erai la Paris, și versanți stâncoși din munții Alborz, ca-ntr-o ilustrată. Nu se mai visa patriarh, înțelept al comunității martire „care a înfăptuit Revoluția“, ci un boss influent și temut, cu conturi în bancă. — Ce-i lipsește fiică-mii, spune? se trezea mormăind și înghițindu-și cuvintele, ca și cum i- ar fi ars cerul gurii. Fiică-sa conducea un Samand și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lor nevinovați, Aceștia, da, absolut nevinovați, strigau ei, pentru că fuseseră toată viața lor cetățeni care au respectat ce era al lor și ce era al altora, pentru că votaseră ca părinții și bunicii lor, pentru că erau oameni disciplinați și acum victime martire ale violenței asasine. Motivau de asemenea, acum pe alt ton, poate pentru ca o asemenea lipsă de solidaritate civică să nu pară prea scandaloasă, prin aceea că aveau cavourile lor istorice și că era o tradiție înrădăcinată a stirpei familiei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi‑dimineață. De unde i se trage oare? Șterge până și vasele. Mama încearcă să‑și uite eșecul ca mamă, refugiindu‑se în rolul de martiră și‑l roagă pe tata să nu mai folosească la noapte nici un instrument care să doară. Tata răspunde glumeț că o să se mai gândească, dar că preferă oricum s‑o lovească mai degrabă prea mult, decât prea puțin. Apoi toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
psihologiei, plan pe care se exercită analiza minuțioasă a feminității răvășite de dezastre interioare și configurată de tare de structură. Romanele sale nu divulgă zguduitoarea priveliște a unui adevărat „spital al amorului”, femeia fiind o bolnavă de mari febre, o martiră ce se consumă pe un nemilos destin interior; realism de mare clasă, care ucide toate convențiile, toate falsele pudicități, smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei Papadat Bengescu se compun din improvizații lirice pe teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din Basarabia, pentru a contracara pe comuniștii lui Voronin. În spiritul trezirii unor conștiințe se difuzează filmul „Golgota Basarabiei” în care se prezintă tot cortegiul de crime și atrocități pentru distrugerea oricărui spirit românesc, masacrarea elitei românești din această provincie martiră. Crime abominabile, cu planificarea celor deportați și mai ales prin împușcarea zilnică a unui număr de basarabeni. Din film reiese că numărul celor ce urmau să fie împușcați a crescut de opt ori. Oare tot așa să fi fost și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cândva pe câmpul de luptă (erau vădite semne ale declanșării unui nou război) îngăduie-mi să mor pentru Ardeal și pe pământul Ardealului”. Soarta a hotărât ca eu să cad rănit de glonțul vrăjmaș pe pământul la fel de scump al Basarabiei - martire. în „Hoții de aur”, același pamflet vitriolant îndreptățit împotriva Societății Gold Corporation care, în cârdășie cu unii neromâni vor să jecmănească poporul român exploatând și distrugând o nestemată a patrimoniului național și mondial Roșia Montană. „Au venit de peste țări și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]