607 matches
-
ruteni; dar ce se va fi pus la cale cu ei nu s-a putut afla. Poliția din Cernăuți, prinzând de veste, [î]l arestă din nou. Cu arestarea lui stă însă în legătură și arestarea altor oameni cu apucături melodramatice și anume a acelora cari, cu mult înaintea sosirii împăratului, au cutreierat satele românești și le-a sfătuit ca nu cumva să facă ovațiuni împăratului, pentru că nu e împărat românesc. Ce se va întîmpla cu ei se va vedea din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în atmosfera mefitică a unei gazete demagogice și toți aciia cari au un interes material la răsturnarea unui guvern se adună și fac gură; iar în asemenea adunări pungașii acuză pe oamenii cinstiți, venituri fără patrie certă invoacă cu ton melodramatic numele sfinte din trecutul țării și opinia publică se formează, se stabilește un curent puternic înlăuntru de care îngheață nu sufletul, dar în orice caz încrederea oricărui om onest în viitorul țării sale și în bunul simț al poporului său
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu seamă când aveau cunoștință că și cei cari au reclamat la comisiune ea nu le-a făcut mai nici un ajutor? Iată soiul de recensimînt făcut sub d. Brătianu. E probabil că pentru aceasta anume și pentru scandalul rublelor conspiratorul melodramatic de la Opera Comică și de la Ipodrom a ținut la onoarea de a fi însuși ministru de finanțe. [ 30 noiembrie 1880] SCRISOARE UNUI MINISTRU Revelațiuni interesante și autentice A patra ediție cu alte nouă adaose explicative și cu deosebite comentarie și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pleca ochii. Fiind în Franța, d. Brătianu ia parte la tentativele de la Opera Comică și de la Ipodrom, cari aveau de scop uciderea împăratului Napoleon III. Numai amabilității împăratului și împrejurării că poliția a considerat acea tentativă ca pe-o scenă melodramatică de operă bufă d. Brătianu are a mulțumi că n-a fost pedepsit mai aspru pentru participarea sa. La 1870 "Romînul" scria despre Domn că e un pion din șah în mînele unui jucător dibaci cum e d. de Bismarck. Ș-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un umor de calitate, iar Sonet, o sensibilitate elegiacă, modelată de poezia lui Traian Demetrescu. Și în proză se vădesc aceleași dominante. Autorul se oprește frecvent asupra dramelor trăite de cei umili, dar, treptat, alunecă spre literatura de magazin, accentuând melodramaticul și senzaționalul. O oarecare originalitate este atinsă atunci când recurge la propria experiență de viață, precum în nuveletele Fericirea, Prietenul meu, Succesul meu, Revederea. Merite de înainte-mergător, ce-i vor fi recunoscute târziu, are în domeniul literaturii științifico-fantastice. Prin articolul Romanul
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
femei (sfaturi gospodărești și pedagogice, povestiri religioase și moralizatoare). Fără a pune în aplicare separarea anunțată, C. de a. s. este, în primii ani, o publicație eterogenă, pentru cele mai diverse gusturi și categorii de cititori. Foiletoane, nuvele și povestiri melodramatice, traduse din revistele străine, fără o preocupare evidentă pentru selecție, se amestecau cu lucrări originale de valoare și cu versiuni din mari scriitori străini. Scopul revistei - „a servi de arhivă la istoria literaturei și limbei noastre” - apare mai clar în
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experiențe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică. Prima are sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice, suspecte. Pe de altă parte, Minciuna se deosebește de Străinul prin aceea că, în loc de întrebuințarea tehnicii narative comportamentiste, alternează introspecția cu fracturări ale discursului, cu abrevieri, în genere cu procedări prin care sunt introduse echivocul, enigma, confuzia, misterul. Intimidat până la
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
care i-l provoacă mai întâi iluzia câștigului la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac de cord
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Un personaj cu o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea epicului, ca și mediocritatea stilului. Atunci când aduce în prim-plan mărunte existențe citadine, schița de moravuri eșuează în anecdotic și melodramatic, autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii, majoritatea scrise după 1890, C. pierde din farmecul care îi definea câteva schițe de început, precum În ajunul Crăciunului și Ziua de bobotează. SCRIERI: Schițe și
