711 matches
-
fi subomul iar nu Supraomul. Proprio motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dogma leninistă și interpretările ei ulterioare din anii stalinismului, hrușciovismului sau brejnevismului. Au existat, e drept, divergențe - și nu Întotdeauna neglijabile -, dar acestea nu au pus niciodată la Îndoială situația României ca țară parte a blocului politico-militar bazat pe doctrina marxist-leninistă. Fie el cu afinități staliniste sau maoiste (În ultimii ani ai lui Dej), fie de inspirație hrușciovistă (În primii ani ai lui Ceaușescu), castristă, nord-coreeană, Îndreptat spre colaborarea cu socialismul arab sau cu regimurile de sorginte ce au luat forma
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cel mai important oficial Fatah după Yasser Arafat și Abu al-Hol, comandant al forțelor Fatah din Sectorul vestic, este asasinat de un terorist Abu Nidal în Tunis. Frontul Democrat Popular Pentru Eliberarea Palestinei Este un grup pro sovietic de origine marxist-leninistă care s-a despărțit din Frontul popular pentru Eliberarea Palestinei în 1969. Ei cred că scopurile palestinienilor pot fi atinse numai printr-o revoluție populară a clasei muncitoare: membrii de elită ai mișcării nu trebuie să fie separați de mase
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
organizații teroriste din America de Sud, FARC (Forțele Armate Revoluționare din Columbia). Creată în 1966, FARC este compusă din 4.000 pana la 5.000 de luptători de gherilă, cu 36 până la 40 de zone de acțiune. Proclamându-și adeziunea față de ideologia marxist-leninistă, FARC are o orientare antiamericană, prosovietică (până la prăbușirea URSS) și procubaneză. FARC își recrutează membrii în special din rândul țărănimii, dar și dintre muncitori, studenți și chiar preoți radicali. Conducătorii fac parte în special din clasa de mijloc, majoritatea fiind
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
din arme de proveniență occidentală (carabine, arme automate, mitraliere, grenade, mortiere etc.), procurate din capturi, furturi sau de pe piața neagră. Frontul de Eliberare Nationala Farabundo Marti (FMLN) Creat în 1980, FMLN este o organizație-umbrelă pentru cinci grupări insurgente cu ideologie marxist-leninistă din Salvador și Nicaragua (în perioada sandinistă organizația având un sediu la Managua). A avut operațiuni limitate și în Honduras. Finanțarea FMLN are mai multe surse. Cea mai mare parte a fondurilor provin din Cuba, dar în trecut au contribuit
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de Sud), au reprezentat un episod din lungul șir al tensiunilor Vest-Est dintre cele două blocuri politico-militare adverse în perioada războiului rece. R.D.P. Yemen, formațiune statală existentă între 1967-1990, a fost singurul stat arab care a aderat oficial la ideologia marxist-leninistă și a devenit un aliat și un cap de pod de încredere al U.R.S.S. în regiunea Golfului Aden, ce-i deschidea perspectiva controlării traficului dintre Mediterana și Oceanul Indian. Dată fiind această uriașă miză geostrategică, toți actanții interesați asupra zonei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
care se sprijină. În Europa, până în secolul al XVII-lea, era greu să fii creativ în numeroasele ramuri ale științei pe care Biserica avea un interes legitim să le protejeze - după cum o arată cazul lui Galilei. În Uniunea Sovietică, dogma marxist-leninistă avea prioritate față de domeniile științifice și ideile originale care intrau în conflict cu ea erau respinse. Cel mai celebru caz, desigur, este al lui Lâsenko, care a aplicat teoria lui Lamark la noi soiuri de grâu, întrucât această teorie era
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
universitar, din sistemul editorial și, mai ales, din literatură. Semnala „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului”, dezbătea probleme teoretice „de cea mai stringentă actualitate”, ca poezia militantă, eroul pozitiv, tipicul ca „expresie a esenței fenomenelor sociale”, analiza în spiritul esteticii marxist-leniniste apariții literare curente. Dogmatismul ideologic și vehementa combativitate a demersurilor sale erau servite, totuși, de o ascuțită inteligență disociativă. Valorificată, asemenea însușire va duce în curând la integrarea criticii în teoria literară. Două studii, Tipicul și esența fenomenelor social-istorice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Laurențiu Fulga, povestirea Dreptul la viață de Eusebiu Camilar și scrierile mai noi ale lui Camil Petrescu, ilustrează aserțiunea că „dezvoltarea unui scriitor pe drumul realismului socialist este determinată, în primul rând, de însușirea organică în creația sa a concepției marxist-leniniste asupra lumii, de interpretarea realității în lumina concepției științifice despre lume a clasei muncitoare” și produce, în spiritul timpului de altminteri, o imensă confuzie de valori. Mai suplu gândite, următoarele studii dezbat problemele abordate în concordanță cu evoluția pe plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Un rol major pe această linie l-a avut, începând încă din anii ’70, profesorul clujean Ion Radu, sub coordonarea căruia a și apărut, în 1994, primul manual de psihologie socială modern în țara noastră, eliberat fiind de chingile dogmei marxist-leniniste care, chiar dacă mai puțin decât în alte discipline socioumane, a afectat serios și puținele, de altfel, realizări de psihologie socială din România anterioară evenimentelor din 1989. Dar limitările cu privire la producțiile psihosociale ante-’89 nu au ținut numai, sau poate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
