244 matches
-
Născută din neputința oamenilor de a-și găsi prin ei înșiși rațiunile de a exista și de a fi fericiți în limitele condiției lor de muritori, creștinismul se folosește de două perversități, evidente în exaltarea credincioșilor: prima ar fi un masochism incorigibil, care nu se mulțumește doar cu a scoate în evidență negarea vieții, ci face din dragostea pentru suferință marca însăși a sfințeniei. "Întregul arsenal pe care il desfășoară sfinții în a se autoflagela, spune Cioran, este dovada acestui lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu Bartleby ajunge, inevitabil, o încordare patetică, tensiunea dintre cobai și experimentator. Copistul repetă la infinit, asemenea unei mașinării stricate, propoziția "aș prefera să nu", exasperîndu-și colegii de birou, dar și incitîndu-l simultan pe sagacele analist care, obstinat, refuză cu masochism concedierea inadaptatului. Invitat să vorbească despre sine, despre problemele lui, să deschidă un minim canal de comunicare, Bartleby rămîne impenetrabil și imuabil în "preferința" lui. Refuză orice dialog, solicitare profesională sau personală, aflîndu-se, vizibil, în plină cădere în prostrație. Privește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Knype Hill (orășel din Estul Angliei, creionat după regulile realiste ale "culorii locale", fenomen ce trebuie legat de intervalul trăit de autor în provincie în preajma redactării romanului în casa părinților săi), Dorothy își asumă postura cu o conștiinciozitate vecină cu masochismul. Biserica se află, literal și figurat, în pragul disoluției. În vreme ce stabilimentul se ruinează gradual, visteria parohiei s-a golit complet. Mai mult, vechii enoriași pleacă fie spre congregații învecinate (datorită aroganței reverendului din Knype Hill), fie spre lumea personală, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
obsesie, protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă dragostea față de Miss Kenton sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin excelență. Și îl descoperă în scrisorile expediate de marele prozator soției sale, Nora, scrisori ce ne dezvăluie "un alt Joyce intrat în plasa unei iubiri care l-a forțat la o imposibil de suportat vulgaritate de limbaj, la un masochism fabricat pentru plăcerea partenerei pe care nu voia s-o piardă pentru că era mama celor doi copii ai săi". Ipoteza e mai mult decât plauzibilă, știut fiind că inconștientul joacă un rol însemnat, niciodată pe deplin deslușit, în mecanismul creației
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
același timp, podoaba capilară susține sugestia unei fluidizări a compoziției și relația cu Secession-ul și ale sale reprezentări feminine cu părul prins în turbionul febricitat al pasiunii 339. Semnificativ pentru sensibilitatea simbolistă, suferința este ambiguizată erotic cu sugestia unui masochism latent, străbătută de o caldă animalitate senzuală. Invocând pe linia deschisă de Alexandru Bogdan- Pitești o comparație dintre Storck și Rops, ușor exagerată din punctul nostru de vedere, Adriana Șotropa remarcă avenit diferența: "Dacă statuetele lui Storck sunt senzuale, ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar trăsăturile respingătoare ale istoriei și cuceririi europene, sau să idealizăm orice cultură și orice religie doar pentru faptul că nu sînt europene. Cînd vine vorba despre Europa, este așadar dificil să nu oscilezi între o prea mare îngăduință și masochism. Cu toate acestea, căutarea unei poziții intermediare care să fie neutră s-ar dovedi deșartă, căci aceasta ar avea inconvenientul de a estompa trăsăturile distinctive cele mai remarcabile, în ce au ele mai bun sau mai rău, ale istoriei și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care strică jocurile, să plece, să dispară oriunde, după buna noastră tradiție. Pui ziarele la primul coș și te juri că nu mai dai banii altădată pe ele. Dar le vei cumpăra totuși mereu și mereu. E și acesta un masochism. Iți zgândări rana, tragi de coaja de pe ea. Cei care vor să-ți facă rău vor reuși întotdeauna. E victoria lor, consolarea lor poate. Tu trebuie doar să te târăști până acasă și, trântit pe pat, să-ți omori gândurile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se întreabă cu privire la caracterul paradoxal al plăcerii pe care-l creează spectacolul tragediei. Cum poate simți omul plăcere la vederea nefericirii? În Cartea III a Confesiunilor sale, el vede în asta, ca și Platon, o plăcere nesănătoasă, cu tentă de masochism, o complezență secretă a sufletului de a se