205 matches
-
cimitirelor cruțate și conurile minaretelor subțiri”. Prima menționare semnificativă a lui Marinetti în România îi aparține lui Ovid Densusianu și datează din 1905, cînd poetul italian nu era încă futurist (Adrian Marino, op. cit...). Liderul Vieții noi va comenta ulterior cu mefiență manifestările „barbare” ale futurismului, neconforme cu raționalitatea clasică a spiritului latin pe care pretindeau a-l restaura (și față de care avea profunde afinități). Într-o conferință inclusă în volumul Sufletul latin și literatura nouă, apărut în 1922 la Editura Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Maiorescu” sau „Arca lui Noe” sînt cîteva dintre metaforele definitorii pentru acest ideal tip critic. Există, pe de altă parte, un model „feminin” (urmînd linia prejudecăților tradiționale de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă, empatie, fragmentarism subiectiv, eseism artist, mefiență față de poza autoritară, lipsă a apetitului pentru ordine ierarhică și judecăți de valoare discriminative, preferință pentru texturi, nu pentru structuri, pentru impresionismul „pur”, așadar pentru cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor „majore” clare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai ales - Integral, discutate îndeosebi prin prisma poeticii imagiste a liderilor grupării. O secțiune distinctă se ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor și mefiența lor față de ceea ce apreciau a fi „modă perisabilă”, deja depășită în țările de emergență, sau „imitație facilă”, „indecentă”, „anarhică”, „dezechilibrată” și „nesănătoasă”. Bref: ca „extremism” artistic. Fără a insista asupra poziției rezervate a unor critici moderniști precum E. Lovinescu, Pompiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile. În ochii celor cu „domiciliu flotant”, domnule farmacist. O declarație riscantă, domnule profesor. Mai multă mefiență nu v-ar strica. Zâmbi. Supozițiile dumneavoastră sunt exacte. Mă grăbesc să le „ratific” pentru a va răsplăti delicatețea. Clădirea poștei, stimate domn, e casa În care m-am născut și am copilărit. La moartea bunicului, tatăl meu, farmacist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rămas În picioare În pofida enormei cantități de efort investite de savanți pentru elucidarea lor - piramidele, calendarul populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și legende privind fie coborârea pe Pământ a unor ființe extraterestre, fie dispariția inexplicabilă a unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre - mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că există cu adevărat și poate fi găsit - Îngropat, bineînțeles - În subsolul Centrului, unde abia așteaptă să fie degropat și dat În folosință publică În beneficiul omenirii... - Ți-am mai spus că n-ai haz, dar văd că insiști În mefiența ta bășcălioasă de trei parale. Te privește... Nu, nu așa s-au petrecut lucrurile, cu toate că Întâmplarea a avut și ea, Într-adevăr, un rol incontestabil. În absența perspicacității și inteligenței mele native Însă, n-ar fi folosit la nimic, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Populismul este cea mai râncedă democrație. Rolul diplomaților e să complice politica până la neantizare. Dictatura ne dăruise voluptatea cititului printre rânduri. Greșelile pot fi productive în știință, nu și în diplomație. Între putere și supuși se urzește întotdeauna o persistentă mefiență. Sub politică a existat întotdeauna o pânză freatică de sânge. Contestatorii distrug monotonia epocii. Democrația nu exclude apariția intermitentă a unor insule de mitocănie cetățenească. Nu te poți menține la putere cu ideile cu care ai câștigat-o. Fără ordine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se gândească. Aroganța este emblema prostiei iremediabile. Rating-ul - acest balaur al mass-media actuale, care alăptează impostura și prostul gust. Ignoranța descoperă foarte repede extazul. Proștii nu au organ pentru îndoieli. Țările sărace își persecută intelectualii. Ori îi tratează cu mefiență. Există și proști cu vocație de idioți. Neghiobul îți poate da un sfat sincer, dar nu și înțelept. Imbecilii cred că numai suferința stimulează creația. Cea mai grăbită globalizare este cea a prostiei. Nonvalorile se agită continuu precum motanii în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alt scop este un lucru mărinimos, dar se întîmplă, de asemenea, uneori, să întîlnești la cineva atîta recunoștință pentru binele pe care i-l faci, încît acesta te răsplătește pentru toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în limitele Ortodoxiei, era de strictă actualitate. Dacă Biserica Catolică stabilise ca prag normativ tomismul, Biserica Ortodoxă nu fixase un asemenea prag, nu