277 matches
-
de sfinți. Eu trec / Ca o pasăre mântuită de înec. // Semnul e de aur, știu, blestem de soi... / negreșit Steaua Polară. Dar apoi? //"127 Tema orfică a poeziilor lui Ladima e nelipsită, întocmai ca în tradiția medievală, unde cavalerii, travestiți în menestreli, își însoțeau stihurile cu acorduri de lăută. În aceeași idee a paralelismului dintre tradiția cathară și opera lui Camil Petrescu, să presupunem că existența elementelor acvatice, telurice și aeriene (lipsește, sau suntem în imposibilitatea de a semnala și elementul piric
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Clasele sociale cărora le aparțin personajele sunt la fel de diversificate: regi, prinți, prințese, miniștri de stat, cavaleri, scutieri, stareți, starețe, călugări, călugărițe, preoți, soldați, medici, oameni ai legii, filosofi, studenți, pictori, bancheri, negustori de vinuri, hangii, morari, brutari, dogari, cămătari, trubaduri, menestreli, țărani, servitori, pelerini, jucători, pungași, pirați, poeți, casnice și îndrăgostiți de orice soi.46 Dintr-un total de 338 de personaje, 255 sunt bărbați și doar 83 femei. Clasa de mijloc predomină, cu 140 de personaje. De altfel Vittore Branca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
limba și literatura română în Transilvania și în Moldova și redactor la „Almanahul literar” al Uniunii Scriitorilor și la revista „Argeș” din Pitești. Din 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată „Baaad”; reînviind tradiția menestrelilor medievali, poetul își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. În 1974 devine redactor al revistei „Luceafărul”, poziție pe care o deține până în 1990. Din 2000 este director al Editurii Junimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Franța. Poezia lui F., publicată integral în franțuzește, poartă pecetea unui conflict dramatic, revelând dezorientarea individului când Dumnezeu își întoarce fața de la el. Tonul este mereu ambiguu, jocurile de cuvinte încearcă să abată atenția de la atmosfera sumbră, disperată. Ca un menestrel pe post de clovn, autorul oscilează dureros, îndrăzneț, sensibil, acut, între angoasă și plenitudine. În Schimbarea limbii nu înseamnă Schimbarea la față! (2000), abordează o problemă extrem de subtilă: apartenența sau nonapartenența la cultura română a scriitorilor care scriu în altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]
-
importantă operă a sa". În același 1979, apărea Muzeon; de menționat în continuare Doina (I, 1983; II, 1987); Sutrele muțeniei (1994) și Rosarium (1996). Poezia, crede autorul Baaad-ului, se cere cântată; așa procedau aezii, rapsozii, poeții medievali ai iubirii: trubaduri, menestreli, minnesängeri, baladiști. "La începutul anului 1971 aflăm din amintitul Contrapunct -, susține spectacole de muzică și poezie însoțit de propria-i orchestră "Baad". Spectacolele conțin poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Lorenzo de Medici, Baudelaire, Edgar Allen Poe, Henri de Régnier, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
identitate fermă ni se spune într-o Odă pronominală: Cine este acela ce poartă ferocele nume de Eu (...) / Cine-i acela purtând cu trufie / numele Tu? Cine-i acela ce poartă sălbaticul nume de El?". El, poetul, e pe rând menestrel medieval,, "înger zidit întru lumină", Narcis, cicisbeu, navigator, piatră și crin, mereu gata de alte înfățișări. Într-un Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, iată-l Pelican. În transă expansionistă, în Okeanos, diferențele dintre Eu și Ocean dispar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ascensiunii rapide, pentru ca finalul acesteia să fie receptat cu claritate. Expresia finală ce avansează cu precipitare spre registrul extrem acut al claviaturii sugerează dispariția bruscă și imprevizibilă a personajului fantastic, imaginea zborului și înălțării acestuia spre văzduh. III.12. Minstrels (Menestreli) Profilând evocarea parodică a unui spectacol de music-hall, Minstrels dezvăluie un adevărat crochiu umoristic realizat cu un acut simț de observație. Această creație face dovada atitudinii receptive ce a manifestat-o Debussy față de diversele formele de modernitate ce le oferea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Tabloul umoristic se dezvăluie începând cu primele rezonanțe ale preludiului, în care identificăm sonoritățile de banjo (instrument cu 5 coarde acționate prin ciupire, element important al trupelor de jazz) și tobe ale trupelor de music-hall. Nuanța de ironie și stângăcia menestrelilor apar difuzate de prezența frecventă a apogiaturii triple (les „gruppetti” sur le temps - grupetele pe timp), prin intermediul accentelor impuse de marcato sau cresc., plasate în mod atipic pe cea de-a doua jumătate a timpului secund, dar și prin expresia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
