608 matches
-
făceau decât să se înșele unul pe celălalt. Resemnată, Lulù se pregătește de plecare. Aceasta este povestea, căreia Lovinescu îi adaugă la ediția din 1929 (ca un preambul la ciclurile romanești din deceniul al treilea) o serie de amănunte tipic melodramatice, cum ar fi sărutul patetic ce însoțește cererea în căsătorie ("buzele li se uniră într-o sărutare nesfârșită") și plânsul "nervos" al femeii, neîmpăcate cu gândul inevitabilului eșec. De asemeni, scena dintre Diomo și Lulù e rescrisă într-o notă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Hayes și Anastasia Nikolopoulou (eds.), McMillan Press, 1996, "Introduction", Michael Hayes și Anastasia Nikolopoulou. Agamben, Giorgio, L'Ouvert: De l'homme et de l'animal, tr. Joël Gayraud, Éditions Payot & Rivages, 2006. Ang, Ien, Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, Routledge, Londra și New Zork, 1996. Anghelescu, Mircea, Literatura română și Orientul (secolele XVII-XIX), Editura Minerva, București, 1977. Aurevilly, Barbey, d', Dandysmul, traducere, studiu introductiv și selecția antologiei de Adriana Babeți, Editura Polirom, Iași, 1995. Awad, Gloria, Du sensationnel
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Bayard, 2007. Bentley, Eric, The Life of Drama, Atheneum, New York, 1964. Bodei, Remo, Senzația de déjà vu, traducere din limba italiană de Alex. Cistelecan, Editura ART, București, 2009. Booth, Michael R., English Melodrama, Herbert Jenkins, Londra, 1965. Brooks, Peter, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & Londra, 1976. Camus, Albert, Teatru, traduceri de Marcel Aderca, Victor Const. Bercescu, Laurențiu Fulga, I. Igiroșianu, Eugen B. Marian, Sanda Oprescu, Catinca Ralea, prefață de B.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vol. VI, ed. cit., 1988, p. 162. 48 Idem, p. 170. 49 Jean Starobinski, Relația critică, traducere de Al. George, Editura Univers, București, 1974, p. 161. 50 Printr-o confuzie deliberată între artă și viață, în cel mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia "purificarea" personajelor înseși, vindecate moral prin binemeritata pedepsire a vinovaților. 51 Mihai Gramatopol, Moira, mythos, drama, EPLU, București, 1969, pp. 236-237. 52 Oedip e un erou specific mitului decadent, un erou "care asociază intelectualismul, autoanaliza și caracterul ocult
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 62). 53 Într-un studiu clasic, Frank Rahill consideră că declinul melodramei se datorează nu atât lipsei de inspirație a autorilor sau eroziunii situațiilor melodramatice, cât concurenței nemiloase a cinematografului (The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, New Haven & Londra, 1967, p. 100). În opinia lui Jacques Goimard, de exemplu, cinematograful, ca și spectacolul cu caracter melodramatic, ar urmări să trezească în spectatori
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
inspirație a autorilor sau eroziunii situațiilor melodramatice, cât concurenței nemiloase a cinematografului (The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, New Haven & Londra, 1967, p. 100). În opinia lui Jacques Goimard, de exemplu, cinematograful, ca și spectacolul cu caracter melodramatic, ar urmări să trezească în spectatori "le désir d'éprouver le grand frison". Criticul francez sancționează teoria genurilor și propune în locul delimitărilor didacticiste o perspectivă unificatoare asupra literaturii, valorizată exclusiv ca experiență a imaginației în acțiune (vezi Jacques Goimard, Critiques
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
verosimilul din episodic" (apud Antoine Compagnon, op. cit., p. 151). 58 J.L. Moreno, Psichotérapie de groupe et Psychodrama, PUF, Paris, 1965, apud Guy Rachet, Tragedia greacă, traducere de Cristian Unteanu, Editura Univers, București, 1980, p. 253. 59 Vezi Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & Londra, 1976. În opinia autorului, narcisismul infantil e relevat prin autocompătimirea copilărească și exploatarea unui stadiu de dezvoltare mentală în care distincția dintre "vreau" și "pot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Londra, 1976. În opinia autorului, narcisismul infantil e relevat prin autocompătimirea copilărească și exploatarea unui stadiu de dezvoltare mentală în care distincția dintre "vreau" și "pot" nu e clară. Nu trebuie să facem însă confuzie între dimensiunea psihologică a structurii melodramatice în sine și psihologia personajelor melodramei: melodrama exteriorizează de fapt însăși structura impersonală a psihicului (nu întâmplător, "personajele" sunt reductibile la un sistem de roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca expresie pură a sinelui, fară mijlocirea conștiinței, adică fără acel hamletianism al literaturii de "analiză" care sugrumă emoția. Evidențiind cu pregnanță rolul major al inconștientului, melodrama pare să contamineze în cele din urmă nu doar literatura, ci însuși limbajul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pare să contamineze în cele din urmă nu doar literatura, ci însuși limbajul psihanalizei, marcat de același scenariu cu "eroi" pozitivi și negativi, și cu inevitabilul conflict între "conștiință" și pasiunea irațională: "Psychoanalysis can be read as systematic realization of melodramatic aesthetics, applied to the structure and dinamics of the mind" (op. cit., p. 110). 