1,001 matches
-
scoate la capăt oferind un film care are meritul de a nu se contrazice flagrant și de a acomoda convenții și registre diferite păstrând un dozaj potrivit pentru fiecare opțiune, un film care, să nu facem iluzii, rămâne doar o melodramă mai sofisticată, metisată și atrăgătoare, nicidecum un film de artă.
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
istorii duplicitare nu este romanul, Lila, Lila, ci dragostea lui David Kern față de Marie, care conduce către un happy end unde chelnerul este recuperat întru onestiate cu propriul roman de către o iubită care știe și înțelege. Finalul falsificat în spiritul melodramei are doza lui de adevăr. David Kern nu mai este chelnerul de la început, ieșirea în lumea bună l-a rafinat întrucâtva, i-a rafinat minciuna romanescă. Pe de altă parte, el este o persoană publică și, poate cel mai important
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
ea/ nedomirit/ RAME OGLINZI/— Unde femeie? Vorbește clar, nu văd, unde?/ Iar/ FEMEI BALONZAIDE/-i răspunde:/ — La polițiune, nene Dumitrache,/ (cu sentiment) la polițiune.") Îi mai apropie, pe Iaru și Bănulescu, încă ceva, structural mai adânc: lirismul ciudat, lipsit de melodramă și de finalitate numaidecât emoțională. Dacă înțeleg eu corect, despre această trăsătură, piezișă față de tradiția poeziei românești, vorbește și Bogdan-Alexandru Stănescu pe ultima copertă a antologiei de autor intitulate cum altfel decât Ce bine e să fii Daniel Bănulescu. La
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
destul de confuz, e eseul dedicat lui Emil Ivănescu (fratele genial, sinucis cu program, la doar 22 de ani, al poetului Mircea Ivănescu) cu prilejul apariției volumului Artistul și Moartea, în 2006. Culmea, Ileana Mălăncioiu insistă aici nu asupra laturii de melodramă a acestei, până la urmă, drame (se știe, suicidul a fost amânat cu o săptămână, spre liniștea apropiaților, de dragul unei audiții muzicale), ci asupra literaturii din cele câteva bucăți care au rămas de la defunct. Centrul de greutate al cărții îl reprezintă
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
pentru că auzim zgomotul prăbușirii și vedem avionul într-un viraj scurt foarte aproape de sol, însă nimic nu se confirmă. Ne aflăm în orizontul de posibilitate al fantasmei dezvoltate fie de Georges Palet, fie de Marguerite Muir, un sfârșit cu notele melodramei, un final eclatant cu explozia de vivacitate a bărbatului căutând nu o dragoste reală, ci fantasma unei iubiri de odinioară, joc tolerat de o nevastă care joacă rolul unui asistent amabil, fantasmă pe care chiar regizorul la cei 88 de
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
oameni sunt false ca și aparențele necesare menținerii lor la suprafața unor ape tulburi. Or, tocmai în astfel de ape tulburi se scaldă Adam Lang. În cele din urmă, scriitorului i se oferă un roman polițist la pachet cu o melodramă și un rol important în ele, atât de important încât îl poate califica pentru un deces spectaculos. Lumea burgheză a scriitorului se umple de fantome, de umbre, de mistere, toată recuzita pentru un bun roman, nu doar pentru o carte
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
un gest radical, otrăvirea amantului. Nu intimitatea fizică bruscată generează reacția radicală, ci violentarea intimității morale a Sabinei convoacă gestul Danaidei care-și ucide potențialul soț și fără să o știe în acel moment, tatăl propriului copil, efect din recuzita melodramei, utilizat aici în scop eticist. Până în acel punct Sabina se află într-o defensivă a supunerii în fața comandamentelor instinctuale și a convențiilor burgheze care o împing spre bărbatul puternic, devenit într-o noapte salvatorul ei, iar o întâmplare de vodevil
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
Jean Dujardin, Bérénice Bejo. Genul filmului: Comedie, Dramă, Romantic, Dragoste. Durata: 100 minute. Premieră în România:24.02.2012. Produs de: La Petite Reine. Distribuit în România de: Forum Film România. Șase premii Oscar - 2012. Artistul lui Hazanavicius este o melodramă. Întreaga rețetă este acolo, chiar și atunci când regizorul ne face cu ochiul. Naivitatea, prospețimea privirii, accentele sentimentale, pozele drăgălașe, zâmbetul larg al Hollywoodului, emfaza gesticulației în absența cuvântului rostit etc. revendică nu doar o sensibilitate melodramatică, ci și o vârstă
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
