212 matches
-
Rudolf Steiner, la rându-i, cochetează cu ipoteza că pe Golgota n-a fost crucificat Isus, ci un frate geamăn al Său. Și așa mai departe. Codul lui Da Vinci merge pe prima variantă, probabil și pentru că prezumția descinderii regilor merovingieni din sângele Mântuitorului poate căpăta oricând conotații politice imediate. În Întâia jumătate a secolului al XX-lea au făcut vâlvă Mișcarea Sinarhică și Ordinul Frăției Polare, care Își propuneau Întemeierea unui imperiu universal, condus, firește, de Marele Monarh, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și ceilalți), Dan Brown afirmă În preambulul cărții că a fost descoperită la Biblioteca Națională din Paris, printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau (Aude). Elocvent, nu? Să ne Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost descoperită la Biblioteca Națională din Paris, printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau (Aude). Elocvent, nu? Să ne Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele Codului, care este un roman, cu toate că mulți au căutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În epocă de autori francezi, englezi, belgieni și chiar elvețieni, care nu mai au deloc scuza recursului la ficțiune și care Încearcă să acrediteze cu seriozitate existența, prin deceniul opt, a unei mișcări secrete extrem de puternice, având drept scop restaurația merovingiană În Franța. Printre argumentele la care recurg acești autori pentru a-și susține convingerile, se strecoară și referința involuntară la România și istoria ei, pe care am enunțat-o. Despre ce e vorba? La Începutul anilor `70, apare sub pseudonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
membrilor Frăției Polare, atâta vreme cât supremul lor obiectiv - recunoscut ori nerecunoscut - poate fi, cel mult, meschina stăpânire a lumii, dominația mondială? Mai contează faptul că Isus a fost căsătorit cu Maria Magdalena și că urmași ai lor ar fi Întemeiat dinastia merovingienilor care a condus, timp de mai bine de două secole, Franța? Să admitem că ar fi fost așa, ce se poate Întâmpla? Creștinismul se va nărui? Poate că da, poate că nu. Dar cu sau fără creștinism, omenirea merge Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grup susține că Ludovic a pregătit calea viitorului mare monarh. A doua tabără, care numără mai mulți istorici, susține că regele își merită porecla de Roi Fainéant (regele leneș, n.n), care s-a supus cardinalului cu nonșalanța unui adevărat merovingian. Ca toți regii, și Henric al IV-lea a avut un consilier de încredere în persoana lui Maximilien de Béthune, duce of Sully. Însă, în timp ce Henric al IV-lea a avut tăria de caracter să-și impună propriile puncte de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
credincios suveranului, pe care îl privea învăluit într-o aură de mister și misticism. De exemplu, exista superstiția că, dacă un bolnav de scrofuloză era atins de rege, acesta se vindeca - aici contribuind și miturile și legendele privind originea regilor merovingieni, din care era descendent și Ludovic al XIV-lea. Prin urmare nu trebuie să ne mire dacă, după încoronare, vreme de două zile, Ludovic, într-o atmosferă ritualică, a trebuit să atinga peste două mii de bolnavi de scrofuloză, zicându-le
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
spre sfârșitul secolului, Franța își stabilizase irevocabil poziția internă și externă. În plan intern, regele, prin regulile sale autocrate, a reușit să sporească autoritatea Coroanei asupra bisericii și a aristocrației. Ludovic, având mereu drept simbol modul în care strămoșii săi merovingieni au reușit să pună bazele unui mare imperiu, nu a uitat niciodată care au fost și premisele ce au condus la decăderea lor: neimplicare în treburile statului, care era condus de consilieri, și trădarea Papei, care a încercat să preia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fi încorporate regatului francilor la finele secolului al V-lea. Deși vor mai rămâne o perioadă de timp de sine stătătoare, în decursul secolelor VI-VIII uniunile de triburi ale frizilor, saxonilor, thuringilor și bavarezilor vor intra în componența regatului Merovingian, apoi a celui Carolingian. Datarea exactă a originilor istoriei Germaniei a constituit o problemă pentru istorici, care frecvent apreciau că în anul 9 d.Hr. Arminius 27, prinț dintr-un trib germanic, a zdrobit trei legiuni romane la Teutoburger Wald
