243 matches
-
restaurante? În primele seri? Chestii de genul ăsta? — Nu, răspunse Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși îmi pare mereu rău după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul, misiunea. Cu o pompă sublimă, teribilul Lantenac aliniază oamenii pe punte, Îl laudă pe viteazul marinar, Își scoate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vorbesc despre el. Un grup de la etaj îi strigă ceva ireverențios despre mărimea organului de reproducere, în timp ce la parterul casei se petrece fenomenul invers, femeile îl evaluează și-l apreciază. Pran roșește furios și se grăbește să țină pasul cu matahala, care se îndreaptă printr-un pasaj, spre un colț al curții. Fără a lua seama la batjocurile ce plouă din toate părțile, omul se face nevăzut. După ce mai aruncă o scurtă privire prin curte, Pran fuge după el. Spre bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce-și îndeasă mâncarea rapid în gură, aude cum ceilalți, aflați în încăpere, vorbesc despre el. Conversația se poartă pe un ton scăzut, aproape șoptit, și ar putea chiar auzi ce se discută, dacă n-ar fi atât de înfometat. Matahala, îmbrăcată într-o kurta curată, stă față în față cu o femeie, care pare exact opusul lui. El este impunător, solid, iar ea mai mult oase decât piele. Fața ei pare făcută doar din maxilare și globi oculari, brațele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acum încotro? Nu-i mai era frică. Nu avea timp să cedeze panicii. Era prea preocupată ca să fie îngrozită. Acolo: o scară spre nivele superioare ale stației. Treptele se ondulau și vibrau. Instalațiile începeau să se prăbușească. În urma ei, o matahală se izbi de peretele metalic și podeaua se afundă. Prin plăcile groase de aliaj trecură colții și ghearele. ― Personalul dispune de două minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate, anunță vocea tristă a stației pe cei care mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i destul: să aud altceva. — Păi ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știți cum îl cheamă pe Vodă? Ia stați puțin: voi de unde veniți? Sus mâinile! Episodul 21 RĂZĂȘ FĂRĂ SIMBRIE Călugării, înverziți, ridicară mâinile. Domnule voinic - începu Metodiu cu glas căzut - noi n-am vrut să te supărăm, dar... — Vorrrba! - răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni care pribegesc... — Vorrrba! Locul și data nașterii! — Hârlău, 3 octombrie, stil vechi. — Hârlău? - făcu surprinsă huiduma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreun borcan, pe vreun stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mi-am promis că mâine o să fac estimarea pe care să i-o prezint lui Richard Fine - cine știe când o să fie următoarea mea vânzare. Biserica era la câteva minute de mers pe jos. Am găsit intrarea pe lateral. Nici o matahală la intrare, doar un băiat care purta cu mândrie un tricou vopsit cu pete, o pereche de blugi evazați și o pereche de pupile inexistente. Am spus că mă aflu acolo ca să mă văd cu Tom și Alice și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
flasci, cu ochii roșii, pungiți, părea a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei vieți spartane. Căzuse de câțiva ani în patima alcoolului și nu mai reușea să se redreseze. Se însurase și divorțase. Locuia tot împreună cu mama lui, o matahală cu pielea roză, cu ochii verzui, pierduți între pernuțe de carne, rotundă la pântece ca un butoi, cu părul lung, castaniu, împletit într-o coadă ce ajungea până la fundul de proporții monstruoase. Ședea toată ziua la bucătărie, plutea prin aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
progresiv opera cu un prăpădit și banal roman pornografic scris de Cottone. În concluzie, nu considerăm superfluu scurtul nostru articol de pionierat, care va folosi la situaționarea cercetătorilor. Pe de altă parte, sursele sunt de primă mână; prolixei analize a matahalei, i-am preferat impactul discuției În carne vie cu cumnatul lui Baralt, Gallach y Gasset, care, după nu puține pauze, a deniat să ne Îngăduie intrarea În deja clasica sa odaie de lucru din strada Matheu. Cu o iuțeală Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
depinde soarta viitoare a Serviciului. Era atît de greu, încît a simțit cum începe să se teamă de Basarab Cantacuzino, un om pe care îl privise pînă atunci cu îngăduință, dacă nu chiar cu ironie. Se uită cu atenție la matahala din fața sa, într-adevăr, dacă n-ar fi știut n-ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin iscusința celor care au ridicat-o. Văzută mai de departe, întreaga alcătuire seamănă cu un uriaș bolovan, scăpat din gheare de vreo pasăre preistorică și mai... uriașă. Piatră neagră sau sur-ruginie. Pe măsura apropierii, însă, bagi de seamă că matahala este dotată cu ochi. Adică are ferestruici-creneluri, prin care se putea observa pretutindenea și trage cu ar-cul sau cu durda. Pușca veche, mai pe înțeles spun. Mai poți obser-va ceva, foarte interesant: un fel de balconașe, care aveau un rol
