1,354 matches
-
de clar, probabil. Țărani pungeșteni, care, disperați că nimeni nu le oferă, constituțional, nici DREPTUL DE VIAȚĂ și nici, măcar, pe acela de A-ȘI EXPRIMA/ COMUNICA senzația că dreptul la viață le este refuzat/ignorat, de către un guvern de mercenari ai Vestului Banditesc - își oferă copiii jandarmilor, guvernanților, morții... Un țăran din Pungești-Vaslui își oferă Jandarmilor Morții copilul de 3 ani, întinzându-l către Asasinii de Dreptate, veniți, la Pungești, cu transportorul: “Na, puneți-l sub șenile, că tot nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
-i acuză, tocmai ei, pe “oamenii locului”, tocmai pe ei, pe duhurile păzitoare și ocrotitoare de țarină (singurele care pot face Legea Locului!!!), că “au atentat la ordinea publică și, deci, acțiunea lor este ilegală și vinovată” (!?). Dar, oare, acțiunea mercenarilor din Guvernul Românei, dacă încalcă dreptul constituțional la viață, al poporului român - dacă încalcă dreptul la informare al poporului român, dacă încalcă dreptul la liberă exprimare al poporului român (căci, da, țăranii nu sunt buni jurnaliști-lătrăi și lingăi ai niciunei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
căci “corb la corb nu-și scoate ochii”. Tot Judecata Lui trebuie așteptată, din păcate. Așa cred eu, și mă pregătesc, primul, pentru Neînduplecarea și Dreptatea Luminii de Fulger a Județului din Urmă. ...Dar, oare, ei, “aducătorii de apocalipsă” și Mercenari ai Neantului - ei, oare, nu simt boarea rece, aducătoare de groaznică veste, precum că nimeni nu mai poate face nimic, spre ameliorarea/îndulcirea Supremei și Finalei Pedepse... - ...pentru că RĂGAZUL TERESTRU A LUAT SFÂRȘIT - ...EI, OARE, NU SIMT CHIAR NIMIC-NIMIC?! ...Mda
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
urmate de lansarea în România și în Basarabia - în plină conflagrație mondială - a Partidul Revoluționar Român, un partid cu o platformă eterogenă, dublate de o încercare aproape reușită de preluare a puterii pe cont propriu, cu ajutorul unei armate fidele de mercenari cu naționalități diverse, într-o Basarabie năucită de impactul celor două revoluții din 1917 care au dus la prăbușirea țarismului, la “slobozenie” după „slobozenie” și la bolșevizarea Rusiei. Interesant e și faptul că pentru evitarea extrădării internaționale - după atentatul de la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
încăpea milă niciodată. Nu-i de mirare că tocmai acești sublimi copii au dat semnalul și primul obol de sânge pentru care nu vom uita nicicând să le mulțumim îndeajuns. Dragii noștri copii, martiri de nici 15 ani, secerați de mercenari, nu vom înceta să vă plângem. Și ce sunt soldații noștri de 19 și 20 de ani care cad sub gloanțele acelorași nemernici dacă nu tot niște copii. Glorie veșnică vouă copiii noștri eroi. Cu ce a greșit acest popor
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de Îndată pe străzile Florenței, În căutare de nu se știa prea bine ce anume. Dar mai ales nu Îi erau pe plac cele două duzini de mercenari Înarmați cu arbalete și cu lăncii care, În ciuda opoziției sale din Consiliu, fuseseră autorizați să Îl urmeze pe Înaltul prelat Între zidurile cetății, și care acum transformaseră Santa Maria Novella Într-un fel de avanpost al forțelor lui Bonifaciu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
până la capăt În vinovăția pomanagiului. Fără să mai adauge nimic plecă, Îndepărtându-se spre scară, Însoțit de privirea bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Bargello nu avea să fie suficientă. Numai cei din clanul Donati erau În stare să scoată pe câmpul de bătaie cinci sute de oameni Înarmați. Ar fi trebuit să cheme arbaletierii, sau chiar să ceară ajutor din partea gărzii de mercenari ai lui Acquasparta. Astfel, șarpele acela avea să Își realizeze planul pe care Îl avusese În minte Încă din prima clipă. Mai degrabă am da foc Florenței, se gândi Dante. Mintea Îi zbură la depozitele de lemne dinspre