1,388 matches
-
totdeauna din viața Clarei Barceló. Am ieșit din bibliotecă cu pași ușori. Ușa de la camera Clarei se Întrezărea În fundul coridorului. Mi-am Închipuit-o Întinsă În pat, adormită. Mi-am imaginat degetele mîngîindu-i gîtul, explorînd un trup pe care Îl memorasem de pură ignoranță. M-am Întors, pregătindu-mă să abandonez șase ani de himere, Însă ceva m-a oprit Înainte să ajung În sala de muzică. Un glas șuierînd În spatele meu, Înapoia ușii. Un glas profund, care șoptea și rîdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că Întorsăturile labirintului arcuiau culoarele În volute cu neputință de amintit. De trei ori am Încercat să urmez un traseu pe care am crezut că-l memorasem, și de trei ori labirintul m-a Întors În punctul de unde plecasem. Isaac mă aștepta acolo, zîmbitor. — Ai de gînd să te mai Întorci vreodată după ea? m-a Întrebat. — De bună seamă. — În cazul ăsta, poate că vei binevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
propoziții, în altă parte numai de trei... în cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
câte-o șaibă ori câteodată iarna, de sărbători, chiar termoizolant, care ne prindea bine. Învățam pe rupte și elevii, și profesorii, că se schimbaseră circuitele, programele erau noi și treaba era care pe care, din elev puteai ajunge profesor dacă memorai bine sau invers dacă memorai prost. În anul doi de școală am primit fără să știe ceilalți un calculator de la soră-mea, cu care puteam socoti cam cât ar reuși să învețe fiecare pe durata școlii și, ca urmare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iarna, de sărbători, chiar termoizolant, care ne prindea bine. Învățam pe rupte și elevii, și profesorii, că se schimbaseră circuitele, programele erau noi și treaba era care pe care, din elev puteai ajunge profesor dacă memorai bine sau invers dacă memorai prost. În anul doi de școală am primit fără să știe ceilalți un calculator de la soră-mea, cu care puteam socoti cam cât ar reuși să învețe fiecare pe durata școlii și, ca urmare, am fost luat la cadre, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
În sinea lui o considera mai bună ca înainte, deși, în realitate, nu era. Găsea resurse de bunăvoință să-l mediteze pe Vârban și pe Claudiu, repetentul clasei care înțelegea mai greu principiile abstractizării de exemplu și nu putea să memoreze nici o teorie care număra mai mult de douăzeci de cuvinte, indiferent dacă aceasta provenea din domeniul matematicii sau al fizicii, că privea concordanța timpurilor, principiile de bază ale esteticii sau caracteristicile triunghiului de aur despre care învățase de curând la
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
ține în mână trei bilețele pe care și-a notat cu multe zile înainte trei dorințe. Extrem de importante, desigur! Regula ritualului prevede ca fiecare să aibă la îndemână trei fructe diferite („ala, bala, portocala?”), trei flori și trei monede. După ce memorează bine cele trei dorințe și ordinea în care ține obiectele de „cult” în mână, la bătaia ceasului solstițiului care vestește începerea verii, fiecare strigă o dorință și aruncă peste umăr, în trei serii consecutive, fructul, floarea și moneda. Trei dorințe
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
o săptămână, de-abia o opream din vorbit, parcă era alta! Iar bibliotecara încerca să ne recite, se pregătea pentru facultatea de teatru sau naiba știe ce, dar recita anost. Odată i-am spus: - Dar n-ați putea, dacă tot memorați textele, să le și recitați cu suflet, așa ca și cînd ar fi cuvintele dvs? - Ce știi tu, ești mic! Te pricepi tu să reciți mai bine? - Nu mai bine, dar mai cu suflet, da! - Hai să te vedem, și
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
efort și maturitate! Pentru a nu mă împiedică foarte tare în silogisme, voi face departajări directe prin asemănări și deosebiri: ► în primul rând iubirea este dependentă de emoții și de sentimentele de bucurie, plăcere, deplinătate, dar le aduce la desăvârșire, memorându-le perpetuu, tocmai de aceia neputând vreodată să iubești numai pe baza unei emoții ori a unui afect; se poate începe cu un sentiment, dar chiar nici atunci, pentru că iubirea tine strict de pasiune! ► pasiunea de/în iubire este un
