292 matches
-
elitele ar trebui să reprezinte națiunea, fiind dobânda unui capital uman investit istoric cred că putem accepta utilizarea termenului de elite intelectuale, mai ales pentru spațiul interbelic, unde acest concept apare mai clar definit la nivelul practicii sale culturale. Idealul meritocrației pe care se fundează elita (competentă și autorecrutată) este esențial în reconfigurarea traseului său intelectual, îndeosebi când se repun în discuție regulile tradiționale de reproducere a categoriei conducătoare 4. Această expresie clasă sau categorie conducătoare se formează pornind de la elitele
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
universitară autentică, așa cum a pornit-o Mihai Șora, descendentul unei tradiții interbelice rodnice, presupune existența unei perspective de lungă durată în care strategiile de abordare să se sprijine pe criterii esențiale, vizând realizarea unui sistem performant, prin promovarea pe baza meritocrației, și nu a nepotismelor, a relațiilor de cumetrie, prin îndeplinirea unor norme academice bine stabilite, prin compatibilizarea cu standardele europene de cercetare. Componenta cercetării trebuie reinclusă și bine regândită în mecanismul universitar, precum se întâmplă în tradiția occidentală, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
putere socială bazată pe cunoaștere și pe poziția în administrarea întregului sistem social-economic. Ea promovează în principal cele trei valori fundamentale ale modernității: competență științifică, tehnică și administrativă, caracteristică oricărei tehnocrații moderne, consens științific, tehnic și administrativ și solidaritate internă. Meritocrația reprezenta o dimensiune centrală a ideologiei sale. În ceea ce privește modelul de societate, tehnocrația nu avea o perspectivă clară, oscilând între Occidentul capitalist și un socialism bazat pe raționalitatea tehnică, pe valorile intelectuale și pe o democrație care să elibereze tehnocrația de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
structurale nu este perfectă, fiecare având atât puncte tari, cât și puncte nevralgice. În tabelul 11.2 prezentăm, într-o manieră sintetică, avantajele și dezavantajele acestora. Tabelul 11. SEQ Tabelul 11. \* ARABIC 2 Tipul structurii Avantaje Dezavantaje Structurile profesionale (birocrația profesională; meritocrația) democrație și autonomie responsabilitate și motivație crescută a operatorilor relații personale între profesioniști mare potențial inovator datorat profesioniștilor pe care îi conține închiderea în sine a grupului de profesioniști care afectează colaborarea cu alți membri ai organizației puterea discreționară concentrată
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fluide. Producătorii privați (industria) și serviciile guvernamentale (spitale, universități) ocupă o poziție intermediară. Tipul de structură organizatorică. Cei mai mulți autori (Horvath și McMillan, 1979; Fredrickson, 1986 ș.a.), luând ca punct de plecare trei dintre structurile organizatorice stabilite de Mintzberg (autocrația, birocrația, meritocrația), au identificat caracteristicile generale ale proceselor decizionale, mai ales cursul ipotetic al acestora. Astfel, în structurile simple (autocratice) caracterizate prin centralizare, cursul ipotetic al procesului decizional este proactiv, rațional, centrat pe „scopuri pozitive”, fluid, total coerent; în structurile birocratice (birocrația
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
direcția politicilor educaționale 104 5. Aplicație. Investiția în educație în România - comparații cu țările europene 105 Rezumat 107 Capitolul VI. Inegalități educaționale și mobilitate socială 109 1. Introducere 109 2. Premise ideologice ale cercetărilor privind inegalitățile educaționale 110 2.1. Meritocrația 110 3. Cât de meritocratice sunt societățile occidentale contemporane? 112 3.1. Critica rezultatelor testelor la care au fost supuse ipotezele meritocratice 115 3.2. Reacția individualist-metodologică - Raymond Boudon 116 4. Cum funcționează școlile în sistemele de mobilitate diferite? Sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
numai beneficii individuale, ci și sociale. Concepțiile tehnofuncționaliste au fost erodate de neîncrederea din ce în ce mai acută manifestată de pe la mijlocul anilor ’60 în virtuțile modernizării, ale industrializării, precum și față de modul de organizare liberală a societății. Sociologii, și nu numai ei, reluând tema meritocrației, au criticat utopiile care prefigurau o accentuată democratizare a societății pe baza democratizării școlii, comentând chiar și funcțiile considerate evidente ale școlii, cum ar fi aceea de formare a forței de muncă calificate, sau chestionând presupoziția rentabilității sociale a investiției
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
foarte vizibilă. Capitolul de față va aborda câteva teme centrale pentru discutarea inegalităților educaționale din perioada postbelică în țările dezvoltate, dar și în cele socialiste, inclusiv România. La început, vom încadra problematica inegalităților școlare și a mobilității sociale în tema meritocrației, definind-o, indicând principalele rezultate ale încercărilor de a măsura gradul de evoluție al societăților occidentale către un model meritocratic și expunând criticile și polemicile din jurul respectivelor studii. În capitolele următoare voi detalia anumite aspecte critice pentru discutarea inegalităților școlare
