KorAP: Find »[drukola/base=masoretic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 10 >

242 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

acest text, au făcut imposibilă, la început, încorporarea acestui codex în aparatul critic. Kittel susține în prefața celei de-a treia ediții a Bibliei sale că, bazându-se pe Codex Leningradensis, a mers mai departe, dincolo de Biblia rabinică, până la textul masoretic original reprezentat de tradiția Ben Așer. Așadar, Kittel pretinde că textul Bibliei îngrijite de el este un adevărat text Ben Așer, poate chiar singurul text masoretic adevărat 1. În același timp, susține că a corectat doar greșelile majore făcute de către

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
bazându-se pe Codex Leningradensis, a mers mai departe, dincolo de Biblia rabinică, până la textul masoretic original reprezentat de tradiția Ben Așer. Așadar, Kittel pretinde că textul Bibliei îngrijite de el este un adevărat text Ben Așer, poate chiar singurul text masoretic adevărat 1. În același timp, susține că a corectat doar greșelile majore făcute de către scribi și a adăugat un nou aparat critic complet în două coloane: prima coloană conținea „informații mai puțin importante”, iar cea de-a doua propunea „adevărate

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
parcă să sugereze cititorului așteptări optimiste, întrucât, așa cum am mai spus, pretinde atât că textul publicat al BHK este de fapt o replică fidelă a Codexului Leningradensis, cât și că acest text reprezintă un text Ben Așer bazat pe textul masoretic 4. Cu toate acestea, în lumea studiilor biblice rămâne deschisă întrebarea legată de „apropierea” acestei ediții de textul masoretic, susținută de către Kittel. Nu există nici un motiv concret care să arate de ce această ediție ar fi mai apropiată de textul masoretic

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de fapt o replică fidelă a Codexului Leningradensis, cât și că acest text reprezintă un text Ben Așer bazat pe textul masoretic 4. Cu toate acestea, în lumea studiilor biblice rămâne deschisă întrebarea legată de „apropierea” acestei ediții de textul masoretic, susținută de către Kittel. Nu există nici un motiv concret care să arate de ce această ediție ar fi mai apropiată de textul masoretic decât orice alt manuscris sau text, cum ar fi de exemplu, un manuscris Ben Naftali. Din variatele tradiții de la

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
masoretic 4. Cu toate acestea, în lumea studiilor biblice rămâne deschisă întrebarea legată de „apropierea” acestei ediții de textul masoretic, susținută de către Kittel. Nu există nici un motiv concret care să arate de ce această ediție ar fi mai apropiată de textul masoretic decât orice alt manuscris sau text, cum ar fi de exemplu, un manuscris Ben Naftali. Din variatele tradiții de la Tiberia, tradiția Ben Așer constituie o singură direcție 5; acesta este motivul pentru care se impune o oarecare prudență în a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ar fi de exemplu, un manuscris Ben Naftali. Din variatele tradiții de la Tiberia, tradiția Ben Așer constituie o singură direcție 5; acesta este motivul pentru care se impune o oarecare prudență în a vorbi despre vreun text ca fiind textul masoretic al masoreților. Deși celor mai mulți editori le place să vorbească despre edițiile lor textuale ca fiind textul masoretic (de exemplu, BHK bazată pe Codex Leningradensis; proiectul Hebrew University Bible bazat pe Codex Aleppo), Deist sugerează că cea mai înțeleaptă atitudine este

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
o singură direcție 5; acesta este motivul pentru care se impune o oarecare prudență în a vorbi despre vreun text ca fiind textul masoretic al masoreților. Deși celor mai mulți editori le place să vorbească despre edițiile lor textuale ca fiind textul masoretic (de exemplu, BHK bazată pe Codex Leningradensis; proiectul Hebrew University Bible bazat pe Codex Aleppo), Deist sugerează că cea mai înțeleaptă atitudine este aceea de a vedea astfel de manuscrise drept părți ale marii tradiții masoretice de la Tiberia 1. 6