dintr-o lipsă a conștientizării raportului indestructibil dintre Ecclesia și Tradiția apostolică, ci mai degrabă dintr-o mefiență în forța Tradiției ortodoxe. Emblematică este mentalitatea laică a oamenilor Bisericii care lucrează în presă și care sunt lipsiți de preocupări spirituale în această activitate. Un scurt tablou al presei religioase ar putea fi unul elocvent în acest sens (a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române o mentalitate păguboasă, "o convingere întunecată și irațională" conform căreia doar comunitatea religioasă ortodoxă avea dreptul la protecția statului, în virtutea relației directe a autorității laice cu cea ecleziastică. Mai mult, ierarhia Bisericii Ortodoxe manifesta o mefiență și chiar o teamă endemică față de orice încercare de legiferare din partea statului asupra celorlalte culte religioase 28. Biserica nu trebuie să se găsească la remorca statului laic, ci ea "trebuie să intre în adevărata ei funcțiune, așa încât, nerefuzând a da
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în timp ce ei, la sfîrșitul unei lucrări, exultă și așteaptă laudele, eu îmi contabilizez, în gînd, slăbiciunile. Odată ce am trimis la tipografie manuscrisul, siguranța mă părăsește. încerc atunci să compensez golul ei cu explicații care să preîntîmpine, la apariție, neînțelegerile și mefiențele. Defensiv, apăsat încă de îndoieli, îmi alcătuiesc prefața: o scurtă expunere de intenții și autoevaluări. Un prag peste care mă încurajez să trec, chemîndu i și pe alții după mine. Cartea aceasta e un Bacovia en miettes, însemnări despre om
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cât de la raportul de subordonare sau de coordonare dintre ei, raport nu foarte străin de influențele și/sau interferențele presupuse de un alt raport, esențial, acela dintre centru/i și margini. Oricât de mult ar fi clamate, neutralitatea, indiferența totală, mefiența sau disprețul absolut față de módele și modelele promovate "la centru" sunt frumoase utopii. Cu sau fără voie, fiecare centru de influență poetică își exercită și încurajează această influență în varii moduri (de la cenacluri și alte manifestări culturale la reviste literare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primul rând, sentimentelor sociale determinate de natura sa specifică și mai puțin de aptitudinile sale fizice și intelectuale. Ciclul menstrual, sarcina, predispoziții spre isterie, excluderea sau acceptarea pasivă în culte oficiale sunt doar câteva aspecte care generează uluire, teamă și mefiență. De exemplu, imediat ce naște, femeia devine tabu. În jurul său se țes o mulțime de reguli, norme și interdicții. O mare parte din aceste credințe le găsim în comunitățile arhaice, dar și mai târziu în modernitate. Toate acestea pot pune în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
recente pentru o educație a caracterului, anumite concepții cu privire la educația civică sau ideea că educația poate fi utilizată pentru a contracara dezintegrarea socială sunt toate exemple de presupoziții tehnologice cu privire la educație în domeniul valorilor și normelor". (Biesta, 2006, p. 73) Mefiența postmodernismului în raport cu luminismul și cu idealul de umanitate promovat de acesta (raționalitate autonomă) s-a concretizat în deconstrucția ideii de model predeterminat în raport cu noii veniți/"new comers" (Gert Biesta); în consonanță cu aceasta s-a înregistrat o dezvoltare tehnologică fără
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Modalitatea critică la care subscrie M. se poate desprinde mai degrabă din cronici decât din articolele sale programatice. Nici nu e de mirare, de vreme ce autorul se arată mefient față de tehnicizarea excesivă a criticii românești din anii ‘70-’80. Totuși, această mefiență nu provine din inadaptare - M. demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate structurală. De pildă, în articolul Critica de poezie, ce deschide volumul Semnele realului, își declară adeziunea la „profilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
potrivnic, detalii interesante despre viața literară, despre meandrele găsirii unui destin propriu sau despre atmosfera formării lor artistice în mediul opresiv și constrângător al acelor vremuri, evocări demne de interesul istoricului de azi. În ceea ce mă privește, am privit cu mefiență discursul autojustificator, retrospectiv, al partizanilor "rezistenței prin cultură". Nu poate fi vorba de nicio rezistență efectivă, bineînțeles, dar nu ezit să spun că supraviețuirea prin cultură a fost un efort ce merită a fi relevat, un efort atât al tinerilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