continua lista exemplelor - toate merg în același sens: scriitura istoriei filosofiei grecești este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominantă în Occidentul liberal este platoniciană. Așa cum, în secolul trecut în imperiul sovietic, istoria (filosofiei) era scrisă doar din punct de vedere marxist-leninist, în bătrâna noastră Europă analele disciplinei filosofice sunt elaborate de pe poziții idealiste. În mod conștient sau nu. Cum o eroare sau o distorsiune a realității repetată de zece ori, de o sută de ori, de o mie de ori sfârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
centralizate prin planul național unic de dezvoltare economico-socială (planul dirija însă nu numai viața economico-socială, ci și viața politică și spiritual-culturală). Ruptura s-a produs, deci, față de un regim totalitar, ca management politic, economic și social-cultural-spiritual: unica soluție, în ideologia marxist-leninistă, cu forme concret-istorice de la o țară la alta<footnote O analiză deosebit de interesantă asupra acestei probleme, după părerea noastră, realizează Constantin Ionete în lucrarea Criza de sistem a economiei de comandă și etapa sa explozivă, Editura Expert, București, 1993. footnote
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
fapte împotriva statului și regimului; asocierea ca atare era penalizată ca fapt periculos pentru regim 8. Or, tocmai acest principiu de bază al dreptului, a fi condamnat individual pentru faptele tale, responsabilitatea individuală, a fost răstălmăcit și răsucit de către ideologia marxist-leninistă, bolșevică și legislația rezultată din aceasta în așa fel încât a reapărut barbaria vinovăției colective și de clasă: au existat oameni condamnați la ani grei de închisoare pentru faptul că părinții lor au reprimat răscoala țăranilor de la 1907! Așadar, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
formă în artă (1959), o ilustrare teoretică a esteticii vulgarizante realist-socialiste, înseamnă trasarea proiectului de o viață al autorului: critica marxistă sociologizantă. Doar tonul se va modifica, pierzându-și din virulență de-a lungul anilor. B. trece în revistă teoriile marxist-leniniste despre artă ca oglindire a realității obiective și ca produs al subiectivității, ca să ajungă la lucrări literare ale unor veleitari proletcultiști, în care unitatea dialectică conținut-formă ar fi înfăptuită; autorul neagă vehement orice realizare de alt tip, considerând-o „reacționară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
Hailî Sîlassiî este victima unui puci militar în 1974 - și a imperiului portughez, ale cărui colonii devin independente în 1975, în urma revoluției garoafelor*. în Angola, MPLA a lui Agostinho Neto se impune, cu sprijinul Cubei în fața rivalilor săi - de obediență „marxist-leninistă” și ei - din UNITA, susținuți din punct de vedere ideologic din China, iar din punct de vedere militar de Africa de Sud. în Mozambic, FRELIMO condus de Samora Machel se opune mișcării RENAMA, susținută de Rhodezia. Vehement contestate, MPLA și FRELIMO controlează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de apel la „teroarea roșie” și de ripostă la „teroarea albă” a „anarho-fasciștilor” din Partidul Revoluționar al Poporului Etiopian, o formațiune rivală de extremă-stânga. Represiunea duce la exterminarea - cu ajutorul unui cordon de nylon sau prin gazare - a militanților din grupurile marxist-leniniste rivale, la grămadă cu partizanii vechiului regim. Zece mii de asasinate politice* au fost numărate de către actuala justiție etiopiană, și asta numai la Addis-Abeba, din februarie până în iunie 1978. și în Eritreea, regimul etiopian a trebuit să înfrunte, începând din 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care s-a asociat și Confederația generală a Muncii (CGT). în cursul anilor 1990, numeroși activiști de partid din Angola și din Mozambic s-au metamorfozat, după modelul omologilor lor din Europa de Est sau din fosta URSS, în businessmen, în timp ce foști „marxist-leniniști” și „luptători pentru liberate” par interesați să-și ascundă sub un văl practicile lor din trecut. Noul regim etiopian n-a putut obține extrădarea lui Mengistu din Zimbabwe, unde s-a refugiat după răsturnarea lui de la putere. între sclavagism