204 matches
-
pe care le-a luat regimul Ceaușescu” (pag. 606). Spre regretul celor care am trăit „efectiv” evenimentele, acest ultim factor este expediat prea ușor. Mai mult, se reproșează administrației americane și serviciilor ei secrete (vezi, de ex., paginile 232, 281-282) mefiența față de oferta comuniștilor de la București pentru colaborare în plan diplomatic, economic și chiar militar (din partea unui membru al Tratatului de la Varșovia!), fără a enumera principiile (prohibitive în acest caz) ce 122 călăuzeau politica externă americană. În epocă s-a explicat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
același timp o șansă și o neșansă. Succesul său se poate datora astăzi și neșansei de a nu putea să trăiască liber în România anilor comuniști. După 1990, deși foarte apreciat pe plan internațional, Norman Manea este certat cu oarecare mefiență în unele cercuri poate și pentru că și-a asumat dintotdeauna dreptul incomod de a spune mereu ce gândește, de a fi mereu o conștiință critică“, a afirmat Carmen Mușat în debutul dialogului cu publicul. Succesul literaturii peste hotare vine din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Sammler, lipsesc vederile succinte... Prima carte a lui Paul Johnson a fost acuzată de meschinărie Începe domnul Paul Johnson prin a spune, în prefața volumului Creatorii (pe care-l avem în discuție astăzi), că a fost acuzat de o anumită mefiență privind sărmanii intelectuali din cartea cu același titlu. Nu-i bai... doar sunt anecdote culese din biografii celebre. Ceea ce face Johnson nu e altceva decât să aducă în discuție anumite lucruri necunoscute publicului larg, sau chiar trecute cu vederea: temperamentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
credința în "himera unei Românii eminamente rurale, admițând in extremis acele ramuri industriale care puteau prelucra produse agrare"266. Aceeași concepție dovedește și Garabet Ibrăileanu când susține că poetul-gazetar este un exponent al răzeșimii și al breslașilor care priveau cu mefiență spre înnoirea structurilor 267. Acuza de reacționar, formulată mai întâi de ziariștii de la Românul, declanșează răspunsul lui Eminescu, care notează în 17 august 1879, în Timpul: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe rând în atenția gazetarului, care privește cu ochi critic implicațiile lor politice și sociale. Eminescu supune unei critici severe administrația din țara noastră, considerând-o vinovată de situația precară a țărănimii și de sporirea "păturii suprapuse", și privește cu mefiență oamenii politici, din cauza intereselor personale cărora le slujesc. Un spațiu întins dedică gazetarul prezentării luptelor dintre partidele politice, iar critica lui se îndreaptă deopotrivă împotriva Partidului Liberal și a Partidului Conservator, dovedind independența de gândire și refuzul înrolării într-o
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în limitele Ortodoxiei, era de strictă actualitate. Dacă Biserica Catolică stabilise ca prag normativ tomismul, Biserica Ortodoxă nu fixase un asemenea prag, nu dintr-o lipsă a conștientizării raportului indestructibil dintre Ecclesia și Tradiția apostolică, ci mai degrabă dintr-o mefiență în forța Tradiției ortodoxe. Emblematică este mentalitatea laică a oamenilor Bisericii care lucrează în presă și care sunt lipsiți de preocupări spirituale în această activitate. Un scurt tablou al presei religioase ar putea fi unul elocvent în acest sens (a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române o mentalitate păguboasă, "o convingere întunecată și irațională" conform căreia doar comunitatea religioasă ortodoxă avea dreptul la protecția statului, în virtutea relației directe a autorității laice cu cea ecleziastică. Mai mult, ierarhia Bisericii Ortodoxe manifesta o mefiență și chiar o teamă endemică față de orice încercare de legiferare din partea statului asupra celorlalte culte religioase 28. Biserica nu trebuie să se găsească la remorca statului laic, ci ea "trebuie să intre în adevărata ei funcțiune, așa încât, nerefuzând a da
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