un motiv pentru care nostalgia nu își găsește loc în film. În sensul unui evoluționism darwinist, supraviețuiesc the fittest, precum Peppy Miller care își descoperă vocea în timp ce modelul ei și bărbatul de care e îndrăgostită și-o pierde. În spiritul melodramei, dragostea vedetei îl urmărește protector, discret, pe actorul falit, pentru ca, în cele din urmă, să-l salveze de la moarte și să-i redea nu doar vocea, ci și „sunetul muzicii”, pe care step-ul îndrăcit al acestui Fred Astaire redivivus
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei căutări care asumă eșecul în datele ei ca utopie a retrăirii. Niciunul dintre aceste „sunete” ale nostalgiei nu însoțește filmul lui Hazanavicius, alcătuit din mici gaguri al căror liant este melodrama. Clișeele asumate reconstruiesc în cele din urmă o clonă a filmului mut al anilor ’20, pe un anumit segment, numai că o clonă fără memorie afectivă, fără acel spațiu de reflecție, de visare, de emoție. Filmele despre film, filmele care
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
întrebarea nu-și mai are sensul -, iar Roman a devenit un idezirabil silit să ia calea exilului, ironie amară a unei existențe ratate. Acest schimb de priviri ar trebuie să cântărească cât o tragedie, dar nu obține decât prețul unei melodrame, cu cutumiarul accent moralizator și clasica lacrimă înnodată în batistă. Cu toate acestea, chiar și schițate, personajele nu sunt lipsite de consistență. La Roman este forța brută care-și este suficientă, sentimentul că totul poate fi controlat, existențele altora precum și
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
buni și pentru a-i pedepsi pe cei răi. În Elena, unde personajele se numesc Șer, Serescu, Bar, Șeni, de Ranu, ba chiar Elescu (numit astfel pentru a forma, probabil, o pereche paronomasic-amoroasă cu iubita lui, Elena), romanul ia forma melodramei în patru acte: sosirea lui Alexandru Elescu la Fănești, îndrăgostirea lui de Elena și mărturisirea iubirii (actul I); intriga infernală a Zoei și a principesei Iordache pentru compromiterea Elenei (actul al II-lea); fuga lui Alexandru la București, disperat, revenirea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Pedro Almodóvar. Cu: Antonio Banderas, Elena Anaya, Marisa Paredes. Genul filmului: Dramă, Thriller. Durata: 120 minute. Premiera în România: 11.11.2011. Produs de: Buena Vista International Spain. Distribuit în România de: Independența Film. Dincolo de promiscuitatea delectabilă cu tentă de melodramă, dar și de momentele de suspans ale thrillerului, filmul lui Almodovar apelează la resursele de semnificaț ie și expresivitate ale unui mit clasic, cel al lui Pygmalion și al Galateei. Îți vine în minte numaidecât My Fair Lady (1964) al
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
care regizorul se autoclaustrează cu actori cu tot se acomodează cu dezinhibarea sexuală a generației Hippie a anilor ’60. Viziunea regizorală a Evei recuperează inspirat propriile chagrins d’amour într-un film care posedă la rândul său atât materialul necesar melodramei, cât și sensibilitatea decadent-maladivă cu care rezonează regizorul. Prizonier al unui complex faustic, regizorul își dorește înainte de toate cunoașterea și puterea asupra sufletului fiecărui actor, manipulat fără scrupule, pentru a smulge acel acord fin de care are nevoie actul de
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
a șaptea arte. Printre primele se află filmul lui Dziga Vertov, Man with the Movie Camera din 1929. Cinema Paradiso (1988), filmul lui Giuseppe Tornatore evocă magia filmului și felul în care acesta întreține iluzia vieții filtrată dramatic prin pânza melodramei, felul în care acesta ritmează etapele unei deveniri; La nuit americaine (1973) al lui François Truffaut reflectă ceva din acea dezordine interioară, din acele dezechilibre din care iau naștere imaginile; filmul lui Robert Altmann, The Player (1992) investighează mecanismele industriei
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
tot, în timpul concertului și după, se suspină înainte de concert la restaurant, acasă și în alte părți, aflăm povestea tristă a cuplului de muzicieni, povestea care neputând fiind spusă în cuvinte este turnată în lacrimă și în muzică deopotrivă, se face melodramă. Astfel clișeele dau năvală în film, știm că rusul este cam nebun din fire, dar lipsa de măsură se conjugă admirabil cu arta, știm că este sentimental așa că plânge în hohote sau doar lăcrămează și devine duios, știm că se
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
