626 matches
-
moaștele celor 40 de Mucenici, ale Sfintei Ecaterina și ale Sfântului Gheorghe. Pictura este veche, întunecată. Singura pictură mai luminoasă este portretul Sfintei Filofteia îmbrăcată în costum popular, cu un topor mic într-o mână și cu un coș cu merinde în cealaltă. La geamuri flori roșii de crăciuniță înveselesc atmosfera. În curte spiritul patriotic se împletește cu cel estetic și cu cel gospodăresc. Câțiva păuni încântă prin penajul lor ingenios colorat, un grup statuar sculptat în lemn reprezintă un cerb
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
Spre lăuntrica lumină - // Toate drumurile care / Spre înalt, te vor susține, / N-au în infinit, cărare, / Cât lumina cea din tine - // Multe câte te învață / Câte nu le poți cuprinde, / N-au în ele-atâta viață / Cât în raza ei, merinde - // Taină care nu se știe, / Pas ce nu își știe mersul, / Înăuntrul tău, făclie, / Nu încape Universul - // Urcă, zare după zare, / Între ce e rău, și bine! / Ca să vezi că seamăn n-are, / Vie, Lumina din tine! 4 august 2010
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
zăbranic . se găsise, să plece la coasă Nea Titi, un bătrân searbăd, dar harnic . Știe că fânul se taie ușor, când e cu roua pe el . E moale și se ia verde ; bine se spală și lama de oțel . Pune merindele jos și se-nchină . Măsoară cu-o nuia de alun, deși își cunoștea bine mejdina, cureaua lui de pământ, cuprinsă din prun până-n prun . Printre plantații de pomi și tufișuri Soarele își deschide ochiul roșu în față . Nea Titi trage
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Ganduri > ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEȘTENE Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 582 din 04 august 2012 Toate Articolele Autorului Anii de glorie ai muzeisticii domneștene MOTTO: „Tradiția adevărată este singura merinde sufletească a unui popor”. Liviu Rebreanu Nu știu cum se face că noi, cei trecuți de șaptezeci, ne amintim cu lux de amănunte întâmplări petrecute în copilăria sau tinerețea noastră, însă uităm deseori de ce am intrat în magazie sau unde am pus
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
să înțeleagă, Citesc și eu atât cât pot, Până vederea mi-e întreagă! Mă simt când scriu de duh pătruns Și mâna binecuvântată, Cât am citit nu e de-ajuns Și n-o să fie niciodată! Dar am, când voi pleca, merinde, De-aceea spun și-am spus mereu De nu vă pot pe toți cuprinde Mă ierte bunul Dumnezeu! Nu poți să știi din viață tot, Nici minte nu-i să înțeleagă, Învăț și eu atât cât pot, Până vederea mi-
ÎNVĂŢ ŞI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358559_a_359888]
-
-o la gunoi, căci au ajuns să spună că dacă ai inimă, ai milă. Pune-le Doamne putere-n mâini și-n minte, pentru că fruntea să le asude, spre prețuiala vieții și-a celui cu care conviețuiește-n comunitate, nu merinde-n traistă, că vor căuta umbra copacului, apoi somnul odihnei, după care iară vor veni c-o altă jalbă, pentru ca să-și plângă amărâta de soartă. Si dacă vrei Doamne, la unii lungește-le sau scurtează-le zilele, după cum stau pe
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358591_a_359920]
-
Acasa > Versuri > Farmec > AM VENIT SĂ TE COLIND... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 22 Decembrie 2011 Călător fără merinde, Dintr-un obicei străbun A venit să te colinde Moșul înțelept și bun Și tu, crăciuniță dragă, Ca o boare de zefir Barba moșului întreagă Să o mângâi fir cu fir... Fără nicio rugăminte, Știe el ce vrei să-i
AM VENIT SĂ TE COLIND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358884_a_360213]
-
după, Omul, un ceas la ceainărie! Să sorbi din porțelanuri de milenii Înțelepciunea altui veac Că și prostia-și are propriul leac, Să nu ne prindă-n chinga lenii Hai-ku vorba scurtă și-nțeleaptă Să duci lumina dintr-o sagă Merinde pentru zbor într-o desagă În fiecare zi, mai sus o treaptă! Mi te închipui noaptea ca fachirii Să-nveți pe japonezi folclor, Balada Păcat că ei trăgeau atât de iute, spada Și le plăcea să-și facă harakiri! Acum
DRAGUL MEU CULEGĂTOR DE SEMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358962_a_360291]
-