mori, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înarmați care se apropiaseră de capătul treptelor. Ticăloși blestemați, feciori de scroafe ciumate! strigă cu Întreaga mânie pe care o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tăcere și, când terminară, îl puse la curent cu ultimele întâmplări și conchise: — „În mod oficial“ au lăsat negocierile pe mâna mea, dar sunt aproape sigur că va mai interveni cineva. — Cu forța? — Cum altfel? — Cine? — Un grup de foști mercenari care fac de obicei treburi murdare pentru organizatori. Niște tipi duri, periculoși și fără scrupule. — Câți? — Cincisprezece, poate douăzeci... În mod normal, sunt șapte sau opt, dar cum încă n-au intrat în acțiune, pentru că toate mașinile și piloții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-și vândă marfa? Eu nu vând covoare. Nu vând nimic. Eu cer să se facă dreptate și cred că am fost de acord că n-o să umblăm cu nici un aranjament dacă e vorba de dreptate. — Preferi să te înfrunți cu mercenarii? — Tatăl meu s-a înfruntat cu o armată întreagă. — Și ăsta este singurul tău scop? Să urmezi calea tatălui tău și să ajungi să te omoare așa cum l-au omorât pe el? — De ce nu? Ce viitor îi așteaptă pe tuaregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dăruiesc și te învăț cum se folosește, dacă mă lași să-l iau pe băiat cu mine. — Începi să fii un negociator acceptabil. — Mă bucur să aud asta. Bănuiesc că ultimul lucru pe care și l-ar putea închipui niște mercenari, oricât de buni ar fi în meseria lor, e că un „arab păduchios“ care trăiește în mijlocul deșertului ar putea să aibă un binoclu cu raze din astea. — Bănuiești bine. Și bineînțeles că asta mi-ar da un avantaj considerabil dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mai ales nu-l îndrepta spre o lumină puternică - îl avertiză. Cu cât e mai întunecată noaptea, cu atât e mai folositor. — Voi francezii o să mă uimiți întotdeauna - recunoscu imohagul cu un gest de nedumerire. Întotdeauna! Ești sigur că și mercenarii ăștia îl folosesc? — Pentru un profesionist, în ziua de azi, acest binoclu este la fel de necesar ca o armă. — Mă bucur să aflu asta... - Îi strânse mâna cu putere. - Acum ar fi bine să plecați - spuse. Mulțumesc pentru tot. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar poate că de astă dată nu v-a trebui să plătim noi. Tatăl nostru a trebuit să înfrunte o armată întreagă și a fost învins doar când a fost nevoit să părăsească deșertul. Noi vom înfrunta doar o mână de mercenari care nici măcar nu cunosc acești munți. Planul lui Gacel pare bun, iar noi trebuie doar să-l urmăm punct cu punct. — Dar nici măcar nu știm cu câți mercenari va trebui să ne luptăm! se văită Laila. — Pilotul m-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost nevoit să părăsească deșertul. Noi vom înfrunta doar o mână de mercenari care nici măcar nu cunosc acești munți. Planul lui Gacel pare bun, iar noi trebuie doar să-l urmăm punct cu punct. — Dar nici măcar nu știm cu câți mercenari va trebui să ne luptăm! se văită Laila. — Pilotul m-a asigurat că nu vor fi mai mult de douăzeci... - spuse Gacel. Și părea destul de convins. — Ai încredere în el? — Totală. Altfel n-aș fi aici. Arătă cu mândrie arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
suprafața pământului depășea limitele suportabile, iar oamenii trebuiau să stea absolut nemișcați la umbră, deoarece nu erau capabili să se ridice în aer în căutarea răcorii înălțimilor. În ciuda părerii răspândite de cei ce avuseseră de suferit de pe urma metodelor lor brutale, mercenarii erau și ei oameni și, prin urmare, nici ei nu se puteau înălța în căutarea unei temperaturi mai suportabile, drept pentru care Bruno Serafian ajunse foarte repede la concluzia că era cu adevărat imposibil să continue înaintarea în condiții atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să simtă oboseală, să aibă febră și să devină irascibili. Țesuturile superioare ale pielii lor s-ar fi înnegrit, întinzându-se și făcându-se ca un pergament, iar vederea acesteia le-ar fi provocat un atac subit de panică, deoarece mercenarii știau din experiență că asta însemna întotdeauna pasul dinaintea unui inevitabil colaps renal. În asemenea împrejurări, nici un european nu și-ar controla ritmul cardiac, drept pentru care ar intra rapid în comă. După puțin timp, un strigăt lung și stăruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