și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și genocid, memoriei terorii roșii îi va fi greu să-și croiască un drum, într-atât este de vie, pe pământ african „concurența victimelor”. și dacă, între 1975 și 1989, era greu să fie contestată la fața locului profunzimea referințelor „marxist-leniniste” afișate în Etiopia, de Angola și de Mozambic, ne putem îndoi de realitatea impregnării comuniste a continentului negru, chiar dacă, în zilele noastre, regimul chinez caută să se implanteze și aici. Singura excepție pare să fie PC din Africa de Sud care gestionează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Reforma agrară din 1959 este urmată de naționalizările marilor întreprinderi agricole și industriale, nord-americane mai întâi și apoi cubaneze, care-i permit lui Castro să proclame, în 1961, caracterul socialist al revoluției sale și să se definească el însuși ca marxist-leninist*. Trăsăturile noului regim sunt bine cunoscute: omniprezența poliției politice*, reprimarea opozanților, eliminarea presei libere, subordonarea sindicatelor față de stat. Dincolo de ezitările periodice ulterioare manifestate pe piața liberă țărănească, de autorizarea producătorilor autonomi sau de dolarizare, aprilie 1961 a însemnat pasul decisiv
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care au loc unele convulsii de natură maoistă în Peru și în Mexic. Din cauza pierderii de prestigiu suferite de URSS, în anii 1960 s-au produs sciziuni maoiste în mai multe PC, ca de exemplu în Brazilia unde PC brazilian marxist-leninist s-a impus în fața partidului ortodox. în Peru, alături de PC peruan-unitar, apare în 1964 și PCP Bandera roja, a cărui aripă radicală, condusă de universitarul Abimael Guzman, constituie PC Sentero luminoso, de la o expresie cu rezonanță maoistă preluată din scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații maoiste califică partidele prosovietice ca fiind „social-fasciste”. ANTIIMPERIALISM CONTRA IMPERIALISMULUI, STADIUL CEL MAI îNALT AL CAPITALISMULUI Lupta antiimperialistă a fost una din axele majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea s-a deplasat către lumea a treia după 1945, înainte de a-și fixa tirul împotriva Statelor Unite în cursul Războiului Rece. Sub forma antiimperialismului, ea rămâne astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trădat-o. Castro încearcă să fructifice această moștenire, inclusiv prin intervenția în Africa, acordând asistență militară regimurilor „socialiste” apărute ca urmare a destrămării imperiului colonial portughez. Dar leadershipul sovietic este cu atât mai contestat în sânul alianței dintre naționaliști și marxist-leniniști* cu cât conflictul israelo-palestinian tinde să pună în umbră Africa și America Latină în lupta lor antiimperialistă. Criza izbucnește în timpul celei de-a patra conferință a țărilor nealiniate, la Alger, în 1973; în cursul ei Khadafi, președintele libian atacă opiniile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Toni Negri care indică drept viitoare țintă a atacurilor un „imperiu” greu de combătut cu noțiunile moștenite de la antiimperialismul secolului XX; după el, apariția aparatului descentralizat și extrateritorializat de guvernare extinzându-și autoritatea asupra ansamblului planetei face total ineficientă strategia marxist-leninistă bazată pe alianțe între entități teritoriale capabile să se apere de fluxurile internaționale. De unde și susținerea de către Negri a Uniunii Europene, considerată ca accelerând descompunerea națiunilor, și refuzul său de a polariza întreaga atenție asupra Statelor Unite ale Americii care, după el, au
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iulie, inițial pluralistă, și în 1961, o incorporează în ORI (Organizațiilor Revoluționare Integrate) - sub controlul comunist, prolog al refondării PC cubanez (PCC) în 1965. în aprilie 1961, Castro proclamă caracterul socialist al revoluției și, pe 1 decembrie, se proclamă însuși marxist-leninist* și se botează „lider maximo de la revolucion cubana”. Pot fi numărați deja mai multe zeci de mii de prizonieri politici. Respectarea pluralismului intelectualilor revoluționari ia sfârșit în iunie 1961, când Castro anunță alinierea culturii * reluând o formulă a lui Mussolini
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Paul Nizan în 1932. După bolșevizarea și stalinizarea PC, între 1923 și 1933, acestea își formează propria lor intelectualitate. Proveniți din mediile populare muncitorești pe cât posibil, formați în școlile comuniste naționale și internaționale, acești militanți, impregnați aproape exclusiv de cultură marxist-leninistă* populează organizațiile comuniste și sunt însărcinați să tranșeze în chestiunile culturale. Recunoscători partidului pentru faptul că le-a dat o anumită cultură și le-a permis o provocare socială, ei sunt adesea de o fidelitate și de un devotament care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]