a contururilor, eul liric e suspendat de rețeaua imaginii închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din zare chipul/Și să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
ultima-mi călătorie - nu mi-i felul; câte treburi mai sunt de gătat! grijile nu mă lasă nici la chindie! - și-apoi, picioarele-mi sunt învățate cu drumul și ochii, să zboare-s deprinși, ca licuricii - sunt gata oricând și merinde mi-am pus o pâine cât luna și-adio! le-am zis, demult, si oboselii și fricii! Referință Bibliografica: ELOGIU CĂLĂTORULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ELOGIU CĂLĂTORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359312_a_360641]
-
promis ce e mai bine Și eu i-am votat de buni Că dacă-mi veneam în sine, Mai bine spărgeam cărbuni! Când nimic nu stă pe roze Acum iar mi se pretinde Dedulcirea la prognoze, Ca la traista cu merinde M-am hrănit destul cu gândul C-om trăi mai bine mâine Dacă nu ne-om pierde rândul La tichetul pentru pâine Între timp anii m-au nins Și nu mai accept solemn Nici un astfel de îndemn Că elanul mi
IARĂŞI SACRIFICII? de ION UNTARU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359527_a_360856]
-
palmele peste ea, pește masă, s-o pricep mai bine, să îi simt textura. -- Asta, spuse el, e o masă pastorala, o foloseau în vechime oamenii muntelui. Nu aveau nevoie de blide. Uite aici( și atinse o adâncitura) își așezau merindele, mămăligă, si mâncau cu linguri de lemn. Nu prea știam de unde să încep. Ce să-l întreb. Energia locului pusese stăpânire pe mine. Eram fascinată. M-a văzut încurcata și a început singur, simplu, să-mi prezinte vechile ustensile de
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
Acasa > Versuri > Istorie > EU DESPRE ȚARA IANCULUI CÂND SCRIU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 10 Ianuarie 2014 Nicicând nu plec la drum fără merinde, Eu despre Țara Iancului când spun Hotarele abia mă pot cuprinde De la Albac, la Țebea sub gorun, Pe Arieș, pe Crișuri, Someș, Mureș, Din tulnice, din fluierele toate Curg dorurile-n mine ca un iureș Cu toți prefecții lor în
EU DESPRE ŢARA IANCULUI CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359817_a_361146]
-
Mai bine să mă trezesc! Și-am deschis îndată ochii Pe când mă-mpungea în coastă Drăgălașa de nevastă Cu parfum suav de rochii: - Ce te uiți parcă n-ai grai? Bea-ți cafeaua și te du Până-n junglă și adu, Merindele pentru trai! Referință Bibliografică: Hands up! Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 793, Anul III, 03 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
HANDS UP! de ION UNTARU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359687_a_361016]
-
și pe un deget. Râse și-i zise: - Măi, Norocel, ce ușor te-ai făcut! Acum pot să te duc și eu în spate. - Hai, nene, ca să nu mai obosesc! Și sări în cârca lui Mărțișor. După ce mai luară ceva merinde în traistă și alte lucruri trebuincioase la drum și la urcuș, Mărțișor zise celor din jurul focului: - Apoi rămâneți sănătoși și cu Dumnezeu, că noi am plecat la Moș Vreme. - Mergeți cu noroc și Dumnezeu să vă ajute! ziseră cu toții. Capitolul
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
unde îl vizitează pe Octavian Goga, aflat în închisoare. Dramaturgul încearcă să îl consoleze: „Am venit să văd cum o mai duci aicea la pension. Ian ridică mâinile să văd urmele lanțurilor. Săracu’ de tine... Uite, ți-am adus niște merinde și două sticle de șampanie să le bem noi doi, laolaltă...” Totodată, Goga consemnează că a fost prietenos și cu... temnicerul. Iată cum a anunțat acesta vizita lui Caragiale: „Un străin, o cam rupe pe ungurește. Vine de departe. Trebuie
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
ca bradul, dormea dus, la umbră. Ceva mai încolo, la o altă turmă, o fată, cu caierul de lână pe furca din brâu, păzea oile torcând. Când i-a văzut pe drumeți, i-a chemat și i-a ospătat cu merindele din straiță. „Ce ficior leneș și ce fată de treabă! a exclamat Sânpietru. S-o răsplătim pe fată.” Și a zis Dumnezeu: „Fata să să cunune cu ficioru leneș!” „Cum, Doamne, s-a mirat Sânpietru, asta-i pedeapsă, nu răsplată
