448 matches
-
de asemenea opinia că această formă de prostatită are drept cauză bacterii care însă sunt închise în glandele prostatice(acini)și astfel inaccesibile pentru antibiotice. De aceea, în unele cazuri, ceaiurile care conțin arbutină, cum ar fi de frunze de merișor, strugurii ursului, au un efect pozitiv. Arbutina este transformată de către bacteriile din vezica urinară în Hidrochinonă, care este o substanță antibacteriană. Trebuie menționat însă că un consum prelungit, mai mult de 5 zile consecutive, și mai mult de 5 ori
Prostatită () [Corola-website/Science/329266_a_330595]
-
Saraglogu Ibrahim Adnan. 3. Acetilcisteina în doză de 600mg, respectiv 1200mg este de asemenea menționată ca având succes în anumite cazuri. 4. Substanța Arbutină este o alternativă promițătoare, fiind găsită în frunzele unor plante cum ar fii strugurii ursului sau merișor, precum și în cojile de pere verzi. <br>
Prostatită () [Corola-website/Science/329266_a_330595]
-
Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece, din timpul glaciațiunilor.S-a format o faună de tundră și pădurea boreală, cu exemplare de mamut, ren
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
răchită ("Salix bicolor"), salcie albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică ("Arnica montana"), pelin ("Artemisia eriantha"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), omag ("Aconitum napellus ssp. firmum"), sânziene de munte ("Asperula carpatica"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), "Draba
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
tisa ("Taxus baccata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), , smârdar ("Rhododendron myrtifolium")șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică); dintre care
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
la origine „golirea și curățarea unui recipient”, sens recent „schimb de ulei” de motor, din neerlandeză), "échantillon" „eșantion” (din francoprovensală), "barrique" „butoi” (dintr-un dialect al limbii occitane vorbit în Gasconia), "béret" „beretă” (din dialectul occitan vorbit în Béarn), "airelle" „merișor” (din dialectul occitan vorbit în Cévennes), "cadenas" „lacăt” (din dialectul occitan vorbit în Provence), "bizarre" „bizar” (din limba bască), "bijou" „bijuterie” (din limba bretonă). Încă din secolele al VIII-lea și al IX-lea, numită perioada „renașterii carolingiene”, deci de la
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
sinapis, Melanargia galathea, Maniola jurtina, Triodia sylvina, Pararge aegeria"). Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), salcie aurită ("Salix aurita"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), mesteacăn pitic ("Betula humilis"), merișor ("Vaccinium vitis idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus") sau cununiță ("Spiraea chamaedrifolia"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe plante rare (printre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992) din speciile: churechi de munte
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
infecție a tractului urinar, în parte din cauza folosirii cronice a cateterului și în parte din cauza disfuncției vezicale. Este cea mai frecventă cauză a infecției în rândul acestor persoane, precum și cea mai frecventă cauză a spitalizării. În plus, folosirea sucului de merișoare sau a suplimentelor pe bază de merișoare pare a fi ineficientă în prevenirea și tratamentul bolii la aceste persoane. Bacteriile care provoacă infecțiile tractului urinar pătrund în vezica urinară, de regulă, prin uretră. Totuși, infecția se poate produce și prin intermediul
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
folosirii cronice a cateterului și în parte din cauza disfuncției vezicale. Este cea mai frecventă cauză a infecției în rândul acestor persoane, precum și cea mai frecventă cauză a spitalizării. În plus, folosirea sucului de merișoare sau a suplimentelor pe bază de merișoare pare a fi ineficientă în prevenirea și tratamentul bolii la aceste persoane. Bacteriile care provoacă infecțiile tractului urinar pătrund în vezica urinară, de regulă, prin uretră. Totuși, infecția se poate produce și prin intermediul sângelui sau al limfei. Se consideră că
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
baie sau duș. În mod similar, nu există dovezi în legătură cu efectele reținerii urinei, folosirii tampoanelor interne și irigațiilor. Persoanele cu infecții frecvente ale tractului urinar care folosesc spermicide sau diafragmă ca metodă de contracepție sunt sfătuite să folosească metode alternative. Merișoarele (suc sau capsule) pot reduce incidența la cei cu infecții frecvente, dar toleranța pe termen lung este o problemă, existând tulburări gastrointestinale în peste 30 % dintre cazuri. Incidența acestora poate fi mai mare în cazul folosirii de două ori pe
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
Merișorul ("Vaccinium vitis idaea" - ) este o plantă medicinală din familia Ericaceae. Denumire populară: merișor de munte; afin, afin roșu, bujor, cimișir, coacăz, coacăz de munte, poranici, smirdar, saschiu, brebenoc, cununiță, pervincă. Merișorul este un arbust tufos, înalt de 10-40 cm. Tulpina
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
Merișorul ("Vaccinium vitis idaea" - ) este o plantă medicinală din familia Ericaceae. Denumire populară: merișor de munte; afin, afin roșu, bujor, cimișir, coacăz, coacăz de munte, poranici, smirdar, saschiu, brebenoc, cununiță, pervincă. Merișorul este un arbust tufos, înalt de 10-40 cm. Tulpina este cilindrică și ramificiată. Frunzele sunt alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte și
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
Merișorul ("Vaccinium vitis idaea" - ) este o plantă medicinală din familia Ericaceae. Denumire populară: merișor de munte; afin, afin roșu, bujor, cimișir, coacăz, coacăz de munte, poranici, smirdar, saschiu, brebenoc, cununiță, pervincă. Merișorul este un arbust tufos, înalt de 10-40 cm. Tulpina este cilindrică și ramificiată. Frunzele sunt alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte și puncte negre pe spate. Florile sunt campanulate, de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Crește la
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