credința în "himera unei Românii eminamente rurale, admițând in extremis acele ramuri industriale care puteau prelucra produse agrare"266. Aceeași concepție dovedește și Garabet Ibrăileanu când susține că poetul-gazetar este un exponent al răzeșimii și al breslașilor care priveau cu mefiență spre înnoirea structurilor 267. Acuza de reacționar, formulată mai întâi de ziariștii de la Românul, declanșează răspunsul lui Eminescu, care notează în 17 august 1879, în Timpul: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe rând în atenția gazetarului, care privește cu ochi critic implicațiile lor politice și sociale. Eminescu supune unei critici severe administrația din țara noastră, considerând-o vinovată de situația precară a țărănimii și de sporirea "păturii suprapuse", și privește cu mefiență oamenii politici, din cauza intereselor personale cărora le slujesc. Un spațiu întins dedică gazetarul prezentării luptelor dintre partidele politice, iar critica lui se îndreaptă deopotrivă împotriva Partidului Liberal și a Partidului Conservator, dovedind independența de gândire și refuzul înrolării într-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care aflăm multe din cartea Cameliei Grădinaru și despre care aceasta ne poate spune încă multe lucruri pe care, cu siguranță, ni le va oferi într-o altă lucrare. Mărturisesc că mă număr printre aceia care privesc postmodernismul cu o mefiență destul de tenace, pornită, mai întâi, de bună seamă, dintr-o formație cu rădăcini carteziene, care nu poate admite lipsa de deferență față de rațiune, apoi, din nedumerirea legată de exclusivitatea unor trăsături ce i-ar asigura postmodernismului o identitate indubitabilă și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale receptării" (p. 251). 111 Observația îi aparține lui Călinescu, care combate, pornind tot de la constatarea obsesiei dezindividualizării eului, și ipoteza "titanismului" eminescian, pe motiv că "încrederea lui Eminescu în valoarea personalității e paralizată și prin experiență proprie, și prin mefiența lui [...] față de valoarea practică a individului" (G. Călinescu, "Geniul", capitolul "Teme romantice", în G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1985, vol. III, p. 175). 112 Tudor Vianu, " Atitudinea și formele eului în lirica lui Eminescu", în volumul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ezitau să se considere "revoluționari" (Râmbu: 2001, 13-14) de la care a împrumutat "ideea perfectibilității omului prin cultură și educație", oferindu-i însă o orientare religioasă, profund diferită de spiritul raționalist al iluminiștilor. De asemenea, romanticii se disting de iluminiști prin mefiența pe care o afișează față de raționalitate și tendința ultimilor de a explica lumea în termeni cauzali; acesteia ei îi opun o "viziune organică asupra universului" în care spiritualitatea completează și primează în raport cu cauzalitatea, iar "între subiect și obiect se constituie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în mâinile sale, afișând un comportament tot mai puțin democratic chiar și după standarde leniniste. Motivele și consecințele acestei aparente schimbări vor fi detaliate pe parcursul lucrării. Deocamdată, este important de menționat faptul că reputația naționalistă a lui Ceaușescu a trezit mefiența Ungariei vecine și îngrijorare la Moscova. Budapesta se temea, pe bună dreptate, că Ceaușescu se va dovedi mai intransigent față de minoritatea maghiară decât predecesorul său, în timp ce sovieticii sperau într-o ameliorare a relațiilor cu România, pe care alegerea lui Ceaușescu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
parte, între presiunile leninismului sistemic de menținere a statu-quo-ului, și societatea care ajunsese să pretindă fățiș adoptarea unei democrații "burgheze", pe de cealaltă parte? Pe scurt spus, a încercat o riscantă echilibristică pentru care a ajuns să fie tratat cu mefiență atât de societate, cât și de centrul moscovit. Ezitând, presiunile societății s-au radicalizat progresiv, pe măsură ce noi concesii puteau fi astfel obținute. La fel, nemulțumirile sovietice s-au amplificat în consecință și au culminat cu "intervenți[a] armată" (Hoppe în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Andrei Pleșu, dîndu-și seama că numai ordinul dat de dom'Iliescu SRI-ului: "Măi dragă, ia predați voi toată arhiva securității CNSAS-ului! Executarea!" ar putea reabilita anemica instituție, atît de emasculată postdecembrist (oricum antipatică mai ales unui Năstase, în virtutea mefienței acestuia față cu istoria recentă ca îndeletnicire anacronică aceasta și perturbatoare într-un prezent, vai, de cu totul alte priorități). Pesimism? Nu chiar. Să fim convinși că pînă și mistica noțiune de "președinte permanent" e, și ea, una nu numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]