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
susținut îndeosebi de toposul căminului, mai consistent în ultimul volum, În valuri. Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie aprehensiuni profunde. Sensibilitatea față de soarta oropsiților și de nedreptățile sociale, reală, nu izbutește să ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Adevărul»”, dată după care publicația devine de sine stătătoare, ca o revistă politico-literară cu caracter umoristico-satiric. Pe prima pagină se reproduce caricatura oamenilor politici mai importanți (D. A. Sturdza, Al. Marghiloman, P. P. Carp), printre rubricile revistei figurând: „Simpatiile noastre”, „Cronica melodramatică”, „Provincia are cuvântul”. Colaborează cu versuri D. Teleor, Cincinat Pavelescu, G. Caïr, Const. C. Brăescu, C. Cosco. De remarcat este faptul că publicația adăpostește debutul lui G. Topîrceanu, care semnează Top câteva poezii (M-am procopsit, La mahala, Amorul. Femeia
BELGIA ORIENTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285685_a_287014]
-
amintiri vesele și duioase” - subtitlul volumului Lume de ieri (1943), unde tristețea și surâsul se află într-un domol balans. Un debut romantic, între „furie” și restriște, este acela al prozatorului. Se va despărți însă curând de primele lui „bucăți” melodramatice, în care tema erotică, eventual complicată cu o notă socială, este tratată în cheia unui patetism discursiv și lacrimogen. Câteva scrieri anunță, prin ironia mijindă, alura izvodirilor de maturitate. Deocamdată, în asemenea istorisiri cu profil incert, Maupassant și Flaubert își
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor situații în care dramatismul, tratat cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
să raționalizeze iraționalul și confesiunea lui necruțătoare capătă prin excesul de luciditate un aer aproape pervers. Hilda (1936) este replica la Subiect banal, romanul fiind scris din perspectiva soției împinse la adulter. Scriitorul recurge, de data aceasta, frecvent, la poncife melodramatice. Jurnalul Hildei, eroină lipsită de personalitate, este „prelucrat” neinspirat de autor. Ființă fără nici un mister, complexată, ea nu face decât să confirme pas cu pas scenariul vinovăției închipuite de Ludwig. Prin alunecarea în foileton a unui subiect analizat anterior in
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
romanului de senzație, dar și a aventurii și meandrelor psihologice. Din nou o crimă fără semnificație trezește chiar de la debut curiozitatea activă a cititorului, îndreptându-l spre o dramă ce se convertește până la urmă într-o poveste cu puternice accente melodramatice. Mediul extravagant, lumea eterogenă a plajelor hispanice și a unui univers romantic francez mult prelungit în actualitate dau impresia unei anume artificialități. Darul de a nara și știința de a conferi un mesaj sugestiv povestirii, extrăgând-o din simpla și
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
sus, aș putea fi tentat să o consider pe Ariadna un personaj secundar (cvasiinutil chiar) în economia mitului. La prima vedere, rolul ei mito-simbolic pare să fie derizoriu, iar cel anecdotico-literar s-ar reduce la câteva scene idilico-erotice și apoi melodramatice, la părăsirea ei pe insula Naxos, de către Tezeu. Cum se explică atunci formula, atât de încetățenită, de „fir al Ariadnei” ? Faptul că meritul nu a fost atribuit celui care a descoperit soluția firului (Dedal) și nici măcar celui care l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cultură și de gust, mi-a mărturisit o sumă de rezerve și de reticențe. Ion Sava ar fi fost o „legendă”, de fapt, un „autodidact”, iar desenele, caricaturile și picturile lui ar păcătui printr-un caracter anecdotic, „literar” și oarecum „melodramatic”. Ar fi fost un diletant, un touche-à-tout, de o categorie stimabilă mai mult prin intenții decât prin realizare, abordând prea multe domenii și neajungând în fiecare decât cel mult la jumătatea drumului. Interlocutorul meu îmi mai dădea ca exemplu, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scrie, numai că în prozele concepute în acest interval el nu-și conturase încă fizionomia. Tipărite postum în „Adevărul literar și artistic” (1933), aceste încercări eșuează atunci când sunt plasate în registrul comic, în vreme ce schematismul le pândește pe cele cu accent melodramatic, unde sare în ochi înrâurirea ideologiei poporaniste. Însă cu nuvela Domnul de la Murano („Adevărul literar și artistic”, 1926), I. găsește formula, reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil Petrescu, în „Cetatea literară”, îl remarcă numaidecât