60 Michael R. Booth, English Melodrama, Herbert Jenkins, Londra, 1965, p. 14. În mod esențial, melodrama e o lume de vis, locuită de o justiție și de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Peter Brooks, op. cit., p. 66. 80 Vezi Louise McReynolds și Joan Neuberger (eds.), Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, Duke University Press Durham, Londra, 2002. Mai bine explică fenomenul Ien Ang (Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, Routledge, Londra și New Zork, 1996), care subliniază faptul că melodrama atrage și câștigă adeziunea unui public larg pentru că, virtual, poate fi continuată ad infinitum, în imaginar. Prin urmare, la baza melodramei se află o concepție funcționalistă a plăcerii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cotidiană (vezi Gloria Awad, Du sensationnel, L'Harmattan, Paris, 1995; Frank Évrard, Fait divers et littérrature, Éd. Nathan, Paris, 1997 etc.) 81 "Melodrama represents both the urge towards resacralization and the impossibility of conceiving sacralization other than in personal terms. Melodramatic good and evil are highly personalized: they are assigned to inhabit persons who indeed have no psychological complexity but who are strongly characterized" (Peter Brooks, ed. cit., p. 16). 82 Frank Rahill, op. cit., p. 298. Autorul consideră că drama romantică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 95. 87 E de reținut, în acest sens, teoria lui Vasile Popovici privind teatralitatea epicului și natura personajului "trialogic". Cu alte cuvinte, proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conținut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica). 88 Peter Brooks, op. cit., p. 66. 89 Cf. Luis Althusser, "For Marx", apud Hartmut Ilsemann, "Radicalism in the Melodrama
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodramă, conchide Ilsemann, "we can say that consciousness is delayed, for even if it is still blind, it is a consciousness aiming at least at a real world". 90 Peter Brooks, op. cit., p. 109. În opinia autorului american, dacă imaginația melodramatică se insinuează în falia dintre reprezentare și semnificație, retorica melodramatică se exprimă într-un orizont al luptei dintre planul reprezentării și planul semnificației, primul dorind să-l atingă pe celălalt. 91 După cum am mai observat și în volumul consacrat ideilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
for even if it is still blind, it is a consciousness aiming at least at a real world". 90 Peter Brooks, op. cit., p. 109. În opinia autorului american, dacă imaginația melodramatică se insinuează în falia dintre reprezentare și semnificație, retorica melodramatică se exprimă într-un orizont al luptei dintre planul reprezentării și planul semnificației, primul dorind să-l atingă pe celălalt. 91 După cum am mai observat și în volumul consacrat ideilor critice lovinesciene, multe din observațiile criticului român își găsesc corespondențe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Hans Robert Jauss, op. cit., p. 202. Pornind de la observația potrivit căreia "orice senzație reală se poate converti într-o reprezentare", Vîgotski sublinia că "experiențele noastre fantasmatice se desfășoară pe o bază sensibilă reală". 97 Așa cum afirma Michael R. Booth, funcția melodramatică a femeii este o amplificare și o intensificare a funcției eroului masculin ("the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero", în Michael R. Booth, op. cit., p. 20). 98 Vezi și o foarte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se poate converti într-o reprezentare", Vîgotski sublinia că "experiențele noastre fantasmatice se desfășoară pe o bază sensibilă reală". 97 Așa cum afirma Michael R. Booth, funcția melodramatică a femeii este o amplificare și o intensificare a funcției eroului masculin ("the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero", în Michael R. Booth, op. cit., p. 20). 