240 matches
-
inanimat, vorbitorii fac acordul cu N2. Aceeși preferință se constată și în franceză (vezi Hulk și Tellier, 2000). Toți subiecții au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan (2004); (iii) când ambele nominale sunt animate (matahala de om, pocitania de om), vorbitorii ezită între acordul cu N1 și acordul cu N2; (iv) dacă N2 este inanimat, aprecierile subiecților sunt ezitante și nu par să favorizeze niciuna dintre posibilitățile de acord. Acordul este dictat de alegerea liberă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să apară! orașul autogară cît plăcinta betoanelor, nu Abrud, Cîmpeni, jalea folclorică Gîndu' și străinătatea / Îți mănîncă sănătatea / Scoate vinu' și se-ntreabă / Pînă cîndu' le mai rabdă! cabinet parlamentar conservator, deputat Nicolae Popa la vîrtejul circumscripției, casele fără curți matahale între vecini, peretele din spate ține munte, ia navetiste, grilaj la podul CFR, treceau cu mocănița, se va urca, Alba Iulia pentru centrul de județ peste creste, asemenea aranjamente sînt peste tot, cad prost în elocvența Apusenilor, munți din viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Eh, hai, fetițo, fără nazuri, că nenea este maestru. Nélida s-a lămurit cu Alfaro. Contează de acum doar pe ea. Macias o cuprinde tandru, o mîngîie și apoi o sărută. Vorbește șoptit. Nu te încurca cu țînci, Nélida. Deodată matahala scoate un răget care sparge liniștea serii. Nélida fuge și cei trei rămîn ca de piatră. Macias se ține cu o mînă de abdomen. M-a spintecat, vipera. M-a omorît... Se prăbușește, cu ochii privind deja spre alte tărîmuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ochelari etc., apoi ne-au indicat în ce parte s-așteptăm momentul de plecare spre Stockholm. Aeronava Tarom decolase și plecase spre București. Pe pista de plecare ne-aștepta acum un avion al Companiei SAS. Era cu totul altceva. O matahală cât o balenă, veche, zgomotoasă. Ne-au obligat să așteptăm mai la urmă fiindcă înaintea noastră s-au urcat câteva delegații oficiale, de "boși" rotofei, importanți, grei. Locurile noastre s-au nimerit mai în spate, la coada aeronavei. De-abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
iarnă și io-i dau cu vastu-n gestiune. Cu mâna mea te tai, io te-am făcut și tot io te iau dupe pâine. Dacă nu eram vigilent Îmi lua gâtu’ acolo pe loc, futu-i morții-n gură de matahală. Și p-ormă n-am mai putut să m-apropii cu nici un chip de el și de gestiunea lui, prafu’ și pulberea să dea Dumnezeu... Acuma-mi dau io seama că special a făcut-o, ca să nu mai atârn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu-l și lăsând vorbă că-i rupe picioarele dacă-l mai prinde pe bătătura lui și-l dă olog pe mâna lui Cosmescu. Și matahala aia de tac-su să-i ia gâtu’, În vreme ce mă-sa nu mai poate de dorul lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și capul cu deosebită claritate, un cap crestat, ca de șarpe, cu ochii verzi și o gură căscată în care se deslușeau dinții și un interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin iscusința celor care au ridicat-o. Văzută mai de departe, întreaga alcătuire seamănă cu un uriaș bolovan, scăpat din gheare de vreo pasăre preistorică și mai... uriașă. Piatră neagră sau sur-ruginie. Pe măsura apropierii, însă, bagi de seamă că matahala este dotată cu ochi. Adică are ferestruici-creneluri, prin care se putea observa pretutindenea și trage cu ar-cul sau cu durda. Pușca veche, mai pe înțeles spun. Mai poți obser-va ceva, foarte interesant: un fel de balconașe, care aveau un rol
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
care autorul încearcă să realizeze o descriere echilibrată atunci când face distincția între două tipuri de polițiști, dar tot sfârșește prin a realiza o caricatură grosolană a unuia din ele: "Polițiștii par să se împartă în două categorii: în prima intră matahalele blajine care își îndeplinesc îndatoririle profesionale cu plăcere, dar fără nici o căldură, iar în a doua polițiștii mai înceți la minte, cu privirea goală, angajați special ca brute (345). Wilson nu a reușit să atingă ceea ce Lincoln Steffens numește "idealul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe-aici se joacă? Sunt cuminte, masa pun, Mătur ; treabă multă am; Mamei, la sfârșit îi spun: Ieri, cu mingea-am spart un geam... LITERA ,,M’’ ,,M’’-ul, într-o mormăială, Cu o mătură în mână Și cu mușchi de matahală, Mândru stă, cu fața-i spână. Sunt uimit că-mi spune mie: Mina, mingea, mura, mărul, Fără mine nu poți scrie; Ăsta este adevărul! Fără mine nu e moara, Nici mașina, cărămida, Melcul, mâța sau mioara, Mormolocul și omida. Eu
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
cheamă?" " Da, tocmai și-a deschis un butic luând exemplu de la un fost om de afaceri care își spune doctorul Sinus, deși nu este nici sinus, nici doctor. E un evreu originar din România care a făcut avere în parfumerie. Matahala asta de clădire pătrățoasă a fost proprietatea lui, dar, de când s-a retras din afaceri, aparține unei societăți imobiliare al cărei principal acționar este tot el. Iar acest așa-zis doctor Sinus, oleacă spion, oleacă agent informator, vrea să fie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nici mie nu-mi place de mă-ta, dar nu i-am zis să se mute din oraș și să-și ia cu ea și-odrasla rasistă ! Cristi și Pribeagu paralizează. — Ce-ai spus, nemernicule, de mama ? se întoarce brusc matahala furioasă și odată cu el încă doi tipi, cam la fel de bine făcuți, se ridică de la masa lui. — Ești surd, nene ? Am spus așa : Că mie ! Adică eu, da ? Mie