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de fenomene sociale, politice, economice și culturale - a impus o nouă viziune cu privire la societatea dezirabilă și la căile prin care aceasta trebuie realizată. Noua concepție considera promovarea egalității de șanse educaționale drept elementul-cheie al unei societăți noi, juste, al unei meritocrații, în care poziția socială să depindă doar de merit. Specialiștii în mobilitate evită discuția despre reproducere și modul în care activitatea didactică participă la menținerea unei anumite ordini sociale ce poate fi caracterizată ca inegalitară. Metodologia analizei mobilității a neutralizat
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mobilității a neutralizat politic atmosfera anilor ’70, dominați de conflictualiștii radicali. În cadrul acestei orientări se prezintă limitele fenomenului de transmisie intergenerațională a statusurilor în societățile industrializate liberale, precum și limitele mecanismelor meritocratice de alocare a statusurilor. 2.1. Meritocrațiatc "2.1. Meritocrația" Lucrările de referință cad de acord, în principiu, că accepția primară a termenului „meritocrație” surprinde „un sistem în care promovarea este bazată pe realizările și abilitățile individuale” (Goldthorpe, 1997, p. 664). Pentru ideologii meritocrației, un asemenea sistem face irelevante, în
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se prezintă limitele fenomenului de transmisie intergenerațională a statusurilor în societățile industrializate liberale, precum și limitele mecanismelor meritocratice de alocare a statusurilor. 2.1. Meritocrațiatc "2.1. Meritocrația" Lucrările de referință cad de acord, în principiu, că accepția primară a termenului „meritocrație” surprinde „un sistem în care promovarea este bazată pe realizările și abilitățile individuale” (Goldthorpe, 1997, p. 664). Pentru ideologii meritocrației, un asemenea sistem face irelevante, în explicarea promovării indivizilor în poziții sociale, orice caracteristici înnăscute, în afara celor care influențează realizările
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
statusurilor. 2.1. Meritocrațiatc "2.1. Meritocrația" Lucrările de referință cad de acord, în principiu, că accepția primară a termenului „meritocrație” surprinde „un sistem în care promovarea este bazată pe realizările și abilitățile individuale” (Goldthorpe, 1997, p. 664). Pentru ideologii meritocrației, un asemenea sistem face irelevante, în explicarea promovării indivizilor în poziții sociale, orice caracteristici înnăscute, în afara celor care influențează realizările personale. Astfel, dacă aptitudinile sau talentele influențează realizările personale și, prin urmare, traseul social al unei persoane, aspectele care descriu
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care descriu moștenirea sa socială nu ar trebui să conteze în momentele de testare sau evaluare a calităților personale. De unde rezultă că idealul meritocratic presupune realizarea egalității de șanse sociale, inclusiv educaționale. Deși recentă ca model instituțional în spațiul occidental, meritocrația a fost practicată, cel puțin formal, cu multe secole în urmă în China medievală, pentru selecția mandarinilor, a elitei politice și a magistraților (Burke, 2004). Aceștia erau aleși pe baza unor examinări competitive în cadrul cărora se solicitau comentarii la texte
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
talentului unei persoane. Diplomele obținute de o anumită persoană ar indica măsura în care aceasta este potrivită pentru diferitele poziții de pe piața muncii. Cealaltă accepție a meritului își are originea în celebra satiră a lui Michael Young (1959) dedicată ascensiunii meritocrației - în care acest din urmă termen a fost utilizat pentru prima oară. Pentru Young, meritul nu se reduce la calificările obținute, ci se referă la capacitățile intrinsece ale indivizilor. Prin urmare, „inteligența și efortul alcătuiesc împreună meritul individual (I + E
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ocupațional. Pentru gânditorii din perioada consecutivă încheierii celui de-al doilea război mondial, accentuarea industrializării trebuia să sporească selecția și alocarea resurselor umane pe criterii de merit, din considerente de competitivitate. Teoria ulterioară a societății postindustriale susține și ea teza meritocrației, din cauza caracterului consumator de informație și cunoaștere al acestei societăți. Pentru ca o societate să poată fi considerată meritocratică, ea trebuie să confirme următoarele ipoteze de lucru: 1. Accesul la educație să se facă doar în funcție de merit. 2. Realizările educaționale să
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
persoanelor în raport cu originea socială, cu caracteristicile sociale ale familiilor din care provin. Subliniem astfel că nu contează numai modul în care școlile își selectează intrările, ci și ceea ce fac ele cu acestea. În realitate, majoritatea cercetărilor dedicate estimării gradului de meritocrație din societățile occidentale s-au limitat la testarea ipotezei selecției crescânde pe criterii de merit prin investigarea relațiilor dintre statusul social de destinație, nivelul de instrucție atins și statusul social de origine (Goldthorpe, 1997). Înțelegem deci că principala soluție de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