98 Vezi și o foarte provocatoare opinie călinesciană privind legătura dintre melodramă și viață, formulată într-un articol din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decât aceea pe care la un moment dat natura se hotărăște s-o dea. Proasta opinie pe care o are intelectualul despre imaginația Providenței își găsește cea mai puternică expresie în rezerva pe care criticii literari o fac față de întâmplările melodramatice, neverosimile, deși stilul vieții este neprevăzutul însuși. [...] Căci viața e inventivă, cum nu este de obicei criticul literar, și melodrama se arată a fi genul ei de predilecție". 99 Vezi scena despărțirii dintre Bizu și Diana din finalul romanului Firu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin procedeul cauzalității inverse și al "fatalității literare" (vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983). 115 În legătură cu structura narativă a melodramei, un cercetător avizat ca Ben Singer evidenția, într-o carte recentă, procedeul construcției episodice: "the melodramatic tendency towards episodic construction" (vezi Ben Singer, Melodrama & Modernity. Early Sensational Cinema and Its Contexts, John Belton (ed.), Columbia University Press, New York, 2001, p. 40). De altfel, majoritatea exegeților fenomenului sunt de acord în privința caracterului episodic al narațiunii melodramatice. Spre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
the melodramatic tendency towards episodic construction" (vezi Ben Singer, Melodrama & Modernity. Early Sensational Cinema and Its Contexts, John Belton (ed.), Columbia University Press, New York, 2001, p. 40). De altfel, majoritatea exegeților fenomenului sunt de acord în privința caracterului episodic al narațiunii melodramatice. Spre exemplu, James L. Smith observa că, în melodramă, între fragmentele narative legăturile logice nu sunt foarte bine explicate, de unde și impresia de poveste episodică; iar Michael R. Booth atrăgea atenția asupra succesiunii rapide a evenimentelor și a subordonării psihologiei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aibă distribuția actanțială triunghiulară (op. cit., p. 20), având drept termen mediu elementul feminin: eroină-personaj negativ-salvator. Femeia este de fapt centrul emoțional ("the emotional chore") al melodramei, ei atribuindu-i-se rolul de amplificare și intensificare a funcției eroului masculin: "the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero" (Ibidem). Lupta se dă între personajul negativ și eroul salvator, femeia fiind mereu la mijloc, între bine și rău fapt ce-i conferă complexitate, ferind-o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cuvintele predicatorului și de comentariul vocii din public, Leon se îndrăgostește de Igeea, iar textul urmează de acum jocul erotic al celor doi" (op. cit., p. 45). În opinia noastră, dimpotrivă, proza lovinesciană se înscrie programatic în alt registru estetic (al melodramaticului), încălcând pactul mimetic, al literaturii "realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
non-psihologică a personajelor, ce se constituie mai puțin ca individualități autonome, cât ca elemente de legătură ale narațiunii în totalitatea sa. După Thomas Elsasser ("Tales of Sound and Fury", în Monogram, nr. 4, 1972, p. 2.), credibilitatea psihologică a personajelor melodramatice e subordonată funcționării acestor personaje în cadrul sistemului. 147 Scrisoare către Elena Farago, 2 ianuarie 1913, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 151. 148 Pentru Lovinescu, a scrie literatură/ roman e totuna cu "a romanța". După lectura scrisorii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întârzierea reacțiilor protagoniștilor (apud Ben Singer, op. cit., p. 35). În aceeași ordine de idei, Peter Brooks sublinia faptul că, atunci când efectul produs nu mai este în relație cu cauza sa, se poate vorbi de dezorganizare, ceea ce este chiar semnul viziunii melodramatice (op. cit., p. 112 ș.u.) 152 Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 69: "Acest tip de ficțiune, conștientă la copii, inconștientă la adultul normal și tenace în numeroase cazuri de nevroză, se dovedește atât de răspândită și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Genul, care hotărăște întotdeauna modalitățile estetice ale transpunerii, cedează în acest caz prerogativele sale romanescului pur, care are un conținut obligatoriu și o formă nedeterminată, aptă de tot atâtea variațiuni câte poate imaginația să născocească". Rezumând: "mitul copilăriei (și, implicit, melodramaticul, n.n.) definește romanul numai prin ceea ce-l face nedefinit", de unde rezultă "absența caracteristicilor generice din care izvorăsc însușirile contradictorii atât de des observate de teorie", cum și "dorința de a părea adevărat" considerată în mod bizar drept "garanție a adevărului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]