4,697 matches
-
Melancolia și sarcasmul coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare între polul melancoliei și polul sarcasmului, petrecută pe fondul unei vaste retrospecții provocate. Poetei i se pun întrebări și ea le răspunde scrupulos, punct cu punct, cu grija de a lămuri tot ce i se cere și chiar și ceva în plus, dacă
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
i se cere și chiar și ceva în plus, dacă este cazul, reexaminând un trecut de care sufletește nu s-a detașat, nici gând de așa ceva. Nici nu am fi avut temei să vorbim, dacă ar fi făcut-o, despre melancolie și sarcasm, expresii ale implicării afective. Formula cărții ne duce cu gândul la convorbirile lui Florin Mugur cu Marin Preda, sau la convorbirile lui Claude Bonnefoy cu Eugène Ionesco. Atât că, în convorbirile cu Ileana Mălăncioiu, magnetofonul a fost scos
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
cam făcut abuz de nuanțe în felul cum s-au manifestat prin vremuri, prea supli și prea subtili în materie de conduită morală, de unde și dificultatea, la urma urmelor, de a-i defini fără să-i simplifici. Am vorbit despre melancolie și sarcasm, ca atitudini coabitante în aceste Convorbiri. Să mai spunem că sunt prezente în doze variabile, după cum le reclamă factura subiectelor, a temelor aduse în discuție și a personajelor pe care fluxul memoriei le reproiectează. Desigur că melancolia va
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
despre melancolie și sarcasm, ca atitudini coabitante în aceste Convorbiri. Să mai spunem că sunt prezente în doze variabile, după cum le reclamă factura subiectelor, a temelor aduse în discuție și a personajelor pe care fluxul memoriei le reproiectează. Desigur că melancolia va iriza imaginile copilăriei trăite de poetă în satul argeșean, într-o ambianță asemănătoare, nu doar în spirit dar și în fapte, cu aceea din scrierile lui Marin Preda. Melancolia va însoți evocarea lecturilor împătimite, din adolescență și de mai
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
a personajelor pe care fluxul memoriei le reproiectează. Desigur că melancolia va iriza imaginile copilăriei trăite de poetă în satul argeșean, într-o ambianță asemănătoare, nu doar în spirit dar și în fapte, cu aceea din scrierile lui Marin Preda. Melancolia va însoți evocarea lecturilor împătimite, din adolescență și de mai târziu, va lumina afectuos aducerile aminte despre vechii prieteni din mediul literar și din alte medii. Cât privește sarcasmul, acesta exprimă, fără doar și poate, un temperament, o pornire a
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
din absolut și relativ. Absolutul îi apropie de cunoaștere și Dumnezeu, relativul îi ajută să trăiască în această lume, îl folosesc pentru a-și face vilă și pentru a-și cumpăra Jeep. Nietzsche, de pildă, era fan declarat al absolutului (“Melancolia mea vrea să se odihnească în... lumea perfecțiunii...”). Cu toate acestea, teoreticianul geniului - cum îl numește Tudor Vianu - se revolta și împotriva religiei și împotriva științei, singurele care l-ar fi putut apropia de esență. Deși fermecătoare, filozofia lui nu
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în așa fel încât entuziasmul ușor exasperat și exasperarea puțintel entuziastă sunt ca niște arcuri misterioase ce nu-și prea greșesc ținta. În fond melancoliile autorului, alături de verva spumoasă, ca o șampanie bine frapată a scriiturii dilată interesul față de majoritatea textelor cuprinse în acest volum, parte dintre ele produse la începutul anilor ^90, pe vremea când compozitorul Valentin Petculescu deținea rubrica muzicală a “Luceafărului”, iar
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
deschideri În orizontul liricii universale, George Popa este capabil să facă unele apropieri memorabile care sporesc valoarea poetului nostru, deși comparația nu are propriu zis acest scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
definiție? - Antilirică e, numai, ironia; umorul, dimpotrivă,-i liric. Humour derivă, în engleză, din termenul francez humeur "umoare". Hipocratică, accepția genuină a umorii va fi fost aceea de "lichid organic al corpului uman". Între umorile acestea, nu puține: saliva, sângele, melancolia ("fierea neagră"), sudoarea, lacrima și alte câteva secreții, sunt lirice prin excelență. Ele produc, de-a binelea, lirism(ul)... Nu înțeleg ce noimă are, în ocurență, "democratizarea". L-aș combate pe Jankelevitch (la care, altfel, țin în chip deosebit) printr-
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
ei pasager. Cred că din acea perioadă am și început să am gustul neplăcut - oh, voluptos și incitant ca o perversiune - al scufundării. Multă vreme nici n-am căutat explicația acelui fenomen. Năuceala ce mă cuprindea în fața Betinei, dublată de melancolia mea nativă - ce îmi turna în suflet și-mi așternea pe chip un soi tristețe mofluză -, dar și de bucuria de a mă regăsi cât de cât întreg - deși chiar nevătămat de tot nu puteam zice -, se prelungea chiar și
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne! Ai strâns în ulcele sămânță de ler Si-ai sadit-o
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
mai ai de învățat, Ca-n lunca adormita sub soarele retoricii Prietenia-i țoala grea de agățat În ADN-ul fredonat de cântecul geneticii. Suflet copil, de-ai ști că gelozia, În haină ponosita a lui Arhimede, Scufunda-n fiecare-apus melancolia, Ai inunda-n sărut zborul de lebede. Suflet copil, tu încă vrei să crezi, Ca-n dânsul dintre două paranteze Trei puncte la final dac-ai să pierzi Ai inventa un infinit și-un Dumnezeu să le creeze.