proiectat într-un atac legato, cu un sens predominant descendent - metaforă a unui sentiment de „înșelătoare” întristare, și marcat cu En cédant (Cedând) și moqueur (zeflemist), se suprapune unor rezonanțe purtând sugestia pizzicato-ului de contrabas. Analizând versiunile interpretative ale Menestrelilor, Richard Langham Smith amintea despre o interpretare de referință a lui Poulenc, care executa acest preludiu într-un tempo moderat de cakewalk și cu respectarea foarte strictă a configurației sale ritmice. În același plan interpretativ, sunetele plasate în sopranul acordurilor necesită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul enarmonic acesteia), prezente în succesiune (apogiaturile de început care înlănțuie cvintele la interval de semiton) sau suprapunere. De asemenea, aspectul burlesc
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident”, în răspăr cu majoritatea colegilor de generație, echinoxist, menestrel, autor livresc, manierist etc. De fapt, specificitatea rezidă în apartenența liricii sale la estetica proprie curentului oniric, mai precis spus, în faptul că el este un reprezentant - așa-zicând întârziat - al onirismului românesc, fundamentat și ilustrat încă din anii ’60
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
București, 2002; Textele de la Monte Negro, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Ucenicia bătrânului alchimist”, RL, 1984, 22; Ioan Milea, „Ucenicia bătrânului alchimist”, TR, 1984, 42; Constanța Buzea, Târguri de fructe, târguri de flori, AFT, 1988, 1; Ioan Moldovan, Un menestrel la curțile literaturii, F, 1990, 7; Valentin Silvestru, Tinerii anului, RL, 1992, 1; Țeposu, Istoria, 96-98; Dan Silviu Boerescu, Rafinamente, ecouri, „Cartea”, 1996, 27; Aurel Pantea, Un lux poetic asianic, APF, 1996, 7-8; Borbély, Xenograme, 84-87; Tatiana Rădulescu, Dincolo de frenezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
Teodore anu și frate al marelui romancier Ionel Teodoreanu. Singur el s-a spovedit: “Cântat-am vinul și-l băui pre el. Și-așa precum din flori slăvitul soare Cules-am toată roua din pahare, Voios ca cel din urmă menestrel. Am păstorit în viață vinuri rare (De-aceea îmi și zice Păstorel). Și de la Grasă pân’la Ottonel Le-am prețuit, pe rând, pe fiecare. Despre Restaurantul Scriitorilor a făcut urmă toarea epigramă: “Beau băieții harnici, De cu seară-nzori. Unii
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Nu știu cum se face, dar fratele meu Păstorel, încer cat se vede în trena bahică a podgoriilor și poate prin alte trene, adiacente, nu avea încă timp pentru viitorii lui prieteni și admiratori. Paj al vechiului Cotnar Și al domnițelor recente, Menestrel de complimente, Păstorind peste pahar Păstorul umbla hoinar... Dar Al.O.Teodoreanu nu a fost doar un scriitor cu cele mai multe referiri la vinurile Cotnariului, c i și un brav apărător al acestui meleag binecuvântat așa cum se poa te vedea dintr-un
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pentru ca în 1994 să devină inspector la Inspectoratul pentru Cultură al Județului Iași, în 2000 transferându-se la Muzeul Literaturii Române din același oraș. Debutează în 1969, cu versuri, la „Miorița”, revista liceului din Târgu Frumos, iar prima plachetă, Întoarcerea menestrelului, îi apare în 1979, fiind urmată de colaborarea cu un substanțial grup de poeme, intitulat Nopțile Șeherazadei, la volumul colectiv Intonații (1989). În studenție a frecventat cenaclurile „Mihai Eminescu”, Junimea. E prezent în „Alma Mater”, „Ateneu”, „Antiteze”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
mai naște,/ nimeni nu întreabă/ și nici nu răspunde./ Dumnezeu stă cu degetul în gură: O-i, oi ...”. Încercând să prindă în cuvinte trăiri și stări nedefinibile, poezia lui T. tinde să câștige în adâncime și în expresivitate. SCRIERI: Întoarcerea menestrelului, Botoșani, 1979; Ghemuit într-un sâmbure, Iași, 1998. Repere bibliografice: Nicolae Panaite, A zidi vorbe și semne, CL, 1999, 5; George Bădărău, Acorduri clasice și moderne, CL, 1999, 8; Liviu Apetroaie, Lumea înspre afară, „Ziua de Iași”, 1999, 458; Busuioc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