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
degetele, ca și cum ar fi vorba de un trup ce se dezvăluie progresiv. Desigur nu ne reamintim nimic despre „construcția” din imagini fragmentare a corpului, ordinea în care apar, cum se „lipesc”, cum sunt identificate și distribuite, când anume învățăm și memorăm ceea ce vedem ... Imaginea corpului pare a apărea „dintr-o dată”, impunând o altă ordine, cea a reprezentării de sine. Este necesar să introducem aici o distincție fundamentală: între imagine și reprezentare. Prima ține de imaginar, iar reprezentarea, de simbolic. Altfel spus
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
cadru în care aceasta să aibă loc într-un sens special. „Pentru foarte mulți oameni, credința sau religia lor stă mai degrabă, în a spune o rugăciune dimineața, dar nu a se ruga. Se spune o rugăciune care a fost memorată și întotdeauna e cam aceeași. Aceasta nu înseamnă că se roagă, ci că doar se zice o rugăciune. Trebuie să facem distincție între a rosti o rugăciune și a ne ruga cu adevărat, lui Dumnezeu. Omul pleacă la lucru, vine
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
minunată, despre care știu deja totul, o s-o zăresc cu coada ochiului și o s-o recunosc. După ce semne o s-o recunosc? Nu-mi bat eu capul cu acest amănunt. Ea va fi, nu am cum să mă înșel, i-am memorat ochii. Îi am întipăriți în adîncul ființei mele, privirile ei sînt, de ani de zile, privirile mele. Văd lumea cu ochii ei, simt cu simțurile ei, gîndesc cu mintea ei. Ce-ar zice Licurișca, mă gîndeam, dacă mi-ar citi
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
efortului meu: 238415. Să nu vă aud că n-am avut o sclipire fenomenală, se complimentă acesta zâmbind. - Bravo, bravo, bravo! îi ținuseră ceilalți hangul. - Dar cum se face, voia polițistul să-și astâmpere curiozitatea, că pictorul nu l-a memorat? Ștefan începu să dezvăluie amănunte culese de la Tudor Cristache, pentru biografie, dar acestea nu erau destul de închegate, de înlănțuite, iar pentru carte avea să-și pună și imaginația la contribuție. Oricum, acum folosea varianta „oficială”, după cum îi plăcea lui să
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
muzica sferelor, dragostea, tăcerea, senzația de abisal și de altitudinal, de tragic și absurd, de grotesc și sublim, de lucid și afectiv, ne copleșesc sufletul unde tristețea umană “aude nenăscuții câini/ pe nenăscuții oameni cum îi latră.” Ar trebui să memorăm cu toții următoarea proorocie a marelui poet: Vor veni timpuri minunate când echilibrul rece al stelelor se va rupe, și când șirurile celor care au fost se vor uni cu cei care sunt. CRISTIAN PETRU BALAN (SUA ) http://ro.wikipedia.org
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
TRIFAN - VIRTUȚILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului IOAN-ADRIAN TRIFAN - VIRTUȚILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU Numele tânărului poet Adrian Trifan s-a impus în memora cititorilor iubitori de poezie, în urma apariției a nu mai puțin de trei volume de versuri sub semnătura sa: „De dorul dorului” - 2000, „Fuga din Olimp” - 2001 și „Schimbarea la pană” - 2002, precum și grație includerii în sumarul a numeroase antologii a
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
șacalii din guvern], opiniile sunt împărțite. Organizația noastră are, deja, mulți membri [mulți șacali]. La întrunirea de joi, au fost invitați toți membrii [toți șacalii] partidului nostru. Deși enunțul rezultat va fi un nonsens, se poate folosi (pentru a nu memora prea multe piese lexicale de substituție) același cuvânt - șacal - și ca element de probă pentru inanimate care ridică aceeași problemă de scriere: „cedru”, „codru” și altele. S-ar putea folosi, pentru comparare, tot inanimate, ca „ardei”, „cercel”, „copac” etc., dar
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