deci. Nu-mi place de mă-ta ! Mă-ta. Aia care te-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zdravăn, Cristi trage imediat scaunul de sub el și-l aruncă spre gașca rămasă, de vreo șase- șapte bătăuși. În scurtul moment de derută, Pribeagu își înșfacă halba lui și o aruncă, cu o țintă nemai- pomenită, direct în capul altei matahale. — Frumos ! remarcă Fernic. Nici eu n-o dădeam cu așa stil. Același lucru încearcă și Cristi, însă, emoționat, aruncă cu halba peste ei. — Ei, tu mai ai de lucrat, tinerețe, râde tot Fernic, și imediat îi trage pe amicii săi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct pe mese și imediat era azvârlit afară de o matahală, care-l mai și scuipa și-l înjura de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu romanțele sale și inimile oamenilor, seară de seară, cu căldură și bucurie. Ce mai era de recunoscut din Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puternică a unui felinar l-a orbit cum a încer- cat să deschidă ochii, după ce stătuse atât timp în întuneric. Abia mai putea vedea câte ceva. Iar răcoarea nopții era tot mai apăsătoare. — Mișcă ! se aude o voce groasă, și două matahale în uniformă îl și prind de mâini, unul de stânga, celălalt de dreapta, îl iau pe sus și se îndreaptă cu el spre poarta mare a Fortului 13 Jilava. Este dus imediat în curtea interioară, iar de acolo înăun- tru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o lumină slabă, roșiatică, un culoar îngust, tot numai cărămidă dură, cu un miros ciudat de umiditate și de boală, ca de spital. Tot mai amețit și speriat în ultimul hal, Cristi vomită, mai mult pe el decât pe jos. Matahalele îi dau drumul și încep să-i care deodată niște pumni zdraveni în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a suferit vreodată de vreo dependență dacă nu se-ntîmpla să-i plătească altcineva pentru ea. Dar era mereu pe ceva - iarbă, benzedrină sau cu mințile duse de la pastile. Apărea la Angle seară de seară cu un bolovan de polonez, o matahală pe nume Whitey. Erau patru Whitey În stabilimentul de la Angle, ceea ce dădea naștere la confuzii. Whitey al lui Herman combina o sensibilitate de nevrotic cu predilecția pentru violență a unui psihopat. Era convins că nimeni nu-l place, un fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și ne așezam îndemânatic în jurul mesei încarcate cu lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau gârlă. Nicu Racoviztă ne istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să zică a aștepta să dai bună dimineața cu trei urși, te-aș ruga să te înțelegi cu Catrințaș, ca să te ducă în locul unde eram eu. Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele 130 de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile mele de inimă erau în deșert; haitașii se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nești, războiul. Nae Ionescu, cu sprinteneala lui obișnuită, Îmi spunea, la Înapoierea cărții ce i-o Împrumutasem: „De la Descartes n-am mai citit ceva mai interesant.“ PE DEASUPRA ACOPERIȘURILOR BACĂULUI PLUTEAU, CA niște aripi negre, sentințele Curții Marțiale prezidate de o matahală obeză și sinistră, King Kong, cuadrumanul din Borneo, genera lul Pangrati, culpabil de a fi trimis la moarte pe sublocotenentul Ciulei, pe care l-am auzit strigând pe străzile Bacăului, când Îl duceau să-l Împuște la bariera Letea: „Nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau alta. Dacă ar fi să stabilim un plus, mai aprecia tata, acesta i s-ar cuveni lui Fanache, ăsta e viclean și de aceea extrem de periculos, dar nu se compară cu Cameniță, oho, Cameniță are stofă de zbir, o matahală de om, mută munții dacă-și pune-n cap, trece prin zid, tatei i se părea că descoperise la el vocația aceea rară de tiran adevărat, pentru unul ca el scena orășelului nostru era în chip evident prea strâmtă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și duminicile. Când s-a trezit din leșin, secretara s-a gândit la ce putea fi mai rău: că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne ducea motocicleta se scurgea apă. În vreme ce țineam ritmul la pompă, visările mă purtau În zbor. Un doctor care se Întorcea din Peulla cu șalupa pentru călători care făcea drumuri dus-Întors de-a lungul lacului Esmeralda, a trecut pe lîngă matahala greoaie, dar ingenioasă, de care ne legaserăm motocicleta și pe care plăteam pentru trecerea noastră și a Poderosei cu sudoarea frunții. Pe față i s-a așternut o expresie curioasă În timp ce ne privea luptîndu-ne să menținem vasul pe linia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o clipă. Având timp suficient în fața noastră, am pornit pe jos de la gară până spre centru, unde, chiar lângă piață, se afla autobaza IRTA. Ajunsesem la cinci minute de dânsa când, în dreptul județenei de partid, am fost opriți de o matahală de milițian, care ne pofti să-l urmăm. I-am dat ascultare, nedumeriți, până la o cameră destul de strâmtă de la etaj, în care se aflau mai mulți ofițeri de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
străinătate și anume ceea ce privea realizarea de „...camioane grele și de părți componente ale mașinilor agricole”. Până și construirea unui turn de televiziune la Brașov fusese considerată o informare ultrasecretă chiar dacă și orbii de-a binelea ar fi văzut coșcogea matahală de oțel. O altă cenzurare a unui text ni s-a părut de-a dreptul năucitoare deoarece era vorba de o știre care făcea cinste țării și anume că „...România exportă autoturisme ARO În 45 de țări”, cunoscându-se apetitul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]