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
nu dă aiurea din roți. Ce mai tura-vura... Mitică poate spune și se poate lăuda că-i om realizat, adică gospodar re/cunoscut și onorat în meleag!... Sigur că da!... Cuplează măgarul la utilaj/atelaj, pune traista cu țigări și merinde și apă-n pătașcă... și dă-i bice!... adică nu, fiindcă mila lui Mitică-i mare până dincolo de baierele cerului, și nu dă cu biciul, nu dă cu nuiaua, nu dă cu prăștina, nu dă cu ghioaga... mai ales că
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Spre lăuntrica lumină - // Toate drumurile care / Spre înalt, te vor susține, / N-au în infinit, cărare, / Cât lumina cea din tine - // Multe câte te învață / Câte nu le poți cuprinde, / N-au în ele-atâta viață / Cât în raza ei, merinde - // Taină care nu se știe, / Pas ce nu își știe mersul, / Înăuntrul tău, făclie, / Nu încape Universul - // Urcă, zare după zare, / Între ce e rău, și bine! / Ca să vezi că seamăn n-are, / Vie, Lumina din tine! 4 august 2010
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
aminte și nu mai dați vamă acestui din urmă pristav de boala timpului bolnav că e pătat de sânge pe mâini și slujește la doi stăpâni: pe unul îl cumpără, pe altul îl vinde și tot mai pretinde bir și merinde! Referință Bibliografică: Orașele mele / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ORAŞELE MELE de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340841_a_342170]
-
-i văzură ochii. - Dar voi aveți o preocupare ciudată! Chiar aveți așa mulți copii? - Nu ne-a înzestrat Bunul Dumnezeu cu așa ceva... Dar privind jucăriile avem impresia că avem printre ele numai țânci... - Săptămâna viitoare vă trimit o căruță cu merinde și haine și vă cumpăr toate jucăriile. Voi veți face altele! - Ohoo, trebuie să aveți mulți copii! Nouă nu ne trebuie bani, dar ceva de-ale gurii și de îmbrăcat vor fi bine venite! - Ca și voi Domnul mi-a
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
mâncarea bună, Să se-ndoape împreună. Amândoi o duceau bine, Până ce pisica,-n fine, Se gândise ea, vicleana, Cum să pape toată hrana. Într-o zi, îmbujorată, Merse la stăpân îndată Și îi spuse mieunat: „Câinele m-a supărat! Când merindea tu ne-ai dat-o, El pe toată-a devorat-o, Iar pe mine, sărăcuța, M-alungase cu lăbuța. Eu, atunci, m-am speriat, Am fugit de la mâncat. Te-aș ruga, dacă voiești, Separat să ne hrănești!“ Stăpânul, foarte supărat
AZOREL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341050_a_342379]
-
nobilă ce i-a fost încredințată: avântul îndeplinirii misiunii date de regină îl ținu atât cât să treacă de taberele dușmane din jurul cetății, și-l mai ținu puțin până ce trecu de primul șir de sate întâlnite în cale. Apoi, pe măsură ce merindele din traistă i se împuținau, se topea și devotamentul său față de cauza asediaților din orașul Atalya. Când se îndepărtă și mai mult de zidurile asediate picioarele sale se înmuiară de tot, începu să pășească din ce în ce mai alene, nesocotind deloc promisiunile pe
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
calea și-l implorau să le istorisească povestea despre cetatea asediată. Iar osteneala lui de cerșetor care aducea vești atât de importante nu rămânea niciodată nerăsplătită. Astfel că Tragodas, o ducea acum împărătește, traista îi era mai mereu doldora de merinde. Dar el era copleșit de lenea care îi traversa toate mădularele. Iar ochii săi mici, de animal împovărat, și gura sa largă și știrbă, i se mișcau cu multă viclenie. Tragodas nu avea niciun motiv să-și părăsească condiția de
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
ciudat, care asculta și urmărea totul de la distanță. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul și să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieșiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi deșertară traista cu merinde și gologani, îi sfâșiară cămașa luând și pergamentul și, după ce-l înmuiară cu o cruntă bătaie, se făcură nevăzuți în întuneric. Tragodas deveni iarăși, chiar de a doua zi, umil și nenorocit. Mai spunea și acum povestea aceea lungă și
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]