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
resimțit ca artificial, oferit de parfum. Atât de înrădăcinată este această manie, încât iată ce notă de subsol găsesc de cuviință să facă autorii unui ghid de conversație japonez-român, destinat a-l pregăti pe delicatul nipon să dea piept cu matahala balcanică (evident, nota însoțește cuvântul, plus imaginea de rigoare, "parfum"): "Românilor le place mult parfumul! Miros tot timpul foarte puternic și... plăcut (!?)". Cine mai zicea că japonezul nu cunoaște ironia, ar trebui să se mai gândească (eu ziceam?). Și totuși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric, și trage de haină. O scoate apoi sfâșiată din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce străluceau sub cozorocul verde urmăreau eroina împreună cu elefantul ei traversând ecranul ca să intre în cortul circului. Un timp, Ignatius rămase relativ tăcut, reacționând ocazional la desfășurarea subiectului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui mari clămpăneau pe cimentul impregnat cu ulei. — Stai pe loc, matahală aiurită ce ești. N-o face pe schilodu’. Încă nu sunt. Dar diverse oase mici și ligamente au început să dea semne că cedează. Trupul meu pare că pregătește declararea unui fel de încetare a focului. Sistemul meu digestiv și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lovind în grămada de pene trandafirii sudată de urechea și umărul lui. — Cum dracu’ a ajuns individu’ ăsta aici? îi întreba Lana Lee pe septuagenarii uluiți din local. Unde-i Jones? Cineva să mi-l cheme pe Jones! — Vino încoa’, matahală nebună, țipa Darlene. Tocma’ în noaptea premierei! De ce-a trebuit să vii chiar în noaptea premierei? — Doamne Dumnezeule, se văita Ignatius, încercând să ajungă la ușă. În urma lui lăsă o dâră de mese răsturnate. Cum îndrăzniți, nemernicilor, să asmuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rea! Buna Lina era acuma rea! Numai Nory putea inventa așa ceva. - Cum o să fie bună în așa împrejurări? susținu Elena. - E rea peste cât are areptul să fie! E nesuferită! Dacă n-ar fi vorba de neprocopsitul de Rim și matahala de fată a lui Lică, i-ar face simpatici, atâta e de rea! Dar ăștia doi sunt prea deocheați! se încăpățîna Nory. Mini nu-și putea închipui pe Lina cu semnele unei astfel de răutăți. - Spune mai bine ce e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și că aia pîndește dincolo de șură, nu cumva să mă duc Într-acolo. Niciodată Însă nu a știut ori nu a vrut să ne descrie o motohaliță, așa că eu mi-am Închipuit-o pornind de la răsunetul numelui ei, combinație Între matahală, motor și caracatiță. Rezulta o masă neagră, informă, lunecînd pe urmele mele desigur, cam la o jumătate de metru de asupra țărînii, ceea ce Îi dădea o iuțeală deosebită, practic, ca vîntul. Spaimă mare!... Văzînd că ușa postului de miliție e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe-aici se joacă? Sunt cuminte, masa pun, Mătur ; treabă multă am; Mamei, la sfârșit îi spun: Ieri, cu mingea-am spart un geam... LITERA ,,M’’ ,,M’’-ul, într-o mormăială, Cu o mătură în mână Și cu mușchi de matahală, Mândru stă, cu fața-i spână. Sunt uimit că-mi spune mie: Mina, mingea, mura, mărul, Fără mine nu poți scrie; Ăsta este adevărul! Fără mine nu e moara, Nici mașina, cărămida, Melcul, mâța sau mioara, Mormolocul și omida. Eu
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
cineva, țin, nu mă joc! Așa să știi!... Hai, saltă de pe piatră, să mergem acasă, că pocnesc de foame! Azi am condus aproape un ceas tractorul singur! Îți dai seama?... E formidabil de plăcut să simți cît de bine ascultă matahala aia de fier de tine! De ce nu vii și tu?... Am vorbit cu nea Costică și mi-a zis că te-nvață și pe tine. Virgil îi zîmbi bucuros și, mai mult ca niciodată, își dădu seama că Vlad e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene. Stați așa! zise la un moment dat actorul uitîndu-se spre un bolovan colțuros, așezat pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva palme deasupra capetelor lor. Stați să dau deoparte matahala aia de sus, să nu care cumva să ne cadă în cap. Și, după ce se feriră cu toții din preajma sa, nea Petrică împinse bolovanul într-o parte, dar nu reuși să-l dea jos. Atunci însă se produse un fapt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]