drept punct de plecare al unor meditații actuale sintetizate în considerațiile teoretice din preambul. De fiecare dată, intriga este construită în chip similar : unul din marii filosofi ai Atenei, înconjurat de admirația discipolilor și a femeilor frumoase, dar și de mefiența autorităților puse în gardă de puterea sa de fascinație asupra celor din jur, are ocazia să-și verifice validitatea teoriilor în viața reală. Într-un moment de cumpănă, moartea unui apropiat, adept al ideilor sale, declanșează un mecanism fatal : filosoful
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
comunist: documentele abundă în referiri la 'ajutor legionar', 'activitate legionară', 'comandament legionar', 'așa-zisa reeducare'. Toate declarațiile urmează același tipar și urmăresc să conducă anchetatul spre o anumită idee. În aceste condiții, declarațiile deținuților din anchetă trebuie privite cu maximă mefiență, unele fiind adevărate materiale de propagandă comunistă (este cazul declarațiilor lui Aristotel Popescu, asupra căruia spălarea creierului izbutise). Procesul Țurcanu-varianta comunistă Procesul în sine a avut loc în septembrie-noiembrie 1954, iar completul de judecată a fost condus de Alexandru Petrescu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității a fost una de semiizolare și mefiență, și ea s-a menținut după ieșirea din închisori, ba chiar și după 1989 în foarte multe cazuri. Există numeroase mărturii scrise ale foștilor deținuți politici care reclamă ciudățenia loturilor de 'piteșteni' întâlnite prin închisori: cu toții erau închiși, neîncrezători și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
față de critic. S-a ales cu "cinstea" de a fi un mărunt nomenclaturist, membru oarecare în Marea Adunare Națională, membru într-o Academie epurată de adevărații academicieni, fără, practic, dreptul de a-și reedita Istoria, fără catedră, cu disprețul și mefiența dintotdeauna, față de intelectuali, a activiștilor, a conducătorilor supremi din partidul unic. În a doua jumătate a vieții sale, după înregimentare, marele critic n-a mai creat nici o mare operă, cît de cît comparabilă cu Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că mă adusese „în grup”, după trei ani de insistențe ale poetului, dar și după ce a citit prima variantă a romanului meu de debut, atitudinea lui s-a schimbat brusc, mi-a prezis un viitor „măreț” în proza română și mefiența lui instinctivă din primii ani s-a schimbat în accente de reală simpatie și solidaritate umană. După „dispariția” sa din „fauna literară”, ne-am văzut, firesc, mai rar, dar ne-am văzut totuși, și cred că eu am fost cel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în „calcul” „îmbolnăvirea lui psihică” paranoia sa. De altfel, cine a bănuit-o, cine a prevăzut-o?! Sigur, scepticii, de care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul nemijlocit al poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala, paranoia” care urma să-l cuprindă și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exegezei, într-o trufașă operație de "explicare", desigur "științifică", a operei, de secare a inefabilului, de suprimare a iraționalului. Să fim sinceri: o asemenea plivire sârguincioasă a criticii de factorii literari, de înstrăinare a ei în raport cu realul lecturii, ascunde o mefiență chiorâșă față de literatura însăși, o impotență, primitivă ori dobândită, nu importă, prin dorința de supunere la o anume mentalitate în vogă, a contactului "pe viu" cu aceasta. A se vedea cazul Marino, cel mai izbitor, dar îl putem iarăși aminti
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aveau să mai fie încă un deceniu. În 1953 nu era deloc bine să spui vrute și nevrute în fața oricui și toți părinții își sfătuiau copiii înainte de a-i trimite la școală: fiți atenți ce vorbiți! În acel climat de spaime și mefiențe, unul care-și dădea drumul la gură una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adeseori pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer și spunea pe față