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
textuale ca fiind textul masoretic (de exemplu, BHK bazată pe Codex Leningradensis; proiectul Hebrew University Bible bazat pe Codex Aleppo), Deist sugerează că cea mai înțeleaptă atitudine este aceea de a vedea astfel de manuscrise drept părți ale marii tradiții masoretice de la Tiberia 1. 6.2.5. Biblia Hebraica Stuttgartensia (BHS)tc "6.2.5. Biblia Hebraica Stuttgartensia (BHS)" În anul 1977, apare o nouă ediție, îngrijită de către K. Elliger și W. Rudolph. Pregătirea ediției Biblia Hebraica Stuttgartensia 2 a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
muncă epuizantă, constând din notarea mai multor detalii: variații ale accentelor, lacune textuale (1Sam. 2,8 unde sunt menționate în notă de subsol câteva litere care lipsesc dintr-un manuscris de la Qumran); diferite variații de pronunție (în funcție de meteg, dagheș), semne masoretice critice, mai multe remarci gramaticale (morfologice, sintactice, lexicografice, stilistice). Aparatul critic se aseamănă uneori foarte mult cu cel al BHK, însă de cele mai multe ori este considerabil diferit. Notele care însoțesc textul cărții Iosua au scăzut cu 30%, iar cele de la

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și de către editorii Bibliei Hebraica Stuttgartensia, deși mai mulți bibliști 2 ai zilelor noastre contestă această opinie pe considerentul că scopul principal al criticii textuale îl reprezintă descoperirea acelei forme textuale aflate cât mai aproape de original. În ceea ce privește ansamblul de note masoretice, Biblia Hebraica Stuttgartensia reproduce doar masora parva a Codexului Leningradensis. Această parte a ediției a fost încredințată lui Gerard Weil3 care și-a propus să corecteze și să completeze corpusul masoretic. În plus, listele care conțin masora magna nu sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
aflate cât mai aproape de original. În ceea ce privește ansamblul de note masoretice, Biblia Hebraica Stuttgartensia reproduce doar masora parva a Codexului Leningradensis. Această parte a ediției a fost încredințată lui Gerard Weil3 care și-a propus să corecteze și să completeze corpusul masoretic. În plus, listele care conțin masora magna nu sunt tipărite în BHS în locul în care se găsesc în Codex Leningradensis, ci formează un volum aparte 4. Biblia Hebraica Kittel și Biblia Hebraica Stuttgartensia au în comun următoarele caracteristici: 1. Alegerea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
sale unui codex care conținea textul întregii Biblii ebraice pe care o folosise în Egipt. Acest codex fusese folosit în prealabil la Ierusalim ca model pentru copierea altor manuscrise. O caracteristică a acestei ediții este faptul că adună laolaltă variante masoretice din sursele rabinice și din manuscrisele de la Marea Moartă, precum și material extras de la scriitorii mai vechi. Această ediție nu își propune să corecteze textul ebraic 3. Proiectul Hebrew University Bible urmează un concept cu totul diferit de cel care stă

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de către mărturiile existente; 3. textul consonantic căruia înțelepții evrei i-au acordat statutul de normativ, la puțin timp după anul 70 d.Hr. (textul protomasoretic); 4. forma textuală fixată de către masoreți, în secolele IX-X, atestată de principalele manuscrise ale școlilor masoretice din Tiberia (text masoretic). 6.2.8. Biblia Hebraica Quinta (BHQ)tc "6.2.8. Biblia Hebraica Quinta (BHQ)" Ca o continuare firească a proiectului intitulat Hebrew Old Testament Text Project și a ediției Critique textuelle de l’Ancien Testament