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
fost frumoși. Ei duc sărutul Iudei până-n cruce Și-i iartă lumea... pe acesti leproși...” (Crucea Demnității) Români ce-au fost frumoși... au fost frumoși. Crezi că românul este Omul Frumos, ales de Dumnezeu? Îl Întreb pe George Filip cu melancolie, cu durere, cu regret, pentru că aici, ACASĂ, oamenii frumoși, românii cu suflet frumos, sunt din ce In ce mai rări. George Filip: Întrebarea această nu-mi place. Auzi... mă Întrebi dacă românul este omul frumos... ales de Dumnezeu? Dar ce, creatorul a sădit pe
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită de Întâlniri - nu atât cu oameni, ci cu poveștile/istorisirile lor. Niciodată Întru totul exprimate, niciodată duse
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită de Întâlniri - nu atât cu oameni, ci cu poveștile/istorisirile lor. Niciodată Întru totul exprimate, niciodată duse
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
ar curăța rușinea păcatului. Dragostea asta nu are șanse pentru că nu e pe bune. Dacă autorul ar fi crezut În ea, atunci Rene și sora sa ar fi avut o șansă. Dar așa, el construiește numai ca să Îmbolnăvească personajul de melancolie. Romanul ăsta după mine nu-i nici măcar un roman de dragoste. Este doar o demonstrație a virtuților romantice și a modului simplist În care vedeau ei lumea. Dragostea nu are șanse dacă autorul nu crede În ea. Și-apoi dacă
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
o zonă mic-burgheză. De un intelectualism sumbru, Burgin e urmașul romantismului german și al goticului american. Însă și el e fascinat de spațiul mărginaș al aberației, nebuniei, viselor neîmplinite. Aiecart a publicat o recenzie a colecției Shadow Traffic, străbătuta de melancolia înstrăinării venită parcă din modernism, insă ancorată puternic în era globalizării și în haosul unei lumi în destrămare. Nu în ultimul rând, Aiecartui a primit în paginile lui și câteva poeme în original. Robin Andreasen se evidențiază prin suflul mitic
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
de a rătăci.”. Urmează un racursiu în timp, dincolo de granița anilor 1989-2000, pre când prietenii din Moldova, care poposeau la Cernăuți, i se confesau, mai mult în serios decât în glumă, că-și plimbă pașii prin Europa. Cu destul de evidentă melancolie, Maria Toacă apreciază că, în fapt, îi atrăgea nu atât ,,civilizația europeană”, cât literatura română din regretatul magazin ,,Drujba” și urmele lui Eminescu pe sub teii cernăuțeni. Fraza finală din această primă piatră de temelie din excursul Amar de Cernăuți sună
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
scufundă trăiesc, multiplicată, groaza mea individuală, și groaza celorlalți. Nu știu dacă să plîng pentru mine mai întîi, sau pentru lume? Se sfîrșește, poate, tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Se dărîmă. Un sentiment de-o infinită melancolie, o suferință grea, apăsătoare. O milă sfîșiată pentru munca zadarnică a omului, de secole. Nimic nu va mai fi: desigur pentru că a fost greșit întemeiat totul; dar totul era ursit să nu fie întemeiat altfel decît greșit. O părere de
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
păcălești portăreii doar moartea îți trimite la țanc devizul de cheltuieli ca tatuajele făcute pe braț cu ace de gămălie cu creionul chimic furat de pe masa tovarășului contabil al cooperativei agricole "ogorul roșu" ca săgeata din inimioara indigo din piele melancolia mă urmează Doamne precum cea mai fidelă dintre amantele mele Am vrut am vrut să coborâm cerul printre noi acolo în pragul unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
Făclia tremură-n oglindă". În alt loc, în proza Tîrziu, același spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un greier cîntă în tăcere". Atmosfera și chiar elementele care o generează apar și în Melancolia lui Eminescu: În van mai caut lumea-mi în obositul creier / Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier". Și, cum dincolo de "scîntei galbene" și de "amurg violet" Bacovia mai are și o grafică de austeritate în alb-negru: Copacii albi, copacii
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
Anca Pedvis Septembrie Era firesc să mori în septembrie - Luna melancoliilor autumnale, Când iarna-și ascute-n adâncuri, Lungi, ucigașe pumnale. Era firesc să mori în septembrie - Soarele-i mai scund și mai blând. Amiaza șovăie și se clatină, Dar nu se sfărâmă căzând. Era firesc să te culci în septembrie
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
lui Sebastian își rafinează, precum vinul vechi buchetul, savoarea voluptății odihnite, gustul amărui al leneviei care-a prins patină, într-o lume frînată parcă de grele tristeți. Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în mînă propria imagine de bătrîn, se pierde printre pagini în Femei. Este, de fapt, chiar povestea juneții early closed, avidă de experiențe pasagere, care se vor totuși profunde, după modelul impus în epocă
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
construite în vederea configurării unei mitologii a eului, cu universul său apăsat de taine și de vini neștiute, de fantasme tulburătoare și de figuri ale neputinței ori morții. Sensibilă la ultragiul realității, vocea poetică se modulează, de multe ori, în arpegiile melancoliei dense, ori ale unui patos sublimat. Lirica Ilenei Mălăncioiu nu este una a adeziunii la valorile exteriorității, ci, mai degrabă, una a retranșării în spațiul propriului sine, într-un teritoriu imaginar cu o arhitectură singulară și rafinată. Pasărea tăiată este
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale și a contemplației lumii sub specia proteismului său funciar, într-o deliberată mișcare de extaz carnavalesc, din care nu lipsește, însă, o undă de melancolie, ori un reflex parodic. Încercând să circumscrie trăsăturile particulare ale poeziei lui Emil Brumaru, Laurențiu Ulici sublinia că: "Rafinamentul lexical și parodic al poeziilor lui Emil Brumaru, frapant de la debut și conservat cu mai mult sau mai puțin iz manierist
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]