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ei bine, am fost reclamată la Cadre că vin la birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai mult mă deranja felul în care se uitau la tine cei de la Cadre. Chiorâș, pieziș, cu mefiență, de parcă te-ar fi crezut gata să le furi portofelul. R.P. V-am amenințat mai devreme, de fapt, la prima noastră întrevedere, cu o întrebare legată de corectitudinea politică. Ei bine, cum priviți corectitudinea politică? De unde credeți că a început
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
rezul- tantă estetică. Lumea operei lui Caragiale și caragialescul ei Degajând-o de complimentele pe care istoricii literari i le fac lui Caragiale, să-i privim opera măcar preț de o clipă cu o privire lipsită de admirația rituală sau mefiența prin- ciară a filozofului dezamăgit de toate acele trivia ale exis- tenței banale. Dacă lăsăm deoparte articolele de ziar și toate acele marginalia care constituie însă sistemul de inserare în economia societății cu care era contemporan, opera sa se dezvoltă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
împrumută nu fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G. Călinescu scrie romane balzaciene după rețetă. Ictusul ironic devoalează jocul dublu de scriitură în oglinda unui model prestigios, dar și a unei mefiențe față de epistema pozitivistă a sfârșitului de secol XIX. Acest reflex nu face dispozitivul optic invocat mai puțin funcțional, ci ne demonstrează că avem un autor care și-a deconstruit modelul și l-a reasamblat, un autor care-i cunoaște toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a Sibiului și vei înțelege lipsa mea de tentație clujeană. Așadar, pe curând, la București !” . Pentru Radu Stanca, Bucureștiul aduce speranța unei revitalizări a spiritului cerchist, însă Ion Negoițescu (Scri- soa rea din 30 aprilie 1947) întâmpină cu o mare mefiență capitala ; este vorba de o inaderență constitutivă și de o respingere orgolioasă a cercului de preocupări ale literaților bucureșteni. O vizită făcută lui Noica nu face decât să-i sublinieze alteritatea și să-i întărească refuzul. „Față de lumea literară am
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o carte frumoasă - cu fire ale buneivoințe. Știu că o viață nu se construiește prin decrete à priori, și în practică fidelitatea intransigentă e refuzul existenței reale. Cred că e imposibil să trăiești à priori, fără program. Știu prea bine: mefiența vis-à vis de limbă, frica perpetuă de a fi rău înțeles și de a se imputa intenții pe care nu le aveai, dar pe care celălalt le descoperă în tine ca pe niște greșeli, sunt în fond în fiecare din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am oferit și am discutat cărți, ne-am scris. Vorbeam, nu o dată, și despre presa literară a momentului, despre cei care ocupau amvonul central. Nu doar cel oficial și politic, ci și cel aparent de opoziție. Radu nu Își ascundea mefiența față de jocul acelor fini strategi care combinau esteticul cu Puterea... Puterea literară, firește, nu cea politică, dar legată, fie și printr-o subtilă și nu prea subtilă relație de confruntare-conciliere, cu releele ierarhiei sociale. Un exercițiu narcisistic diferit de al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele ușor de fermecat să cumuleze mefiența față de mulțime, ca și față de „militanții” ei, care Îl vor suspecta ca „excepție”, Îl vor huli ca străin, Îl vor amenința cu anularea ca individ și ca artist. Nu m-a mirat promptitudinea cu care Nego vroia să aibă textul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației, ca singura realitate. Timpul concentrat În prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interesului, a resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea” destinului uman, În sfârșit „privit” (asumat), Înseamnă tragedia sa reală, adică bravura eșecului (totdeauna penibil, cum spuneți, iar În cazul artistului, tragic), solitudinea sfidării, mefiența față de vanitatea vulgară a triumfului (o sumă de neînțelegeri, aceasta, cum nu uitați a ne reaminti mereu). Omul rămâne adevăratul mister al existenței. În om se află, de fapt, și potențialul Dictator, și Îndrăgostitul adolescentin, și Orbul torționar, și enigma
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]