menține în viciu. Teatrul mă vrăjea, cu spectacolele sale pline de imaginile necazurilor mele și ale componentelor focului ce mă ardea. Aici [se cuvine] o întrebare: se vrea, la teatru, ca spectacolul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care femeia apare ori ca manipulatoare, ori ca simplu obiect, și în care legea este ineficientă) se manifestă însă și mai explicit în banda desenată polițistă (crime comics), care sub morala pedepsei realizează cele mai sângeroase benzi desenate, într-un "masochism subversiv" prezent în epocă, anxietate care generează o "fascinație morbidă a depravării și autodistugerii", după formula lui Wright (adevăratele vedete erau criminalii, iar finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-l biciuiască. Ea Îl biciuiește, apoi se despart. Sfîrșit. La care se adaugă trei ilustrații de Horațiu Mălăele și o foarte captivantă prefață semnată de Ion Vianu, din care aflăm printre altele că un celebru psihiatru a creat termenul de masochism după numele autorului de blănuri. Dacă Ion Vianu ne spune că blana e un simbol al ambivalenței sexuale, Sacher-Mason susține că Venus o poartă ca să nu răcească. Cartea Înflorește În descrieri de peisaje și toalete și e hașurată cu nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
genunchii. Iar totul trece de la mamă la fiică și iar de la mamă la fiică, de parcă așa ar fi firesc și nici una nu mai crede că se vor schimba vreodată rânduielile astea la a căror menținere contribuie chiar ele, cu inconștiență, masochism, stoicism, stupiditate. E destul să-i cadă uneia unul cu tronc și imediat e în stare să facă orice pentru el, să-i spele, să-i gătească și tot restul, în afara îmbrățișărilor din pat care duc la copii purtați tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spiritului. Rămân la el, chiar dacă, între timp, am descoperit și alte simboluri potrivite. - Am să pozez o clipă în avocat al diavolului, întrebându-vă - nu cumva această atitudine a criticului-Mercuțio presupune, pe lângă un surplus de idealism, o doză consistentă de masochism intelectual? Cui îi folosește perseverența în a valoriza Montaguii și Capuleții unei literaturi cu o prezență discretă printre marile literaturi ale lumii, o literatură rămasă cu tot mai puțini cititori și sabotată chiar din interiorul ei? - Servește, pentru că, tot comentându
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
de ani un nou Eminescu și el n-a apărut. Au apărut, în schimb, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu și întreaga literatură română modernă. Cum se vede, așteptarea n-a fost fără rost. Nu poate fi vorba, dar, de masochism intelectual, ci de încredere în posibilitățile spiritualității naționale. Și de capacitatea criticului de a intui cu o clipă înaintea altora talentul puternic care se poate ivi din necunoscut. Vă rog să zăboviți puțin asupra a două chestiuni ,,la modă". Prima
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
sau chiar persoane cu are sunt regulat în contact). Managerii depresivi sunt subiecți ai sentimentelor de neputință ca rezultat al unor relații neplăcute din trecut. Supărarea datorată acestei neputințe le poate cauza sentimente de vină, ajungând la un fel de „masochism moral”, căutând dureri psihice ca act de recuperare. Ei așteaptă ca alții să ia inițiative, ferindu-se de succes pentru a nu trezi invidii sau ostilități. Exceptând unele ocazii, ei adoptă o atitudine pasivă, stând departe de acțiune, devenind retrași
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comportamente violente (ordinea loviturilor de cioc, la găini), fără ca agresiunea să fie un catharsis al frustrării. Și nimic nu dovedește generalizarea la animal a reversibilității, relevată la om de către psihanaliză, agresiunii Împotriva altuia și Împotriva propriei persoane (sadismul torționarului versus masochismul victimei). Freud, În 1930, vorbește despre angoasa În civilizație indusă de crima inițială a masculului dominator, de dorința ce nu cunoaște jumătăți de măsură a copilului Îndreptată spre părintele de sex opus și de relația ținând de Eros În cuplu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în asemenea cazuri, nu doar un mod de viață, ci un divertisment și un ideal. Nu pot decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit, până acum, de această anticameră a iadului. Frica Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfățișări diverse: ne place să ne cultivăm spaimele, să colecționăm vești proaste, să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea altora, să ne simțim înconjurați de primejdii iminente. Ne