Frunzele sunt alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte și puncte negre pe spate. Florile sunt campanulate, de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Crește la altitudine mare, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite (molidișuri). Merișorul crește pe soluri schelete, acide puternic, având cerințe mici față de sol. Rezistă și la uscăciune. În România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania. Fructele acestui arbust se folosesc consumate ca atare sau uscate
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Crește la altitudine mare, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite (molidișuri). Merișorul crește pe soluri schelete, acide puternic, având cerințe mici față de sol. Rezistă și la uscăciune. În România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania. Fructele acestui arbust se folosesc consumate ca atare sau uscate, confiate, conservate în diferite moduri. Se folosesc de asemenea și frunzele ("Folium Vitis idaea"). Se taie ramurile care
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
intrigi amoroase, umiliri și înșelaciuni, ucideri și salvări miraculoase. Elemente păgâne cum sunt vrăjile se îmbină cu mituri creștine, precum cel al Fecioarei Maria. Ea este simbolizată de tânara Marjatta, care naște un băiat după ce a mâncat o boabă de merișor, fructul care abundă în pădurile finlandeze. În ultimul cântec, fiul Marjattei iese victorios, alungându-l pe eroul șamanic Väinämoinen, personajul principal al epopeii. Astfel, simbolic, creștinismul îndepărtează păgânismul, așa cum s-a întâmplat în istoria Europei. Epopeea este structurată în 50
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
Sorbus aucuparia"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin american ("Vaccinium macrocarpon"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La baza desemnării sitului se află două elemente floristice rare: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și curechiul de munte ("Ligularia sibirica"); specii protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexă I-
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care: anin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), salcie aurită ("Salix aurita") și merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), crușin ("Frangula alnus"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: pufuliță ("Epilobium hursutum"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), răchitan ("Lythrum salicaria"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens"), limbariță ("Alisma plantago-aquatica"), calcea calului ("Caltha laeta"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), sclipeți ("Potentilla
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
În partea superioară a catapetesmei este crucea pe care este reprezentat Mântuitorul răstignit, având alături de el pe Fecioara Maria și pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Icoanele sunt pictate în tempera cu emulsie de ou. Specialiștii Stelian Onica și Georgeta Merișor Dominte, care au cercetat iconostasul bisericii în primul deceniu al secolului al XXI-lea, au constatat existența unor degradări în principal în partea inferioară. Acestea erau reprezentate de desprinderi multiple și pierderea definitivă a stratului pictural policrom sau poleit în
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
mare dezvoltare, în special în Masivul Omu, fiind greu accesibile. Tufărișurile sînt formate din jneapăn (Pinus mugru), ienupăr pitic (Juniperus sibirlca), anin de munte (Alnus viridis) și smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adaugă alinul (Vaccinium myrtillua, V. uliginosum) și merișorul de munte (Vaciniurn vitisidaea). Jneapănul formează desișuri impenetrabile; tulpinile se încolăcesc, se întortocheată în așa fel, încît formează o țesătură deasă, ce acoperă fie stînca, fie grohotișurile. În Suhard trăiesc numeroase specii de animale caracteristice atît zonei alpine, dar mai
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
(în ) este un oraș în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Băița, Bușag, Nistru și (reședința), și din satele Bozânta Mare, Merișor și Ulmoasa. Localitatea are o populație de 7.136 locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei comune din județul Maramureș: Șomcuta Mare, Săliștea de Sus și Ulmeni. În componența orașului intră și
Tăuții-Măgherăuș () [Corola-website/Science/301594_a_302923]
-
populație de 7.136 locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei comune din județul Maramureș: Șomcuta Mare, Săliștea de Sus și Ulmeni. În componența orașului intră și satele Băița, Bozânta Mare, Bușag, Merișor, Nistru și Ulmoasa. Prima atestare documentară: pentru Tăuți: 1440 (Thotfalw); pentru Magherăuș: 1490 (Monyoros). Etimologia numelui localității: Din n. grup tăuți (< subst. tăut < magh. Tóth „slovac" + desinența de pl. -i) + Măgherăuș (< top. magh. Monyorós < subst. magh. mogyorós „plin de aluni
Tăuții-Măgherăuș () [Corola-website/Science/301594_a_302923]
-
arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre care unele rare și protejate la nivel național său european. Specii de arbori și arbuști: brad ("Abies"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru, frasin ("Fraxinus"), jneapăn ("Pinus mugo"), salcie pitica ("Salix retușa"), afinul sau merișorul de munte ("Vaccinum myrtillus L."), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"); La nivelul ierburilor și pe stâncării sunt întâlnite rarități floristice; dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
registre, proporționate în mod armonios. Structura iconostasului conține segmente sculptate cu elemente ornamentale sobre, cu struguri și frunze stilizate. Pe icoanele împărătești se află inscripții cu numele pictorilor: ""Anton Zugrav 1760"" și ""Ioan Zugrav, 1760"". Specialiștii Stelian Onica și Georgeta Merișor Dominte, care au cercetat iconostasul bisericii în primul deceniu al secolului al XXI-lea, au constatat că acesta era într-o stare avansată de degradare, care se manifesta printr-o ""fragilizare accentuată a suportului lemnos al întregului ansamblu, rupturi, fracturi
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
ul (nume științific "Vaccinium myrtillus L.", denumire populară: "afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară") este un arbust din familia "Ericaceae". Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]