635 matches
-
în veșminte somptuoase, trăind în îndestulare și practicând o sexualitate ludică fără culpabilități. O asociație contractuală hedonistă care ne face să ne gândim la cea a epicurienilor din Cercul din Campania... Dacă gnosticii înșiși nu se reclamă niciodată de la filosofii materialiști antici, Irineu din Lyon îi ocărăște ca fiind indivizi care profesează filosofia lui Epicur și indiferența cinicilor... Atomismul nu li se potrivește defel gnosticilor care cred ca și platonicienii în existența sufletelor imateriale capabile de transmigrație, dar insolența asocială și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
indiferența față de negativitatea lumii, în timp ce Walter de Hollande l-ar reprezenta pe doctorul inocent... Dar, incontestabil, Jan din Brno îl personifică pe doctorul sadian - fie-mi permis anacronismul! Căci el formulează, până la ultimele lui consecințe, panteismul naturalist și, de fapt, materialist... Jan și Albert din Brno, fratele său, au trăit vreme de douăzeci de ani într-un grup ținând de sărăcia voluntară, la Köln, și opt ani profesând libertatea spiritului. Urmărit de puterea ecleziastică, Jan abjură, apoi se alătură dominicanilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei uitări, al unei tăgăduiri, al unui dispreț pentru discursul creștin din finalul lucrării și devine, după cititorii ei - universitari, adesea... - un pretext, o comedie bufonă, un artificiu retoric pentru a masca violența pledoariei epicuriene. Valla libertin, Valla ateu, Valla materialist, Valla epicurian, dar niciodată Valla creștin - un titlu revendicat totuși de la o carte la alta! Cum să escamotezi mai bine o gândire nouă și potențialitățile sale, pentru ca s-o înăbuși după aceea din fașă? Triada, trilogia, Sfânta Treime însăși, construcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu văzul și auzul. Refuzul de a ierarhiza cele cinci simțuri în funcție de posibila lor utilizare în religie nu-i trece prin minte lui Eusebiu: olfactivul contează la fel ca celelalte simțuri. Găsim însă în mod obișnuit această idee la gânditorii materialiști... 8 O arhitectură simbolică. Forma unei clădiri depinde de inteligența unui arhitect - invizibil, absent din text, și despre care nu se știe nimic. Și aici, tot metaforic... Ordinea, armonia, echilibrul și semnificația presupun o voință preexistentă. Dezordinea, haosul, hazardul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
facă din trup un dușman. Pentru care anume motive? Nici adversar, nici mormânt - o piatră în grădina lui Platon... - trupul există în calitate de tovarăș al sufletului. Problema nu este pusă în termeni dualiști - dar nici moniști. Și încă și mai puțin materialiști. Erasmus evită aici chestiunea imaterialității sau a nemuririi și, într-un mod și mai hotărât, aceea a destinului său post mortem. în ochii săi, trupul și sufletul constituie un tot: a privilegia doar o parte ar provoca mutilări păgubitoare. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vârfuri de lance. Medicul aruncă prafuri în ochi; chirurgul acționează și vindecă efectiv ceea ce poate fi vindecat. Montaigne neagă tot ce este irațional în etiologia bolilor - pedeapsa zeilor ori a lui Dumnezeu, farmecele puse pe seama vrăjitoarelor... - și analizează ca un materialist: deschiderea unor căi de trecere, îndreptarea într-o anumită direcție a unor materii, fluxuri regulate, legături prejudiciabile, îngustarea unor canale, astuparea unor locuri de trecere cu consecințe asupra funcționării normale a mașinăriei. Când își analizează propria-i boală - litiaza -, el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gratifica pe Montaigne, prezent pretutindeni, în filigram, cu titlul de inventator al filosofiei franceze, într-atât are mai apoi cartezianismul ramificații în Europa: fără a vorbi de trunchiul libertin, o ramură spinozistă, o mlădiță leibniziană, un lăstar malebranchist, un butaș materialist lamettrian etc. 49. Pascal, inutil și incert. Lui Pascal nu-i plăcea Montaigne, ceea ce nu-l împiedică să-i fure idei și metafore de-a valma. Evident, ca bun creștin care-și găsește Eul demn de ură - dar nu și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. însuși termenul de sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți libertate. Poziția lui față de bani ne arată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ai stomacului, așa cum neuronii creierului se disting, la moderni, de celulele stomacale... Subtilitatea, finețea, căldura particulelor care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și te bucuri în altă parte... XII PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dă impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană a pieptului. în schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea epocă, pentru că pe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cartea lui Schopenhauer despre Dragoste și femei. În unele privințe are perfectă dreptate, dar are o părere mult prea proastă despre femei. Cu siguranță nu a cunoscut niciodată vreo femeie rafinată și educată. Mi se pare că este un tip materialist, de calitate inferioară. Citesc despre viața lui J. Rockefeller 63, ceea ce mă interesează foarte mult. Este viața unui om care a muncit din greu și a strâns o avere uriașă. Vremea este îngrozitoare aici, tot timpul plouă. Zilele astea trebuie