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vorbește adesea cu ei, cu ocazia unei solidarități masculine regăsite, din păcate în "scădere", străbătută de nostalgia față de timpul pierdut sau de lipsa de încredere în prezent. Este de subliniat aici faptul că mulți dintre acești bărbați au contribuit, cu masochismul masculin tipic (altă problemă care nu este adesea recunoscută de bărbați) la înrăutățirea propriilor condiții de viață, tocmai din cauza lipsei acelui simț practic despre care am vorbit mai sus, calitate prezentă, dimpotrivă, după părerea mea, la multe femei. Cu toate
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pe moarte. Telefonul cel negru pare un cadavru, iar actorul care a jucat în piesa Cadavrul viu trezește discuții între cei doi. La țară naratorul intră în legătură cu sufletul bunicii care îl anunță că trebuie să facă o lungă călătorie. 2. Masochismul și sadismul lui Sandu Pentru Sandu simpla cartografiere a trupului real nu are valoare dacă nu este prelungită printr-un joc infinit al imaginației. Dacă jocurile Daniei sunt jocuri ale seducției și disimulării, jocurile lui Sandu sunt jocuri ale minții
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu ne aflăm în capcana criticii permanente și cu orice chip a lumii occidentale. Pascal Bruckner arată: "De la existențialism la deconstructivism, toată gândirea modernă se epuizează în denunțarea mecanică a occidentului, subliniindu-i ipocrizia, violența, ticăloșia", Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Editura Trei, București, 2007, p. 12. 41 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 152. 42 Ibidem, p. 240. 43 Ibidem, p. 288. 44 Francis Fukuiama, Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Editura Humanitas, București
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
adevărată stimă de sine pentru că nu au înțeles bogăția infinită a dorințelor lor. - Cum mă comport când „nu prind pești?” Adică, cum mă comport când mi se întâmplă ceea ce li s-a întâmplat apostolilor? Mă auto-acuz cu forme ulterioare de masochism împotriva mea, mă gândesc că nu sunt capabil de nimic, nu valorez nimic, nu reușesc; sau, prin forme ascunse de sadism, acuz pe alții, societatea, Biserica, comunitatea, grupul, parohia? Sau mă comport în mod rațional, întrebându-mă: „Am orientat bine
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
în preț, la fel și aromaterapia pentru sataniști (ca un rafinat cunoscător de parfumuri, aș saluta invazia de magazine de haine occidentale second hand, făcute, slavă Domnului!, din bumbac, care au scos de pe piață supraelasticele care dădeau o notă de masochism viril, palpabil, acestor aventuri în comun), înjurăturile au fost slabe, mult sub media telejurnaliștilor de știri, ba chiar și tradiționalele papornițe, care defineau legătura ancestrală a lumpenilor proletarizați forțat la oraș cu rădăcinile lor rurale, au fost, în mod miraculos
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
următoare. Barem serviciile secrete din toată lumea, inclusiv băieții pe care îi știe el, își țin ascunse turnătoriile, dar scriitorii ăștia detracați mai obțin și bani și glorie pe ele, și nu au nimic, dar chiar nimic sfânt! Iar el, cu masochismul lui, n-are altceva mai bun de făcut decât să o bată la cap să își vadă de scris. - Dă odată drumul la amărâtele alea de nuvele, și scuză-mă că îmi permit să-ți dau eu sfaturi, eu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Un tătic își îndrumă odrasla spre tufele de floarea-miresei. „Probabil puștiul se teme de întuneric“, râde Nicole. Din fața scenei se aud aplauze frenetice. Probabil ei aud mai multe decât noi. Nicole vrea să plece, noi o oprim dintr-un posibil masochism, vrem să suferim până la capăt, „dacă tot am venit până aici“. O țigăncușă blondă tropăie mărunt și iute, râzând. Copiii au primit baloane albe pe care scrie „Iași 600“. Goran stă jos, pare lipsit de chef, iar eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
a noastră. De ce să mint acum? Îl luam pe ex-președintele nostru intelectual peste picior într-un hal fără de hal. Dacă ne-ar fi auzit, ne-ar fi aruncat cu cerneală în obraz. Dar o făceam și dintr-un soi de masochism: el era simbolul speranțelor noastre înșelate, așa că, batjocorindu-l pe el, ne zgândăream rănile și nouă. De la o vreme ne-am plictisit. Robert a deschis radioul mașinii. Era ora 9 seara, 5 mai 2007. Moment memorabil: clipa în care am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]