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
textul consonantic căruia înțelepții evrei i-au acordat statutul de normativ, la puțin timp după anul 70 d.Hr. (textul protomasoretic); 4. forma textuală fixată de către masoreți, în secolele IX-X, atestată de principalele manuscrise ale școlilor masoretice din Tiberia (text masoretic). 6.2.8. Biblia Hebraica Quinta (BHQ)tc "6.2.8. Biblia Hebraica Quinta (BHQ)" Ca o continuare firească a proiectului intitulat Hebrew Old Testament Text Project și a ediției Critique textuelle de l’Ancien Testament îngrijită de către Barthélemy, în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
aceia care nu s-au implicat în această schismă, rămânând fideli preoției legitime aaronite din Sichem, și anume strămoșii samaritenilor. Preoția sadochită din Ierusalim reprezenta așadar o preoție nelegitimă, întrucât nu fusese inițiată de către Dumnezeu Însuși. Interesant este că textul masoretic ridică unele probleme legate de genealogia lui Sadoc, marele preot în timpul lui David și Solomon. Potrivit 2Rg. 8,17, Sadoc descinde din Ahitub, care, la rândul său, descindea din casa lui Eli. Oricum, potrivit 1Par. 24,3, 2Par. 5,29-34

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
mai mari surprize aduse de Manuscrisele de la Marea Moartă a constituit-o descoperirea faptului că textul câtorva manuscrise de la Qumran este foarte asemănător cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fond comun și deci o vârstă comună. Prin urmare, ortografia samariteană nu reprezintă o ameliorare medievală a vocalizării, ci dimpotrivă, reflectă practicile scribale de la începutul erei noastre 1. Din moment ce această ortografiere era întrebuințată și de către evrei, devine limpede că ortografia masoretică este tardivă. Odată cu inventarea punctuației (pentru desemnarea vocalelor), vechile matres lectiones au devenit superflue și au fost eliminate, în mare parte, din textul masoretic. Însă această teză, puțin cam pripită, pare să neglijeze existența scrierilor paralele de la Qumran, cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
începutul erei noastre 1. Din moment ce această ortografiere era întrebuințată și de către evrei, devine limpede că ortografia masoretică este tardivă. Odată cu inventarea punctuației (pentru desemnarea vocalelor), vechile matres lectiones au devenit superflue și au fost eliminate, în mare parte, din textul masoretic. Însă această teză, puțin cam pripită, pare să neglijeze existența scrierilor paralele de la Qumran, cum ar fi cartea profetului Isaia, care, într-un manuscris, tinde spre scriptio plena, iar în altul spre scriptio defectiva. Trebuie precizat foarte clar că tradiția

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de la Qumran, cum ar fi cartea profetului Isaia, care, într-un manuscris, tinde spre scriptio plena, iar în altul spre scriptio defectiva. Trebuie precizat foarte clar că tradiția samariteană nu a elaborat un sistem normativ de vocalizare, comparabil cu cel masoretic. Înțelepții evrei medievali au fixat valorile fonetice ale citirii Bibliei, așa cum s-a transmis din generație în generație; între secolele VI-VII, cel puțin trei tradiții diferite au conturat sistemele de redare grafică a sunetelor, dintre care sistemul tiberian a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
strictețe tot ceea ce era scris în legea lui Moise, care reprezenta pentru ei singura Scriptură. Păstrau totuși, în tradiția lor, scrieri cu pasaje din Primii Profeți (deși într-o formă care se îndepărta ușor de la ceea ce era scris în textul masoretic), fără a avea însă nimic din Profeții târzii. Motivul îl constituie interpretarea literală a versetului „Prooroc din mijlocul tău și din frații tăi, ca și mine, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultați” (Deut. 18,15

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Pentateuhul samaritean, să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul samaritean s-a transmis în cadrul unei comunități cu o anumită tradiție religioasă. Atât textul masoretic, cât și cel samaritean poartă urmele diferențelor religioase și ale disputelor teologice din comunitățile care le-au transmis și dau mărturie despre dezvoltările ulterioare

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]