atent doar să-și continue acțiunea distructivă, până când, în sfârșit, se declară mulțumit, convins că făcuse un rău ireparabil. Abia atunci se ridică în picioare și începu să alerge cu pași cadențați în direcția opusă celei din care venise. Patru mercenari se luară după el. Erau oameni voinici și bine antrenați, cărora furia și frustrarea părea să le fi dat aripi, astfel că, adunându-și ultimele puteri, reușiră să-i taie calea fugarului, obligându-l să se abată din drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fără îndoială, cei mai buni profesioniști pe care putea conta în acele momente - dar chiar și așa, era conștient că, deși erau deprinși să suporte tot felul de greutăți, setea era un dușman implacabil, împotriva căruia nici cel mai antrenat mercenar nu învățase să lupte. În asemenea loc și cu puțina apă pe care tuaregii le-o lăsaseră, nu mai aveau nici o șansă - nu numai să învingă, ci chiar să supraviețuiască. La o temperatură de peste cincizeci de grade, apa era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șiretenia răutăcioasă de care dădea dovadă fratele său. Dar dacă îi vor lichida chiar ei, cum au făcut cu băiatul ăla? — Mă îndoiesc că vor îndrăzni. Băiatul nu era unul de-ai lor, dar îmi pun capul că dacă un mercenar vede că un camarad de-al lui este omorât și că el poate fi următorul, preferă să se predea. Una e să fii omorât în luptă, și alta să fii împușcat când ești lipsit de apărare. — Fără îndoială, ești demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate beduinii hotărâseră ca deocamdată să nu-i înfrunte. Zece metri. Apoi douăzeci. Răsună o împușcătură, bubuind printre munți, și ecoul ei se întinse de-a lungul defileului împreună cu țipătul mercenarului ce se afla exact în spatele lui Bruno Serafian. — M-au împușcat! M-au împușcat! - repeta acela în mod obsesiv. M-au împușcat! M-au împușcat! Am auzit! - mârâi Mecanicul. Unde te-au împușcat? — În picior. Pierd mult sânge. — Improvizează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ai fi putut gândi că, de fapt, nu voise decât să fie văzut pentru câteva clipe doar, ca să atragă atenția dușmanilor săi. Și așa și era, fiindcă după câteva secunde mica dună ce se afla la trei metri în spatele ultimului mercenar păru că prinde viață. Suleiman Sayah ieși din nisipul unde stătuse îngropat în tot acest timp și, proptindu-și genunchiul în spatele numărului unsprezece, luat prin surprindere, îl apucă de gât și-i rupse șira spinării fără să-i dea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pământ de îndată ce domnea din nou întunericul, într-un continuu du-te-vino, părând a nu ști ce carte să păstreze, fiindcă de la facerea lumii nici o ființă înaripată nu-și amintea ca zilele și nopțile să se succedă cu o asemenea repeziciune. Un mercenar trase într-o hienă șchioapă și înnebunită, ce se aruncase asupra lui arătându-și amenințătoare colții, altul crezu că împușcătura era împotriva lui și trase la rându-i un glonț, un altul răspunse din întuneric - și, astfel, cu toții reușiră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă feresc singur! - interveni pe un ton plângăcios cel mai mic dintre frații Mendoza, care se vedea că e complet epuizat. În comparație cu tine, până și vulturii par mai sculativi. Ți-a spus cineva vreodată că pari o cucuvea, nu un mercenar? Numărul unu încuviință, dând ușor din cap: Întotdeauna când îmi dau seama din timp de vreo primejdie pe care alții se încăpățânează să n-o vadă și când încă mai e timp să fie evitată. — Și, după părerea ta, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]