Lucan utilizează termenul pentru a-i desemna pe poeții originari din Galia și din Britania (Preminger, 1993, p. 65). Conform codului medieval Hywel Dda, există trei clase de barzi: responsabilul de cântece sau pencerdd, bardul domestic sau bardd teulu și menestrelul sau cerddor; aceștia corespund categoriilor irlandeze de druid, filid și baird (Preminger, 1993, p. 65). Există două figuri memorabile de barzi care o preceda pe cea a lui Blake: eroul lui Gray și Ossian al lui Macpherson. Jon Mee opinează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de loc și de timp este proprie întregii creații a lui C. Circumscrierea exactă a episoadelor este o convenție literară fără rol funcțional în construcția epică, chiar și atunci când acțiunea se petrece într-un oraș precum Parisul (ca în romanul Menestrelii regelui Ludovic, 1980). Faptul se poate remarca și mai pregnant în volumele de nuvele Valse hésitation (1970) și Strada infinitului (1974), unde analiza atitudinilor echivoce, tentația pentru ambiguu se resimt cu o maximă acuitate. Povestea banală a unei femei nefericite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
Fenimore Cooper, Alejo Carpentier ș.a. În colecția „Masca”, i-a apărut în 1984 suita de medalioane critice Portrete de artiști. SCRIERI: Sfârșit de spectacol, București, 1941; Oamenii știu să zâmbească, București, 1946; Valse hésitation, București, 1970; Strada infinitului, București, 1974; Menestrelii regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști, București, 1984; Toamna, când se scutură castanii, București, 1991; Frumosul și iubirea, București, 1998; Poesis. Triumf al iubirii de frumos, București, 1999; Aurore și genuni, București, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
fără poetul ce reproduce Cuvântul - Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?/ Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior),/ Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt)./ Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt, / cu mine rostul tău dispare 774. Deci menestrelul, artistul cu har divin este cel ce dă viață transmigrării haosului în ordinea lumii. Fii fericit când este haos în tine!775 spune filosoful și noi integrăm Cuvântul în realitatea palpabilă fără a ne desprinde prea mult de cele imaginare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-a răsărit/ e-o cale-atât de lungă/ că mii de ani i-au trebuit/ luminii să ne-ajungă... // Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem, și nu e...782. Numai aplecându-ne asupra mesagerului înțelegem cum poetul, menestrel și aed destăinuie secretul din cuget. Și cine știe când se va mai naște Poetul? Peste câte mii de ani natura/ Va scoate iarăși din neant/ Alcătuirea de celule/ În care sufletu-mi visează/ Asemeni unui împărat captiv?// O, frate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
componentele creierului nostru acționează sub puterea divină. Jung910 precizează că subconștientul uman acționează în același timp și cu rădăcinile adânc înfipte în subconștientul colectiv, ușurând rolul și realizările fizice sau intelectuale ale individului. Poetul este cel care, definindu-se ca menestrel al epocii și arealului în care trăiește obține manifestarea egoului ca eon definitoriu și absolut. Dacă, însă, într-o încarnare anterioară, el a practicat astrologia, monada sa tinde să se conformeze configurațiilor ori influențelor astrologice, având un efort suplimentar în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
preamărit și ciclul său a reprezentat simbolul morții și al renașterii vieții, spira încheind o treaptă de inițiere 989. Zodiile accesează pe rând primirea marelui vizitator în carul său mnemonic. Și totuși cel ce se închină, cel ce este eternul menestrel, Poetul Muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
știe și le afișează dureros de vizibil. Dar cine să le înțeleagă? Uneori, nici poeții nu știu de ce și pentru ce au comis un vers într-o anumită formă sau ce dinăuntrul acestuia transmite altceva chiar decât caracterul uzual al menestrelului... Textele oscilează între evidența luminoasă și străpungerile obscure ale întunericului, în trup, suflet și mai ales, în spirit. Distanța de la Soare la ultima planetă a sistemului său real și alchimic e cea ce explică metafizica din taină și nu din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
emoționale. E doar un atribut uman? Răspunsul estetic întârzie. E poate același cu faptul că plăcerea fumatului e legată de descoperirea focului... Cine se poate îndoi de faptul că ritualurile străvechi erau legate de inhalarea fumului degajat de aromele focului? Menestrelul din Odyseea cânta și recita epopeea homerică iar Odysseu plângea morții războiului troian blamând catastrofele acceptate de zei, dar plângea și pentru cântecele urmașilor ce urmau să descria iadul de pe pământ. Imnele, poemele au devenit inima tragediilor de mai târziu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]