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
și în multe dintre poemele sale, indică același ambiguu dialogism: eu se adresează celuilalt eu, pe care îl numește „tu”. Teatralizarea „comunicării” se simte în pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism, copilărie, senzualitate, orgoliu, revoltă (inclusiv socială) - câte ceva
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
zisa poezie „militantă”, proletcultistă. După ce compune poeme precum Tatar-Bunar și Turbina vie și dă, în Povestea unui bob de lacrimă, câteva episoade din lupta antifascistă (pe teritoriul sovietic mai ales), episoade păgubite artistic atât de tezism, cât și de tenta melodramatică, F. se refugiază o vreme în literatura pentru copii. Două proze avându-l în centru pe eroul lui Carlo Collodi relevă darul povestirii și al dialogului, vervă și ingeniozitate îndeosebi în încercarea de a-l mobiliza pe tânărul cititor. Oarecare
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
român”. Bolnav de cancer, se stinge în străinătate, de unde este adus și înmormântat la Șiria. Cele câteva scrieri publicate de M. în periodice nu atestă o vocație deosebită. Cu subiecte luate în majoritate din viața satului, unele nuvele eșuează în melodramatic (Rada, La umbra teilor), iar altele, în care încearcă unele portretizări (Mitru Dascălul, Ioan Covrig, Gura satului), nu lasă o impresie mai favorabilă. Autorul se risipește într-o relatare prea amplă și obositoare a conduitei personajelor. Oarecare talent descriptiv se
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
Prozatorul nu înregistrează aceleași reușite atunci când își propune spații mai ample și un instrumentar analitic. Romanul În apele oglinzilor, cu punctul de plecare din viața studenților români la Paris, e o relatare ștearsă, lipsită de consistență narativă, îndatorată clișeelor romanțioase, melodramatice. Istoria literaturii române îl păstrează însă pe M.-N. în calitate de epigramist. A rămas de notorietate duelul epigramistic cu Cincinat Pavelescu, purtat vreme de doi ani (1912-1914) prin revistele „Flacăra”, „Rampa”, „Steagul literar” și care a avut o audiență spectaculoasă. „Aci
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se de adevărul sentimentelor ei. De aici, remușcări continue și o jelanie care generează o pasabilă, pe alocuri, narațiune. SCRIERI: București-Sakkarah, București, 1913; Schițe-filme, București, 1913; Ierusalim, București, 1914; Regina noastră, București
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
variantă a microromanului Plimbarea domnișoarei Sura, publicat în 1925, scriere unde este incriminat absurdul unei iubiri care se vede „răsplătită” în cele din urmă pecuniar. În general, se poate vorbi la L. de o proză realistă, tradiționalistă, deseori cu accente melodramatice. SCRIERI: Plimbarea domnișoarei Sura, București, 1925; Cântecele pescarului Seled, pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Valetul de pică, București, 1980. Repere bibliografice: Teodor Scarlat, La porțile Răsăritului, „Românul”, 1936, 156; Predescu, Encicl., 485; Mihai Dascal, „Cântecele pescarului Seled”, RL, 1972, 20
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
noi (eseul, epistola, foiletonul literar), care configurează, mai mult decât reprezentările literare tradiționale, tabloul epocii. Referirile la nuvelistică evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic, ca în Zoe, dar mai ales cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o informație vastă, de la documente de arhivă la receptarea scrierilor lui Negruzzi, informație analizată riguros
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]