absolut necesară înțelegere a textelor ar fi bine ca lectura să fie administrată precum acele misterioase remedii homeopatice, în doze foarte mici, la intervale regulate de timp. În final, recomand oricărui fericit cititor căruia îi reușește lecturarea întregului volum, să memoreze unul, maximum două, aforisme iar la prima întâlnire cu prietenii să-l lanseze ca subiect de discuție. Va constata cu uimire că amicii îl vor privi cu invidie, iar soția cu alți ochi. Iar dacă nu are soție cu atât
CALEA CUVÂNTULUI SPRE ÎNŢELEPCIUNE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368560_a_369889]
-
cinstea zeiței. Templul măsoară 25 metri până la poarta din dreptul râului și are o înălțime de aproximativ 8 metri. Baza lui este decorată cu sculpturi reprezentând plante care cresc în apa Nilului. Data revărsării Nilului, impor-tantă pentru agricultura egipteană, era memorată ca „noaptea lacri-mii“. Atunci, în apele Nilului, cădea o lacrimă a zeiței Isis care își plângea soțul ucis. Ne fotografiem între cele două statui, remarcabile prin liniștea feței, trupurile tinere și sănătoase. Peretele din partea dreaptă a sălii în care este
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
observe dacă cineva a auzit ce gândea. Era marcat de expresia unui personaj din romanul ce-l citise prin clasa a zecea și-i plăcuse destul de mult. Nu mai știe cum se numea ori cine l-a scris. Niciodată nu memora titlul și numele autorului. Le considera noțiuni de umplutură, lipsite de importanță. El urmarea acțiunea, era atent la gândirea personajelor și încerca să le ghicească trăsăturile de caracter pentru a le prevedea modul de manifestare în capitolele următoare. Se lansa
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
capitole în care sunt incluse trăirile unui OM, personajul principal, nedefinit ca nume până la final, dar care trece printr-o experiență de viață specifică spațiului post-decembrist din România. Într-o etapă scurtă cu acumulări condensate de evenimente aduse din timpuri memorate din viața unui om, dar și din viața cotidiană a unui oraș. Oamenii sunt descriși așa cum sunt cu defecte și calități, cu bucurii și necazuri, cu împliniri și eșecuri. Natura este surprinsă cu meticulozitate scoțându-se în evidență peisaje diverse
DESPRE ROMANUL CALENDARUL UNI CERŞETOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364668_a_365997]
-
meditația filosofică într-o sferă particulară, teologală ori socială. La un prim nivel polemic, sunt vizați catolicismul și ordinul iezuiților, de pe platforma presupusei opoziții ireductibile dintre Bisericile Răsăriteană și Apuseană. În poemul compus de Ivan Karamazov („am căutat să-l memorez”) Iisus Hristos descinde „necanonic” în orașul Sevvila din secolul al XVI-lea în timpul Inchiziției. El coboară într-un oraș terorizat, supus celor mai crude represalii și în care puterea se pare că aparține Marelui inchizitor. Sevvila lui Ivan se pare
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
o oglindă fermecată, pe care ți-o voi da eu, și i-o vei așeza direct în față, în calea propriei priviri. În același timp, vei rosti o scurtă formulă magică, pe care te voi ajuta tot eu să o memorezi. Acestea două, combinate, îi vor veni de hac. O vor îngheța și deposeda de toate puterile pentru o mie de ani”. Ochii îmi sclipeau a recunoștință nețărmurită. ”Mulțumesc din suflet, mărite Ji Yan. Când vei dori, sunt gata să mă
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
a ma prăbuși la pământ neputincios, plângând în hohote amare, am reusit sa vad față celui de la volan, înainte de a demara în trombă. Acela nu era mascat, si nu era nici vreun taximetrist, ci aparținea grupului cu certitudine. I-am memorat bine fizionomia, apoi mi-am îngropat față în țărâna asfaltului, cutremurându-mă de plâns. * Au trecut zile reci, înfiorătoare. Depășisem demult pragul durerii, încercând în zadar să înțeleg de ce se întâmplase ceea ce se întâmplase. De ce moartea atât de atroce s-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]