nu ratează ocazia de a-și formula un credo artistic memorabil: "trebuie să ne folosim de propria sofisticare pentru a extrage din ea în chip ingenios simplitatea". Tiziano Scarpa ne oferă fotografia neretușată a compozitorului venețian, evitând hagiografia, dar și melodrama tip telenovelă atât de ispititoare în cazul orfanei Cecilia. Așa se face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în "echipă", refuzând orice
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
Cameron intrăm într-o zodie nouă, un cinematograf care se dispensează încetul cu încetul de actori, reconstruiți în 3D pentru a face orice poftesc programatorii. Nu spun că nu există nimic emoționant în filmul lui Cameron, regizorul toarnă și ceva melodramă în coctailul său. Însă asemeni lui Jake, actorul, corpul său, spiritul său devin expendable, au tot mai puțină importanță, iar avatarurile lui 3D îi vor juca tot mai mult partitura. Ne putem imagina pe supraviețuitorul comisar Moldovan intrat pe mâna
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
fiind, de fapt, el, procurorul este nevoit să se retragă în alt oraș, moment în care dragostea Irenei este dezvăluită și sacrificată în același timp. Există ca și în alte filme spaniole ingredientele pentru o telenovelă în toată regula, briza melodramei adie pe tot cuprinsul filmului și procurorul venind peste douăzeci de ani să reînnoade romanesc firele poveștii are ceva neverosimil, donquijotesc, ceva dintr-o căutare a timpului pierdut. Te poți întreba unde se află misterul pe care titlul îl plasează
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
avea un tablou firesc al unei adolescențe frumoase, cu excepția faptului că băiatul apare îmbrăcat mult prea modest în raport cu ținuta fetei, unul dintre acele scurcircuite sociale care întâlnesc pasager, improbabil și fragil un sensibil Romeo de mahala cu o Julietă burgheză. Melodrama de succes s-a putut vedea în Slumdog Millionaire (2008) al lui Danny Boyle. Privirea băiatului vorbește de la sine, încărcată de dragoste, ea nu întâmpină aparent niciun obstacol ca în prima scenă, nu fixează o adversitate, ci fata are reținerea
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
obiectiv" în poezie, sau fluxul conștiinței în proză sunt elementele unor limbaje estetice avansate de psihologie tip Wilhelm Wundt - Alfred Binet. Autorul ne oferă fotografia neretușată a compozitorului venețian, evitând hagiografia, dar și ceea ce ar fi putut deveni o excelentă melodramă tip telenovelă. Așa se face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în „echipă", refuzând orice eventuală cerere în căsătorie din partea unor fii
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
uitase la ea decât fugitiv în timpul interviului de angajare, că fusese concediată de un cadru al fabricii fără știința lui etc. Nu trebuie omis faptul că A. Yehoshua are grijă, în ciuda situațiilor cvasimacabre, să nu cadă nici măcar o clipă în melodramă ieftină. Dintre strategiile narative ale autorului israelian amintim tehnica alternanței clasicului expozeu al autorului omniscient cu jurnalul diverșilor subiecți la persoana întâi, precum și o extraordinară forță a detaliilor realiste: a se vedea descrierea buncărului antiatomic sau episodul otrăvirii aproape letale
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
extras dintr-un manifest aparținându- i lui Ionuț Chiva. Merg mai departe și afirm că, de fapt, autorul acestui roman e funciarmente un pudic. Refuză pornografia, atâta vreme cât pornografie înseamnă, în literatură, tot arsenalul de tehnici ce ambiționează la eficiență imediată: melodrama, victimizarea, mania persecuției, soluțiile de-a gata, clișeul. Când greșește, Un Cristian greșește în virtutea propriilor convingeri. O face ca un încăpățânat, nu ca un yes man. Pasta prea groasă a ironiei, periculos de apropiată de pamflet, mi se pare, de
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Lucian Blaga), experiența morții e directă, aproape pe viu. Marius Chivu (Vântureasa de plastic) și O. Nimigean (Rădăcina de bucsau), puși alături și de Cosmin Borza, descriu (aproape)moartea mamei cu formula excepțională a detaliului contrapunctic, care salvează textele de melodramă, de prea sentimental și le acordă tăietura memorabilă a eseului. Cele două „personaje” feminine (căci poezia lui Marius Chivu e una „cu poveste”, cum ar zice Mihaela Ursa) își consumă rolul tragic sub ochii fiilor, sunt ambele, prin forța ce
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
etică pe care comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între melodrama etno cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă prin viol sau prin câteva scatoalce prevăzute se pare în Coran. Comicul stă să alunece pe
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]