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Economice și Facultatea de Drept din București (1946-1950). Este redactor la Editura Științifică (1951-1958), apoi la revista „Secolul 20” (începând din 1960). A debutat în „Scânteia tineretului” (1957), cu poezia Țara mea, și editorial în 1958, cu traducerea studiului Van-Ciun, materialist și iluminist al Chinei antice de A. A. Petrov. Colaborează la „Contemporanul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Orizont”, „Astra”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Le Journal des poètes”, dar nu ajunge să-și editeze un volum propriu. În schimb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287070_a_288399]
-
un volum propriu. În schimb, excelează prin traduceri, în special din literatura rusă și sovietică (Anna Ahmatova, K. Paustovski, Esenin, Evtușenko, Cehov), precum și din literatura franceză (Paul Valéry, Apollinaire) sau engleză (Shakespeare, Daphné Du Maurier). Traduceri: A.A. Petrov, Van-Ciun, materialist și iluminist al Chinei antice, București, 1958 (în colaborare cu Aurelian Tache); E.M. Suziumov, Spre Antarctica, București, 1960; Ruguri pe zăpadă. Antologie din proza sovietică contemporană, București, 1965; Anna Ahmatova, Poezii, pref. Mihai Beniuc, București, 1968; Daphne Du Maurier, Păsările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287070_a_288399]
-
realității este întâlnită în întreaga filosofie presocratică: "Materialismul presocraticilor nu le-a permis să distingă între diferite tipuri de cunoaștere; chiar și Heraclit, care sublinia că logos-ul său, care este ascuns poate fi cunoscut doar cu ajutorul inteligenței, era integral materialist în modul de a explica nous-ul: cunoașterea este senzație de tipul asemănătorul-cunoaște-pe-asemănător"49. Cunoașterea presocraticilor este una unitară ce reprezentă realitatea i-mediatului, într-un proces complex de interrelaționare subiect-obiect. Totuși interesantă este trecerea înțelesului pe care îl are
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
va fi prea tristă. Vă voi da mai târziu toate detaliile necesare. În ceea ce privește observațiile dvs. cu privire la articolul meu, sunt complet de acord. Am aceleași îndoieli privind posibilitățile „științifice” ale colegilor noștri extra-occidentali1. Dar articolul meu introductiv se adresa mai ales „materialiștilor” de tot felul, sociologilor, filologilor, economiștilor, marxiștilor etc. Voiam să-i conving că Istșoriaț Relșigiilorț este o disciplină a spiritului și nu un instrument statistic sau sociologic; că este vorba de creații spirituale care merită același efort pe care suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
scop, descurcăreț, autoacceptare, disciplinat Leneș, indecis, delăsător Autodirecționare Simțitor, empatic, săritor, plin de compasiune, principial Autoblamare, lipsit de scop, pasiv, doritor să se schimbe, nedisciplinat Cooperativitate Imaginativ, intuitiv, acceptant, spiritual, idealist Intolerant, imprevizibil, egoist, răzbunător, oportunist Autotranscendență Convențional, logic, neîncrezător materialist Împreună cu Przybeck și Svrakic Cloninger a construit un instrument de evaluare a personalității: The Temperament and Character Inventory - TCI - (1994Ă. Acesta este un chestionar de autoevaluare cu 240 itemi, la care se răspunde cu „Da” sau „Nu”. Chestionarul este construit
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
celei mai triviale. Presa ( care la moartea lui a publicat un Requiem) întreține un misticism factice, elaborând un cult de circumstanță ca să-i supună mulțimea ignorantă, pe care are misiunea s-o lumineze. Îmbălsămat ca un faraon, corpul marelui revoluționar materialist servește la interminabile ceremonii spectaculoase, expus în permanență curiozității publice, deșteptată și alimentată prin toate mijloacele, captată și canalizată prin defilări fără sfârșit. Un sanctuar consacră în fața Kremlinului ultragiul inconștient al leniniștilor contra memoriei lui Lenin”(Boris Souvarine: Staline, Paris
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cea mai banală marcă. Citind tratatele curente de estetică, rămâi cu impresia că nu vorbesc de geniile prin care omenirea se apropie de divinitate, ci de cadavrele lor disecate într-o clinică medicală. Ele repetă pe alt plan cazul chirurgului materialist care, tăind mortul cu bisturiul, se adresa asistenților cu o superioară ironie: Arătați-mi, vă rog, unde e sufletul! Noii clinicieni ai esteticii moderne, reducând geniul la mecanismul psihologiei comune, se întreabă satisfăcuți ce-a mai rămas din el; sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]