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
perioada migrației germanice a avut efecte și în plan cultural. Între acestea se cuvine a fi amintită adoptarea alfabetului și a limbii oficiale scrise latine. La curtea regelui Teodoric se aflau reprezentanți ai culturii romane, Boethius și Cassiodorus. În palatele Merovingienilor și-a găsit adăpost renumitul episcop Gregoire de Tours (secolul al VI-lea: Istoria francilor). Și din rândul migratorilor s-au ridicat oameni de cultură, precum gotul Iordanes (secolul al VI-lea). În această primă perioadă s-au realizat o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
avut francii salieni (din zona Flandrei și Brabant) și cei ripuari (din zona Alsaciei și Lorenei). Cucerirea Galiei romane a avut ca urmare constituirea și consolidarea regatului franc 29, cel mai puternic stat din Europa de Apus condus de dinastia Merovingienilor. În 486 Clovis (481-511) înlătură total stăpânirea romană din Galia 30. Începând cu secolul al V-lea, migrația triburilor germanice va avea urmări hotărâtoare pentru configurarea viitoarei Europe. Așezate pașnic în Imperiu în calitate de grupuri coloni-soldați și soldați-mercenari, ulterior cete și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
instituțiile. El poartă numele de regnum Francorum. Prin "franci", de acum trebuie să se înțeleagă nu tribul, ci poporul statului franc 33. Regele franc se intitulează rex Francorum și își sprijină autoritatea pe creștinare, consecința botezării lui Clovis. Pentru epoca merovingiană se poate vorbi deja de o biserică teritorială francă (fränkische Landeshirche)34. 3. Renașterea carolingiană Decăderea puterii regale în secolul al VIII-lea și preluarea puterii de către majordomi vor conduce la formarea dinastiei carolingiene (după numele lui Carol Martel 35
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cea a Bourbonilor (1589-1792). Regii francezi luptau pe două fronturi: pe plan extern, împotiva dușmanilor, iar pe plan intern, împotriva nobilimii, Bisericii și, după Reformă, împotriva protestanților. Franța a fost întemeiată de un grup de franci cunoscuți sub numele de merovingieni care, la început, au avut sub stăpânire o regiune din jurul Parisului formată dintr-un grup instabil de teritorii ale căror granițe erau în continuă schimbare, reușind să devină unitate independentă în momentul în care, prin Tratatul de la Verdun (843), Imperiul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1 F. Braudel, The identity of France, 2 volume (London: Collins, 1988-1990). 2 R. Martelli, Faut-il defendre la Nation? (Paris: La Dispute/SNÉDIT, 1998), p.56. 3 Salienii au fost poporul franc din secolul al IV-lea din au descins merovingienii. 4 R. Martelli, op. cit., p. 60. 5 Ibid. 6 G. Duby, The three orders: feudal society imagined (Chicago; London: University of Chicago Press, 1980). 7 C. Tilly, ,,War making and state making as organized crime", în P. Evans, D. Rueschemeyer
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
al IV-lea sfîrșitul secolului al VII-lea) Timp de trei sute de ani, teritoriul Galiei cunoaște o imensă mutație. Prăbușirea Imperiului Roman, odată cu invaziile barbare, face să apară puteri noi, din care se desprinde puterea francă și, împreună cu ea, dinastia merovingiană. Sub autoritatea nesigură a acesteia se elaborează în același timp fuziunea progresivă a elementelor barbare și romane, dezvoltarea unei societăți noi, mai rurale, mai violente, și se continuă răspîndirea creștinismului. În 80 de ani, din 395 pînă în 476, Imperiul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avea să se substituie celui al vizigoților, ca principală putere în Galia și avea să transporte în jumătatea de nord a teritoriului centrele puterii care pînă atunci rămăseseră în apropierea Mediteranei. Aceasta este una dintre marile cotituri din istoria noastră. Merovingienii (secolele al VI-lea al VII-lea) Clovis. Autorul acestei răsturnări este primul rege al istoriei noastre naționale: Clovis (481-511). Raritatea surselor, caracterul lor tardiv și adesea hagiografic sursa principală fiind Istoria francilor scrisă de episcopul Grigore din Tours la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reconstituită în folosul francilor. Regatul franc. Dar încă din această epocă începuseră împărțirile între urmașii lui Clovis. Ei pun problema naturii lui regnum Francorum și a puterii șefilor săi, străini cu instituții romane. Regele, care aparține unei familii de excepție Merovingienii, de la numele bunicului lui Clovis, Meroveu, descinde din zei germanici și se distinge prin părul său lung. El este de asemenea șeful războinicilor care se ridică pe *scut și îi jură fidelitate. El trăiește înconjurat de o mulțime de servitori