întărire a efectului nivelului de instrucție asupra statusului social de destinație, precum și scăderea impactului originii sociale asupra destinației și chiar o slăbire a relației dintre origine și realizările educaționale ale indivizilor. Cu alte cuvinte, indicii clare ale unei evoluții spre meritocrație. Prin contrast, studiile mai recente, cele din anii ’90 mai ales, evidențiază o slăbire a influenței nivelului de instrucție asupra destinației sociale și un impact constant al originii sociale asupra destinației, descoperiri care infirmă ipotezele empirice ale tezei meritocrației în
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
spre meritocrație. Prin contrast, studiile mai recente, cele din anii ’90 mai ales, evidențiază o slăbire a influenței nivelului de instrucție asupra destinației sociale și un impact constant al originii sociale asupra destinației, descoperiri care infirmă ipotezele empirice ale tezei meritocrației în expansiune. 3.1. Critica rezultatelor testelor la care au fost supuse ipotezele meritocraticetc "3.1. Critica rezultatelor testelor la care au fost supuse ipotezele meritocratice" Deși chiar datele empirice recente par a infirma ipotezele explicite ale dezvoltării meritocratice a
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
meritocratice" Deși chiar datele empirice recente par a infirma ipotezele explicite ale dezvoltării meritocratice a mecanismelor de selecție școlară și socială din țările avansate, cercetările și teoretizările dedicate acestei probleme au fost supuse unui tir intens de critici. A conceptualiza meritocrația în termenii modelului formulat de Boudon înseamnă un compromis serios cu mecanismele de reproducere a inegalităților sociale. În fond, modelul denumit de Boudon „meritocratic” exprimă un model de reproducere socială mediată prin școală, care ar înlocui mecanismele de reproducere directă
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
inegalităților sociale. În fond, modelul denumit de Boudon „meritocratic” exprimă un model de reproducere socială mediată prin școală, care ar înlocui mecanismele de reproducere directă, fără ca prin aceasta inegalitățile de șanse sociale să fie influențate în mod real. Într-o meritocrație adevărată, nici nivelul de instrucție realizat, nici destinația socială nu trebuie să fie dependente de originea socială. În modelul meritocratic propus de Boudon, școala este doar un mediator al impactului originii sociale. Or, așa cum arată cvasitotalitatea studiilor dedicate surselor rezultatelor
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial. O sursă importantă de inspirație a paragrafelor care urmează provine din sinteza lui Hassenforder din 1990. Datele, dintre care unele vor fi detaliate în continuare, arată că nici unul dintre criteriile meritocrației nu este realizat în țările dezvoltate, pretins meritocratice, și nici în fostele țări socialiste. În final mă voi referi la problematica egalității de șanse în context românesc post-1990, arătând că în România contemporană persistă importante inegalități de șanse școlare. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
acestora în gospodărie. Rezumattc "Rezumat" • Din anii ’70, o parte a dezbaterilor despre rolul școlii în configurarea inegalităților sociale au fost neutralizate prin centrarea pe analizele statistice ale mobilității școlare și sociale, ce au fost inspirate și de doctrinele meritocratice. • Meritocrația reprezintă sistemul de promovare socială (inclusiv școlară) bazat exclusiv pe merit, adică pe efort și pe talent. • Studiul realizat de Blau și Duncan în SUA în 1967 indica faptul că statusul social final al unei persoane este determinat în principal
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sunt neapărat transmise sau reproduse, ci recreate și modificate neîntrerupt, fiind imposibil controlul lor prin politici sociale sau educaționale. Tezele lui Jencks au fost obiectul unor intense critici metodologice. • Modelele teoretice și empirice care afirmau atingerea unui grad înalt de meritocrație atins în societățile occidentale avansate au fost supuse la critici conceptuale și metodologice. • Sociologul francez Raymond Boudon interpretează fenomenele de mobilitate și de stratificare de pe pozițiile individualismului metodologic. Creșterea inegalităților sociale cu fiecare treaptă de învățământ este explicată prin agregarea
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
într-o altă reprezentare, aspect care nu îi modifică însă substanțial relația cu memoria colectivă. Tabloul atestă pentru individ ceea ce ritualul roman amintea doar în situațiile de glorificare a funcției imperiale. Cum Roma însăși alterna sau combina, în funcție de caz, omagierea meritocrației cu cea a aristocrației, renașterea italiană, ca moștenitoare a ei, prin intervenția decisivă a ordinelor călugărești, dar și a artistului (devenit o instituție în sine), acordă micului aristocrat și individului comun dreptul de a sta în imagine alături de figura sacră
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Gödel189, cercetările la Institutul de Studii Avansate, la Princeton, până la moartea sa, în 1955. În 1939 înaintează Președintelui Franklin Roosevelt Proiectul Manhattan de avansare a cercetărilor bombei atomice, pentru a dejuca planul hitlerist care punea omenirea în pericol. Einstein subliniază meritocrația culturii americane și atrage atenția asupra particularității: "Nimeni nu se umilește în fața nimănui". Creierul i-a fost păstrat pentru studii, iar corpul, incinerat. Conferința de la Solvay, Bruxelles (1927), a elitei fizicienilor, cu Albert Einstein în centru. Annus Mirabilis conține patru
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]