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ca Frédégonde sau Brunehaut. Unitatea nu este restabilită decît în 613 de către Clotaire al II-lea și mai ales de către fiul său Dagobert, a cărui domnie, care nu a durat decît zece ani (629-639), marchează vîrsta de aur a epocii merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al II-lea și mai ales de către fiul său Dagobert, a cărui domnie, care nu a durat decît zece ani (629-639), marchează vîrsta de aur a epocii merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna cînd
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna cînd unite, cînd separate: la vest, Neustria, de la Somme pînă la Loara, unde francii salieni, pornind de la capitalele lor situate în valea Senei și a Oisei, tratează cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde dincolo de Rin, către Bavaria, Turingia și Frisia; în sfîrșit, Burgundia, care se situează pe linia regatului burgund. Acest cadru triplu este locul unde se dezvoltă ultimul obstacol, amenințarea decisivă pentru regalitatea merovingiană: ridicarea puterii aristocrațiilor regionale cărora regii au fost obligați să le distribuie pămînturile fiscului ca beneficiu, pentru a-și asigura fidelitatea lor, și ai căror șefi naturali sînt cei din serviciile regale: *primarii palatului. În 687, aristocrația din Austrasia, condusă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
beneficiu, pentru a-și asigura fidelitatea lor, și ai căror șefi naturali sînt cei din serviciile regale: *primarii palatului. În 687, aristocrația din Austrasia, condusă de Pepin d'Herstal, zdrobește trupele regelui Neustriei la Tertry, în apropiere de Saint-Quentin. Dinastia merovingiană, sub supravegherea primarilor palatului, a fost menținută. Nu era decît o amînare. Dar peripețiile istoriei politice nu trebuie să ascundă o realitate mult mai profundă. În Galia francă, precum în aceeași epocă în Spania vizigotă sau în Italia lombardă, apar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pecuniar (*wergeld) și *ordalia judiciară, sînt în același timp diferite între ele în practică și total opuse dreptului roman în spirit. Dar acest obstacol juridic a fost depășit de realitățile vieții cotidiene. Se pot desprinde cîteva elemente proeminente ale civilizației merovingiene și aceasta pentru că ele marchează o schimbare față de civilizația galo-romană și pentru că anunță trăsăturile caracteristice ale civilizației medievale. Societatea merovingiană. Este vorba mai întîi despre o societate pe cale de ruralizare. Populația acestor secole suferă o slăbire constantă pe care nu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
spirit. Dar acest obstacol juridic a fost depășit de realitățile vieții cotidiene. Se pot desprinde cîteva elemente proeminente ale civilizației merovingiene și aceasta pentru că ele marchează o schimbare față de civilizația galo-romană și pentru că anunță trăsăturile caracteristice ale civilizației medievale. Societatea merovingiană. Este vorba mai întîi despre o societate pe cale de ruralizare. Populația acestor secole suferă o slăbire constantă pe care nu au compensat-o în nici un fel aporturile germanice și pe care o agravează o suită de epidemii de ciumă apărută
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
argint. Apoi, este vorba despre o societate războinică. Omul liber se definește înainte de toate ca un soldat care, în locul togii romane, a adoptat costumul scurt și armele france: securea de război și toporișca, aflate în număr mare în primele morminte merovingiene. Regii și nobilii, aflați într-o continuă rivalitate, sînt mereu înconjurați de trupe de războinici care le-au jurat credință. De unde, o permanentă nesiguranță care îi împinge pe cei mai slabi să caute sprijin: este principiul *recomandării, prin care o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]